Dacă pe un spectacol scrie Răzvan Mazilu și Dragoș Buhagiar ai deja o garanție. Dar Maria de Buenos Aires, pusă în scenă la Teatrelli este mai mult decât un act artistic solid. Opera tango adusă la București din mahalalele argentiniene este o mică bijuterie. Scenariul coborât din realismul magic, muzica impecabilă, tango și alte minuni latino-americane, măiestria interpretării muzicienilor, vocile foarte-foarte bune ale protagoniștilor, Ana Bianca Popescu și Lucian Ionescu, rafinamentul lui Gheorghe Visu, alcătuiesc pentru mine unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut în ultima vreme.
Te aștepți de la Răzvan Mazilu să facă muzica și dansul minunate, dar costumele – ah ce costume! – completează un decor special. Mi-a plăcut acordeonistul Emy Dragoï, care te duce cu totul în Buenos Aires. Iar libretul este de fapt un poem, o metaforă continuă, o poveste în care păcatul și sfințenia se împletesc cu apropierile de Fecioara Maria.
Simți cu atât mai mult puterea spectacolului, senzualitatea sa, dar și ororile poveștii cu cât sala de la Teatrelli te duce în apropierea, chiar în sufletul artiștilor. O notă bună orchestrei care-i ridică pe actori, dar și corului alcătuit din Bogdan Iacob, Andrei Mărcuță, George Vasile, care întregește povestea.
Mergeți cu încredere și aplaudați-i cu dărnicie pe acești povestitori magici.
*credit foto: Alina Tonigaru
