Ce au în comun Kathleen Turner și Gertrude Stein? Puţin context.
Ca să ai percepția exactă a ceea ce se prăbușește peste tine atunci când ești în public la Listen to Me / Ascultă-mă cu Kathleen Turner, spectacol ce s-a jucat în cadrul FITS – Festivalul Internațional de Teatru Sibiu 2025 ( și care se mai poate vedea online pe site), trebuie musai să știi mai multe despre Gertrude Stein, cea care a scris textul acestei piese.
Scriitoare de limbaj, nu de intrigă ori narațiune, Gertrude Stein a fost o inovatoare. Eseistă, poetă și figură centrală a modernismului literar din prima jumătate a secolului XX, ea a revoluționat proza printr-un stil radical, bazat pe repetiție, jocuri de limbaj, fragmentare și abandonarea narativului tradițional. Textele sale nu urmăresc adesea o poveste convențională, ci sunt experimente de stil. Cuvintele sunt tratate aproape ca obiecte vizuale sau sonore, în tradiția cubismului din arte plastice.
Mecena și gazdă a avangardei, apartamentul scriitoarei din Paris (27 Rue de Fleurus) a devenit un salon literar și artistic legendar, frecventat de personalități precum Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Picasso, Matisse, Ezra Pound. Ea i-a numit pe acești tineri expatriați americani „generația pierdută” (Lost Generation), etichetă care a rămas emblematică.
Tema centrală a piesei Listen to Me /Ascultă-mă de Gertrude Stein, interpretată de Kathleen Turner, gravitează în jurul rolului femeii în societate, identității feminine și experienței de a fi auzită și înțeleasă într-o lume dominată de vocile masculine. Piesa este o adaptare și o selecție din textele scrise de Stein, oferind un colaj liric și reflexiv care explorează vocea femeii în literatură și societate.
Kathleen Turner, prin interpretarea sa, aduce la viață personalitatea puternică, nonconformistă și profund intelectuală a lui Gertrude Stein. Spectacolul este atât o celebrare a stilului literar unic al lui Stein — repetitiv, experimental, adesea eliptic — cât și o meditație asupra ideii de a fi ascultat(ă): un apel la empatie, atenție și înțelegere a vocilor marginalizate.
Feministă avant la lettre și figură queer, Gertrude Stein a avut o relație de o viață cu Alice B. Toklas, iar viața lor împreună a fost un model de cuplu vizibil și asumat într-o epocă în care puțini aveau curajul să o facă. Relația lor a fost discretă, dar puternic prezentă în scrierile și corespondența ei.
Pe de altă parte, Kathleen Turner este o susținătoare activă a drepturilor LGBTQ+ şi, încă din anii 2000, a jucat-o pe Gertrude Stein pe scenă, consolidând această punte între generații și identități. În interviuri, Turner a recunoscut că a simțit mereu o apropiere față de „femeile care nu se încadrează”.
Noi avem o raportare la Kathleen Turner aproape exclusiv prin filmele sale din anii ”80-”90: vocea gravă în contrast cu frumusețea sa eterică, cu un sex-appeal intrigant. Nu a fost niciodată o ingenuă, dar nici o victimă, ci o femeie cu forță, inteligență și contradicții. Cu rare excepţii, a refuzat să joace roluri ”convenabile”. Cu toate acestea, Kathleen Turner reprezintă pentru teatrul mondial mai mult mai mult decât ne-o amintim noi din cinematografele adolescenței noastre. Poate cea mai umană dintre legături între Stein și Turner este experiența neînțelegerii publice.
Actrița a fost diagnosticată în anii ’90 cu artrită reumatoidă, o boală dureroasă care i-a modificat fizicul, mobilitatea și cariera. A fost judecată pentru schimbările din înfățișare, catalogată ca „dificilă” sau „scăpată de sub control”, într-un moment în care suferința cronică nu era înțeleasă. Ea a răspuns prin asumare: a vorbit deschis despre boală, a continuat să joace, a scris o carte de memorii și a devenit un simbol al acceptării corpului și transformării dureroase în forță.
Gertrude Stein și Kathleen Turner, deși din epoci și arte diferite, sunt unite de filonul independenței, asumării și curajului de a fi altfel. Fiecare a sfidat așteptările societății și a ocupat un loc vizibil, chiar inconfortabil, în cultura vremii lor. Stein și Turner sunt unite de o formă rară de curaj: acela de a fi altfel într-o lume care cere conformism. Amândouă au transformat marginalizarea în identitate, suferința în rezistență și stilul personal în declarație publică.
Listen To Me / Ascultă-mă. Întâlnire cu Picasso.
Dar despre ce e spectacolul? Parisul anului 1936. Suntem la Stein în apartamentul parizian, alături de Alice B. Toklas, partenera sa de viață. Amândouă admiră tablouri cu circ ale lui Picasso. Are o revelație: ce ar fi să scrie o piesă inspirată de aceste imagini și de amintirile copilăriei sale, cu spectacole de circ cu cai? Piesa devine un „circ” literar în sine: Gertrude îi spune lui Alice să transcrie viziunile ei despre ritmul cailor, despre personajele pe care le evocă – Picasso, Hemingway, Josephine Baker – construind o narațiune suprarealistă.
Ritmul și limbajul cuvintelor urmează cadența cailor și a personajelor ce se perindă prin apartament, sculptând textul după o formă muzicală, interogând natura limbajului și a performativului. Listen to Me/Ascultă-mă nu este o piesă clasică, ci un poem dramatic fluid și suprapersonal. Kathleen Turner invită publicul să „asculte viziunea lui Stein” – o reverie colectivă despre creație, artă modernă și tensiunile unui secol în schimbare.
Spectacolul oferit de Kathleen Turner la FITS 2025 plasează textul într-un cadru viu – la Centrul de Echitație Sibiu, cu cai adevărați ce coboară din visele lui Stein direct pe scenă (coregrafia ecvestră aparținând Patriciei Norcia) , combinând amintirea copilăriei, tablouri celebre și figuri reale într-un montaj mai degrabă poetic decât narativ.
Nălucile lui Picasso, Hemingway, Josephine Baker, F. Scott Fitzgerald se intersectează obsesiv cu „Dear Sweet William” – o prezență ipoteică, simbolică, în cadrul piesei, care e într-o perpetuă căutare a unei Lilian, o căutare a iubirii, a unui ideal de neatins, un ecou al unei posibile imposibilități: „toată lumea spune că nu există o Lillian pentru William”. William și Lillian sunt fragmente dintr-un joc al memoriei, al genului și al identității. De ce nu un alterego al Gertrudei Stein însăși?
Care e treaba cu jocurile de silabe? ”Let me listen to me and not to them.”
Jocurile de silabe sunt esențiale în textele Gertrudei Stein și în piesa Listen to Me/Ascultă-mă, de bună seamă. Ele nu sunt doar un exercițiu de stil, ci parte dintr-o revoluție a limbajului. Scriitoarea spunea adesea că scrie „pentru ureche, nu pentru ochi”. Jocurile de silabe prezente în text creează ritmuri neașteptate, asemănătoare cu muzica, sparg așteptările gramaticale și sintactice convenționale, obligă publicul să asculte cu atenție, nu doar să înțeleagă rațional.
De exemplu, în piesă poți auzi ceva ca:
“Horse horse of course discourse remorse endorse.”Aparent fără sens, dar ritmul și repetarea creează o stare, un fel de dans verbal care e mai emoțional decât logic. Însă Stein preia limbajul ca materie brută și îi deconstruiește sensul. Prin ruperea cuvintelor în silabe și juxtapuneri neobișnuite sunt eliberate cuvintele de semnificațiile lor rigide, iar exprimarea este transformată în ceva mai aproape de pictură sau muzică. Fluxul gândirii din subconștient – fragmentat, repetitiv, circular – este eliberat fix la fel și în spectacol, nicicum așa cum este convențional, de așteptat, să se întâmple pe o scenă.
Pentru că spectacolul e și despre cai, circ, ritm, jocurile de silabe preiau sunetul tropotului de copite, mimează prin repetiție mișcarea, energia. Sunt un manifest artistic. Ele transformă limbajul într-un spațiu viu, necontrolabil, estetic, plastic. În Listen to Me, aceste jocuri devin voci care tropăie, râd, ezită, provoacă.
”Let me listen to me and not to them.” – această frază, una dintre cele mai celebre ale lui Stein, apare și în diverse texte dramatice sau performance-uri inspiraționale. Subtil, dar direct, invită la autoascultare și autenticitate – să asculți vocea ta, nu normele sau vocile exterioare .
„There ain’t no answer. There ain’t gonna be any answer. There never has been any answer. That’s the answer.”
Perfect ilustrativ pentru modul de a construi ritm și refuz al sensului originar. Repetiția întărește un sentiment de non-solutie (nimeni nu are răspuns) și acceptare paradoxală a incertitudinii ca răspuns. Limba devine pictură, textul devine atmosferă .
Aceste replici tipice Stein – echilibrând ritmul ludic cu reflecția profundă – sunt exact ceea ce face ca “Listen to Me” să fie atât sonor, cât și inclusiv poetic, provocator și memorabil.
În loc de concluzie
Kathleen Turner și Gertrude Stein sunt, în feluri diferite, femei care au sfidat stereotipurile, au controlat felul în care au fost privite de lume și au promovat libertatea de expresie — în artă, în gen și în identitate
Listen to Me/Ascultă-mă
Text de: Gertrude Stein
Kathleen Turner & DK Studio
REGIA: David Kaplan
COREGRAFIA: Patricia Norcia
Distribuție:
– Kathleen Turner (Gertrude Stein)
– Brenda Currin (Alice B. Toklas)
– Lou Liberatore (Pablo Picasso)
– Patricia Norcia (Lillian)
– John Higgins (Ernest Hemingway)
– Dana Marie Ingraham (Josephine Baker)
– Sam Ridley (Sweet William)
– Abby Gumpper (Dora Maar)
– Luke Philip Bosco (F. Scott Fitzgerald)
și un cadril de călăreți dresori cu Rodrigo Matos, Cavallerò Cristian and Andreea Militaru.
Bilete la FITS 2025 mai puteți găsi aici. Pentru cei care nu sunt în Sibiu, amintim că spectacolele mai pot fi văzute și online, pe platforma FITS.
*credit foto copertă: FITS 2025, Sebastian Marcovici
