Deficitul bugetar al României este de țară aflată ori în pandemie, ori în război. În 2020 a fost 9.5% din PIB, urmat de 6.7% în 2021, 5.7% în 2022, după care s-au scăpat hățurile. În ultimele 24 luni, ne-am uitat cu toții cum crește deficitul spre 6% începând din mandatul de la Finanțe al domnului Câciu și cum actualul ministru, domnul Boloș, a vorbit o singură lună din ultimii aproape 2 ani despre controlul cheltuielilor. Asta se întâmpla în toamna trecută.
Partea bună este că acum nu suntem în vreo pandemie, iar pe teritoriul țării noastre nu este vreun război. Partea proastă este că ne-am obișnuit, aproape toți, să avem deficite mari și să nu reacționăm la ceea ce ni se “vinde” dinspre politic. Trebuie să fie ceva de pe la investiții, că doar așa ne-a spus premierul.
Dinspre mediul politic, nicio alternativă semnificativă ca procente de vot nu propune altceva. Că dacă spui ceva despre controlul deficitelor sau despre creșterea mai lentă a unor cheltuieli sociale, să zicem cu 15% pe an în loc de 40%, înseamnă că ești cu austeritatea și nu mai vrem așa. Doar câteva voci răzlețe se mai aud din partea partenerilor de guvernare care mimează, pentru vreo 2 sau 3 luni, opoziția.
Dinspre mediul de business, mai nimic. Nicio poziționare publică semnificativă a vreunei asociații de anvergură cu privire la aceste creșteri de cheltuieli cu care ne-am învățat. Ne-am obișnuit cu ideea că la anul vor crește taxele și vom vedea atunci ce facem.
De ce nu stă în picioare argumentul investițiilor în a explica deficitul bugetar
După primele 9 luni ale anului, execuția bugetului consolidat arată că veniturile totale au crescut cu 40 de miliarde de RON, iar cheltuielile totale cu circa 80 de miliarde de RON față de perioada similară a anului trecut. De aici creșterea deficitului după primele trei trimestre de la 56 de miliarde la 96 de miliarde de RON, adică un minus mai mare cu 40 de miliarde RON.
Investițiile au urcat cu aproximativ 20 de miliarde de RON, în concluzie ele explică doar un sfert din majorarea cheltuielilor cu 80 de miliarde. Restul provine din cheltuieli cu bunurile si serviciile, cheltuieli cu asistența socială. Nu zic nimic despre creșterea pensiilor cu circa 40% în volum total, pentru că am auzit și replica pe subiect: “măi măgarilor, oamenii ăia au construit România” (Marcel Ciolacu, aflat într-un turneu electoral la Satu Mare, în ianuarie 2024).
Cam acesta este nivelul dezbaterii, sau mai degrabă al lipsei dezbaterii, apropo de controlul cheltuielilor. Fiecare categorie socială vrea câte ceva. Salariații vor să trăim cât mai repede ca în Europa Centrală, antreprenorii și investitorii vor taxe mici, seniorii României vor pensiile mai mari, dacă s-ar putea peste ritmul de creștere de 15% anual pe care economia l-ar putea suporta.
Și atunci, cum să crezi planul pe 7 ani pentru deficitul bugetar, făcut de cei care n-au reușit să îndeplinească ce și-au propus într-un an?
Bugetele ultimilor 2 ani au fost construite de ultimii 2 miniștri ai Finanțelor pornind de la deficite de sub 5%. Și s-a ajuns la 7-8%, deci n-au reușit nici pe 12 luni să îndeplinească țintele.
Cât anume ar trebui să credem din Planul Bugetar Structural pe Termen Mediu, care prevede ca în 2031 să avem deficit de 2.5% din PIB?
Planul în care ni se arată, în niște tabele frumoase, cum o să fim duși pe la o datorie publică de 60%, din moment ce alții au peste 100%, iar apoi vom ateriza lin pe niște indicatori bugetari sustenabili. Peste 7 ani, nu acum. Căci acum avem alte priorități.
Din Planul acela se pot subînțelege viitoare creșteri de impozite. Unele în 2025, altele in 2026, pentru că altfel nu au cum să rezulte cifrele.
Cam așa ne conturăm finalul de an 2024 și așteptările pentru 2025.
Poate ar fi trebuit la final să vin cu niște soluții sau idei care să ne readucă pe traiectoria sustenabilă. Nu am. Din moment ce nu am văzut în nicio țară vreun protest în piața publică în legătură cu dezmățul bugetar, care e la ei acolo, la Guvern, sau cu cresterea deficitelor la niveluri nesustenabile – ce treabă avem noi, cetățenii, cu chestiunile macroeconomiștilor? – înseamnă că ecuatia rămâne una dificil de rezolvat pentru noi toți.
De obicei protestele sunt atunci când scade nivelul de trai. Așadar nu e timp acum de așa ceva.
O altă moștenire a acestei guvernări, găsiți aici
Despre Cristi Tudorescu
Cristi este consultant financiar pentru companii mici și mijlocii din domenii precum industria alimentară, transporturi, distribuție și altele. Are peste 20 de ani experiență în piețele financiare și de capital, a fost director de cercetare într-o companie de brokeraj din Top 5 de la Bursa de Valori București. Îl puteți găsi în social media, aici sau aici.
