The End / Sfârșitul – un musical al conștiinței colective
De când nu ați mai văzut un musical?! Noi am fost la The End (2024), un musical cu Tilda Swinton (aici sper că v-am captat atenția), regizat de Joshua Oppenheimer (cunoscut pentru The Act of Killing). E un film distopic, o parabolă despre sfârșitul civilizației, în care sunetul și imaginea fuzionează cu tandrețe, dar și cu fiori reci. Tilda Swinton (în rolul Mamei) și familia sa locuiesc într-un buncăr luxos, izolat într-o mină de sare, într-un viitor în care omenirea piere urmare a unui dezastru ecologic, suprafața planetei devenind de nelocuit.
Filmul are structura unui musical conceptual, unde muzica compusă de Joshua Schmidt servește drept voce interioară a personajelor. Swinton navighează printre fragmente de memorie, vinovăție, iubire și alienare, într-o lume în care trecutul e idealizat, iar prezentul devine o formă de spectacol grotesc.
Joshua Oppenheimer a pus în scenă Apocalipsa după o altfel de Treime
Personajele nu au nume. Sunt doar Mama, Tatăl, Fiul – o treime anonimă, ca o ecou diform al Treimii sacre. Doar că aici nu avem sfințenie, ci decadență, izolare și vinovăție în fața sfârșitului. E o alegere deliberată: acești oameni nu mai reprezintă indivizi, ci tipare – o umanitate încremenită în egoism, incapabilă să-și asume dezastrul pe care l-a creat. Familia este înconjurată de personaje decorative – un fel de „servitori ai narațiunii”: Doctorul, Majordomul, prietena Mamei și Fata. Un mic teatru al absurdului, jucat până la colaps: ”Our Future is Bright” este imnul Familiei, cântat în cor în buncărul de unde nu mai ieșiseră de peste 20 de ani.
Imaginile, coregrafia și scenografia par desprinse dintr-un vis straniu al lui Lars von Trier: dacă apocalipsa în Melancholia lui von Trier venea din ceruri, cea a lui Oppenheimer se stinge în măruntaiele pământului. Deși conceptul e ambițios, filmul are două ore jumătate, cauză ce conduce la o oarecare redundanță, mărturisesc.
Mi-a plăcut în mod special George MacKay, în rolul Fiului. Mi-am tot stors mintea de atunci să îmi amintesc unde l-am mai văzut, căci îmi părea foarte cunoscut. M-a ajutat până la urmă biografia lui: George Mackay are rolurile principale în 1917, filmul lui Sam Mendes și în Munich – The Edge of War.
În ansamblu, The End rămâne un experiment vizual și sonor remarcabil — o poveste despre vinovăție, negare și utopia în care se complace elita, livrată într-un format cinematic original și provocator. De văzut, în orice caz.
THE END / Sfârșitul – a avut premiera la TIFF și poate fi văzut din 18 iulie 2025 în cinematografele din România.
