Băi, nene, ce întâlnire! Lucian Cojocaru m-a făcut pionier acum 40 de ani. Cum ar veni, mi-a pus cravata la gât într-o ceremonie la Mausoleul din Mărășești. Eu a II-a B, el a VI-a B. A fost un minispectacol acolo, cei mai bătrâni știți cum. Am spus poezii patriotice, am jurat credință patriei și partidului, cu siguranță am zis de bine de tovarășul și tovarășa. Am primit cărți care arătau istoria noastră glorioasă. Lucian mi-a spus că le are și acum acasă. Probabil că și eu.
Atunci era normalitatea noastră de copii. Nu realizam ce ni se întâmplă și ce ne fac. Și nici adulții nu aveau multe mijloace de protest la dispoziție. Ceremonialul de inițiere în comunism era obligatoriu.
Dare to learn, 40 de ani mai târziu
M-am întâlnit cu Lucian la Dare to Learn, cel mai tare eveniment de educație organizat vreodată în România. Au venit printre cei mai importanți oameni de pe planetă în domeniul inovației și reformelor în educație. Printre ei, John Hattie și Vicky Colbert sau Sugata Mitra.
Sute de profesori români i-au urmărit, au participat la seminarii de lucru și au învățat cum pot face școala aceea pe care o visăm. Eu am moderat o discuție despre consorțiul Începe la școală, în care ING pune alături patru organizații neguvernamentale care lucrează de ani buni ca să schimbe școala. Maria Cristina Matei, directorul de operațiuni al ING mi-a spus că vor reuși să ofere un program complex de transformare a școlilor pe mai multe paliere. Cele patru ONG-uri sunt conduse de oameni cu mare experiență. Cristian Hatu, de la Centrul de Evaluare și Analiză în Educație, a făcut programul Fizica altfel, care scapă de frici mii de copii din țară. Anda Sebeși cu CSR Nest face zeci de școli eficiente energetice. Mina Sava de la De-a Arhitectura arată că școlile pot fi mai mult decât un cub fără suflet, iar Mihai Zoican vine de la Școala Încrederii, care a pornit cea mai mare reformă a relațiilor dintre profesori și copii făcută vreodată în România.
Lucian a fost unul dintre profesorii din sală. Predă matematică la două licee din Iași. Și mi se pare fabulos că în lumea maturității sale poate veni la o astfel de întâlnire. Că vrea să învețe, vrea să afle, că în România vin cei mai mari gânditori ai școlii moderne. Că, deși nu perfectă viața sa de azi este mult mai bună decțt a profesorilor mei de acum 40 de ani. Cel mai bun semn de progres pe care România mi l-a arătat în ultimii ani.