Răzvan Lucescu a vorbit la podcastul Vorbitorincii despre unul dintre cele mai emoționante momente din cariera sa: meciul în care Rapid a învins cu 1-0 Șahtior Donețk, echipă antrenată, la acea vreme, de tatăl său, Mircea Lucescu. „N-am vorbit o lună după meciul acela”, a declarat Răzvan Lucescu.
După aproape 20 de ani de la meciul care a scris istorie, Răzvan Lucescu spune că, pentru tatăl său, greul a fost înainte, în timp ce, pentru el, a venit abia după fluierul final, când a realizat pe deplin dimensiunea acelui duel. „Lui i-a fost groaznic să pregătească un meci împotriva fiului”, a spus Lucescu.
El a povestit cum s-a pregătit cu mare atenție pentru meciul cu Șahtior, studiind fiecare mișcare a adversarilor și motivând echipa să creadă cu adevărat că poate să câștige.
„Am analizat la sânge jocul lor, am transmis echipei ideea: oameni buni, dacă voi aveți încredere, noi câștigăm acolo. Ceilalți, oricum va fi meciul, vor avea în căpățânile lor: noi vom câștiga, indiferent de cum e jocul, indiferent de ce pot face ei, vom câștiga pentru că suntem echipa tatălui. Ei nu vor avea răutatea aceea, nu vor avea agresivitate, motivație. Noi o vom avea, vom câștiga. Și așa a fost”, a spus Răzvan Lucescu, în prezent antrenor al echipei PAOK Salonic.
Dar, imediat după terminarea meciului, bucuria succesului a fost umbrită de o realizare dureroasă: pentru prima dată în viață, se bucura de înfrângerea propriului tată.
„L-am văzut ducându-se către vestiare. Atunci am constatat că e prima dată când eu mă bucur de înfrângerea lui. Atunci am realizat. Am trăit toată viața mea fiind fanul lui cel mai mare, am trăit mai intens decât trăia el meciurile. După aceea, am avut acel sentiment de rușine, cumva am simțit că l-am trădat”, a spus Lucescu.
Răzvan Lucescu, despre stilul de antrenorat al tatălui său: A fost un educator
Răzvan Lucescu a vorbit despre metodele prin care tatăl său, Mircea Lucescu, a abordat rolul de antrenor, fiind recunoscut pentru faptul că nu se limita doar la pregătirea fizică și tacticile de joc.
De exemplu, în dimineața jocului, Mircea Lucescu, actualul selecționer al României, le propunea jucătorilor să viziteze câte un muzeu din orașul gazdă, pentru a se detașa de presiunea meciului.
„Într-adevăr, a fost un educator și statutul lui a fost diferit. A intrat în fotbalul european de pe poziție de forță, de om recunoscut ca antrenor în ’90”, a spus Lucescu la Vorbitorincii.
Întrebat dacă a preluat și el această metodă, Răzvan Lucescu a mărturisit că are un stil diferit: „Eu n-am făcut asta, am alt gen de abordare”.
„El e unic. Toată cariera lui, fără niciun pic de ajutor… A crescut într-o familie foarte amărâtă, erau cinci copii, o fată, cea mai mare, și patru băieți, iar iarna aveau două perechi de teniși la patru băieți. El, pentru că era înnebunit să joace fotbal, să poată ieși afară, făcea lecțiile celorlalți, să le ia tenișii. Iar seara, pentru că aveau o singură cameră, erau șapte: cinci copii, plus părinții. Părinții, care plecau dimineața, se trezeau la cinci să plece la muncă. El se ridica în picioare, la lampa de gaz, și citea în timp ce ceilalți dormeau”, a povestit Răzvan Lucescu despre tatăl său.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii.
