„Iona” – Kuranosuke Sasaki între sushi, sarmale și existențialism

POV: ești Kuranosuke Sasaki, un actor japonez de top și decizi să renunți o lună și jumătate la sushi ca să vii în România. Unde poți nimeri? Evident, în măruntaiele unui pește uriaș, cu echipa teatrului național de la Sibiu. Avantajul este că, în schimb, mergi la mici cu Silviu Purcărete, iar Dragoș Buhagiar te îmbie cu sarmale. :)

Cam așa s-a născut noua colaborare dintre Teatrul Național ”Radu Stanca” Sibiu și Tokyo Metropolitan Theatre. Realitatea este că decizia de a pune în scenă piesa lui Marin Sorescu „Iona„ a fost rezultatul unui proces de selecție elaborat, în care s-au dorit texte cu forță universală, capabile să creeze un dialog profund între culturi. Constantin Chiriac, președinte al Festivalului Internațional de Teatru Sibiu și director al TNRS, explică ”Au fost propuse mai multe texte gândite special pentru maestrul Sasaki, astfel încât să se creeze acest tip de contradicție și a fost ales Iona, al lui Marin Sorescu, autor propus la Premiul Nobel pentru Literatură.”

Iona: o parabolă despre om, singurătate și speranță

Spectatorul este provocat a explora mitul biblic prin prisma genialității regizorale a lui Silviu Purcărete și imaginației fărădesfârșit a scenografului Dragoș Buhagiar. Totul în limba japoneză (cu supratitrare în română și engleză).

„Iona”, de Marin Sorescu, este o parabolă poetică despre singurătate, libertate și sensul existenței. Personajul, captiv într-o balenă, sapă mereu spre libertate – doar pentru a descoperi alți pești, alte limite. E o reflecție profundă despre condiția omului într-o lume absurdă și despre nevoia de a-și găsi un sens chiar și în mijlocul tăcerii divine. Este considerată una dintre cele mai profunde și simbolice lucrări ale dramaturgiei românești moderne. Deși inspirată de mitul biblic al lui Iona înghițit de un pește uriaș, piesa lui Sorescu este o alegorie existențialistă despre izolare, căutarea sensului și condiția umană.

Ecoul pierdut al umanității

Personajul trăiește singur într-un pește uriaș și vorbește cu sine, cu Dumnezeu și cu vidul. Este imaginea omului izolat într-o lume greu de înțeles. Convorbirea cu divinitatea e uneori ironică, alteori disperată. Piesa nu oferă răspunsuri religioase, ci ridică întrebări tulburătoare despre raportul dintre liber arbitru și destin. Poate de aceea i se potrivește atât de mult lui Kuranosuke Sasaki.

Mesajul piesei este universal: încercarea omului de a-și regăsi vocea într-o lume dezumanizantă. Marin Sorescu însuși declarase intr-un interviu: „Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu… Cel care trăiește în Țara de Foc este tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacă-mi permite. Iona este omul în condiția lui umană, în fața vieții și în fața morții”. Așa că Iona poate fi și Kuranosuke Sasaki. Iona putem fi fiecare din noi.

Spectacolul debutează cu o scenă clasică de kabuki și se sfârșește cu o imersare într-o burtă de pește ce evocă un interior tipic țărănesc, din Oltenia profundă. Tranziția interculturală transcede elementelor de decor și stilului de a interpreta: metamorfozarea personajului din pescar în peștele însuși devine, astfel, o metaforă a întâlnirii dintre lumi, în care actorul nu doar interpretează, ci absoarbe și reconfigurează sensuri din două lumi teatrale distincte. Singurătatea – așa cum a gândit-o Sorescu – poate răsuna de la București până la Tokyo.

Kuranosuke Sasaki: ”Mă simt mult mai liber”

La conferința de presă, Kuranosuke Sasaki a vorbit despre cât de diferit este teatrul european față de cel japonez: „Aici am învățat cum să mă bucur și să descopăr.” ”Mă simt mult mai liber. Joc mult mai liber decât în Japonia. Aș vrea să am posibilitatea să joc numai în această zonă.”, a mărturisit actorul japonez.

Sasaki realizează că ”E nefiresc ca un japonez să joace această piesă, dar nefirescul atrage. Publicul nu înțelege japoneza pe care o vorbesc eu, dar încearcă să fie acolo, alături de replicile pe care le rostesc și, cu atât mai mult, încearcă să asculte liniștea – perioadele acelea de liniște pe care le am în spectacol: Iona e un personaj singuratic, care se luptă cu tristețile ca să ajungă spre lumină.”

Tot el a spus că prima oară când a vizitat România și-a cumpărat de la Hard Rock Cafe un tricou cu Dracula cu un dragon pe spate – „ca orice turist”. Întâlnirea cu Silviu Purcărete l-a speriat prima dată: „Am văzut Metamorfoze. Am văzut că folosește foc, că folosește apă, că folosește zboruri și am început să mă întreb dacă pot cu adevărat lucra cu el.” A povestit cum, într-una din zilele din perioada petrecută la Sibiu, Dragoș Buhagiar a lipsit de la repetiții doar pentru a pregăti sarmale pentru toată echipa. „Am mâncat mici, mi-au dat și țuică, iar din când în când am făcut și repetiții”, a glumit Sasaki.

”De ce am făcut Iona? Pentru că am fost atras aici să joc acest rol. Am întâlnit mulți prieteni. Asta m-a adus aici.” a mai declarat Kuranosuke Sasaki.

Dragoș Buhagiar: ”Teatru se face numai împreună.”

Același sentiment de ”împreună” îl are și Dragoș Buhagiar ”În lumea asta nu trăim singuri. Nici acasă, nici pe stradă și nici în teatru. Mai ales in teatru. Teatru se face numai împreună. (…) Vorbesc din punctul de vedere al unui om care a sacrificat totul pentru meseria asta.”

”De ce a funcționat acest text?” s-a întrebat Buhagiar. ”A funcționat pentru că, fiind un text biblic, se pun în discuție prin acest monolog interior valori esențiale ale omului, fără de care omul nu poate fi, într-o lume în care lucrurile sunt răsturnate, în care lucrurile scapă de sub control. Firul vieții și ce ne-ar putea ajuta să continuăm este o reîntoarcere la valorile reale, nu la valorile care pot fi trâmbițate și de care se folosesc unele personaje publice, în sensul politic și în sensul de a le deturna.”

Evocându-l pe regizorul Silviu Purcărete, Buhagiar se destăinuie: ”Sunt onorat că ”rezist” alaturi de Silviu Purcărete de aproape 15 ani pentru că, să știți că pare ușor dinafară. Pare, așa, extraordinar și o sărbătoare, dar să poți rezista într-o echipă artistică presupune concentrare și presupune să nu te pui pe tine pe primul loc și să încerci să nu vorbești în principal despre tine, ci să pui în față echipa, textul.”

Un spectacol în mișcare, de la Sibiu, la Budapesta și Tokyo

Premiera piesei ”Iona” a avut loc pe 21 și 22 mai la Sibiu, iar pe 30 și 31 mai spectacolul s-a jucat în București, la Teatrul Odeon, după ce echipa ajunsese și pe scenele din Budapesta (24 mai) și Cluj-Napoca (27 mai). Urmează ca, în așteptarea FITS, turneul să continue la Chișinău (3 iunie) și Sofia (7 iunie), iar din toamnă să se mute în Japonia.

Iona suntem toți

La finalul reprezentației de pe 31 mai, în timpul ropotelor îndelungate de aplauze ale publicului bucureștean, tavanul Teatrului Odeon s-a deschis dezvăluind cerul, precum burta sfâșiată a unei balene. Toți devenisem un Iona colectiv, actor și spectatori la un loc.

Pe vorbitorincii.ro puteți citi și despre alte experiențe teatrale.

**credit foto: Alina Tonigaru