Ce vă vine în minte când auziți: „despăgubire”? Probabil orice altceva decât ceea ce veți vedea în pelicula „Ajuste de pérdidas” / „Loss Adjustment” / „Despăgubire” în regia lui Miguel Calderón. O găsiți zilele astea la TIFF, la Cluj, înscrisă la secțiunea de documentare What’s Up, Doc?
Artistul vizual Miguel Calderón semnează un docu-fiction mexican hipnotic și ironic, în care un evaluator de asigurări devine anti-erou tragic, iar actorul – între timp – ajunge, în viața reală, șeful departamentului de medicină legală din Ciudad de México, conform echipei ce a prezentat filmul la TIFF.
Filmul urmărește viața lui Pedro Cabrales, un evaluator independent de daune din Mexic care investighează catastrofe – de la accidente auto la crime și dezastre naturale. În această lume populată de „carroñeros” – intermediari corupți ce profită de tragedii – Pedro începe să-și piardă reperele morale și să caute un refugiu. Îl găsește, neașteptat, în arta contemporană.
La un târg de artă, o fotografie semnată chiar de regizorul Miguel Calderón – cu un vultur solitar – îi atrage atenția lui Pedro. Imaginea, simbol al prădătorului, îi reflectă viața profesională. Achiziționează fotografia și între el și artist începe o prietenie ciudată, dar revelatoare.
De la despăgubire la teatru, și mai departe
Ca într-o buclă suprarealistă, Pedro acceptă un rol într-o piesă de teatru de amatori. Ceea ce părea o escapadă culturală devine o criză de identitate: lumea scenei, aparent idealistă, se dovedește la fel de meschină și manipulatoare ca industria asigurărilor. În plus, se îndrăgostește de actrița principală – creatoarea spectacolului – care, fatalitate, este deja căsătorită.
Regizorul Miguel Calderón, cunoscut mai ales ca artist vizual, semnează aici un docu-fiction care dizolvă granițele dintre realitate și ficțiune. Estetica filmului contrastează haosul tragediilor reale cu liniștea muzeelor și ambiguitatea lumii artei. Umorul negru, mizantropia calmă și dialogurile aproape absurde fac din „Despăgubire” o meditație despre prădare, fragilitate și spectacolul vieții în capitalismul mexican.
Ce e real și ce nu?
Dar poate cea mai tulburătoare poveste e cea din afara filmului. La TIFF 2025, unde pelicula a fost prezentată, echipa a povestit că Pedro Cabrales este o persoană reală – proprietarul uneia dintre cele mai mari companii de evaluări de daune din Mexic. Din motive personale (și poate legale), acesta a renunțat la a apărea în documentar, după ce participase inițial la filmări.
Producția a fost, așadar, refăcută. Iar rolul principal i-a revenit unui actor amator, selectat prin casting: Carlos, polițist de profesie. Ironia? Între timp, Carlos a fost numit șeful departamentului care administrează morgile din Ciudad de México. Așadar, omul care interpretează un evaluator al tragediei cotidiene a devenit, la rându-i, un administrator real al morții.
Un film ce te lasă cu un zâmbet amar
„Despăgubire” nu este doar un documentar cu structură narativă neconvențională. Este și un comentariu meta despre spectacolul durerii, circul corupției și falsa puritate a lumii artistice. A fost primit cu entuziasm în festivaluri internaționale precum Morelia, IDFA Amsterdam și ZagrebDox, iar în Mexic a stârnit rumoare nu doar prin subiect, ci și prin implicarea personajelor reale.
Filmul poate fi văzut ca o oglindă distorsionată, dar clarificatoare, a unei societăți în care tragedia e monetizată, iar identitatea – negociabilă. O lecție dureroasă, dar captivantă, despre cum te poți pierde chiar în timp ce încerci să te repari.
Puteți și voi să vedeți filmele de la TIFF de acasă, prin aplicația TIFF Unlimited.
