”La înmormântarea lui a venit tot orașul” – a șoptit Cătălina Mustață în rolul Rodicăi Uncescu, mama elevului Mugur Călinescu, anchetat de securitate în 1981, iar asta a fost replica care mi-a înfiorat și cea mai mică celulă a corpului vineri, la piesa TIPOGRAFIC MAJUSCUL de la Teatrul Odeon.
Era prin anii 80, aveam vreo 8-9 ani, și atunci am auzit prima dată cuvântul avort. Ceaușescu interzisese avorturile și contracepția, iar femeile recurgeau la întreruperi de sarcină clandestine, făcute prin metode îngrozitoare, în spații insalubre, dorindu-și să ofere copiilor pe care deja îi aveau tot ce e mai bun, în condițiile în care în țară se făcea foamea. Mătușa mea a murit după o astfel de întrerupere de sarcină, lăsând în urmă două fete blonde, cârlionțate, frumoase ca doi îngerași din felicitările de Crăciun, mai mici decât mine cu 4-5 ani.
La înmormântarea ei a venit tot orașul. Nu a contat cine o cunoștea sau nu. A fost ca un protest surd împotriva regimului care permitea asemenea nenorociri.
”La înmormântarea lui a venit tot orașul”, a spus Cătălina Mustață în rolul Rodicăi Uncescu și parcă în sală a fost și mai multă liniște decât până atunci.
Regizoarea Gianina Cărbunariu a pus în scenă povestea lui Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985), care avea doar 17 ani și învăța la Liceul A.T. Laurian din Botoșani când a pus pe jar timp de o lună întreagă organele de Securitate pentru că a scris nopți la rând pe ziduri, cu majuscule: ”LIBERTATE”, ”VREM SINDICATE CA ÎN POLONIA”, ”VREM DEMOCRAȚIE”, “VREM HRANĂ, NU INECHITATE”. Multe din replici sunt extrase din cele 200 de pagini ale dosarului de securitate nr. 738 „Elevul”, iar fotografiile inscripțiilor sunt parte din scenografia minimală a lui Andrei Dinu, scenografie care te transpune atât în beciurile reci ale securității, dar și într-un mic apartament comunist – la fel de rece.
” Scenariul care stă la baza spectacolului „Tipografic Majuscul” este un colaj de materiale ready-made (documente și interviuri), însă spectacolul este un exercițiu de imaginație, o ficțiune ce încearcă să chestioneze aceste urme ale unei realități din istoria recentă și felul în care ele ne ajută să înțelegem lumea în care trăim astăzi.” spune regizoarea Gianina Cărbunariu
În data de 18 octombrie 1981, după scrierea a cel puțin 24 de manifeste, Mugur Iulian Călinescu a fost prins în flagrant. Se pare că această victorie nu a fost rodul progreselor făcute de securiști (care căutau un bărbat de 30 de ani), ci din cauză că adolescentul ar fi fost turnat de niște colegi, iar mai apoi a fost urmărit.
În anul 1983 Mugur Călinescu este diagnosticat cu leucemie și moare în 1985, la nici 20 de ani. Există opinii care susțin că îmbolnăvirea s-ar datora faptului că a fost iradiat în timpul anchetelor, practicată în acele timpuri de securitate.
Spectacolul s-a bazat inclusiv pe interviuri realizate cu mama lui Mugur Călinescu și ofițerii de securitate care l-au anchetat și este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon, făcând parte din proiectul european “Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete”. Se joacă foarte rar, iar asta e păcat. Dacă îl prindeți în program, mergeți să-l vedeți și duceți-vă și adolescenții.
Excelent jucat. Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu – nu pot spune care din ei a jucat mai bine, toți au fost impecabili. Incredibil au trecut de la un rol la altul – securiști, profesori, elevi, vecini – au acoperit scena cu personaje doar din atitudine, priviri, gesturi și cuvinte. Poate și zilele astea zbuciumate ne-au făcut pe toți să simțim aproape trecutul nu foarte îndepărtat.
Cu toate astea, e o piesă la care, în final, nu prea poți aplauda. Ți-e sufletul greu, în minte ți se prăvălesc bucăți din viața ta: magazine goale, frigidere și mai goale, radioul la care ascultam (noi) Vocea Americii. Mama, tata ”să nu vorbiți despre asta, ne băgați pe toți la pușcărie”. Tataia înjurând printre dinți comunismul. Mătușă-mea moartă, vânătă în sicriu. La înmormântarea ei a venit tot orașul.
