Ajustări sau tăieri? Cine plătește: „noi” sau „ei”?
Suntem în situația în care, noi ca societate, va trebui să acceptăm unele ajustări de cheltuieli și de fiscalitate, sau unele tăieri, că parcă sună mai dur așa. Eu continui să le spun ajustări, pentru că știu că există și varianta mai dură, dacă nu o acceptăm pe aceasta de acum.
Am putea vorbi câteva luni bune despre cine ar trebui să suporte mai mult. De ce “noi”, sau de ce tot “noi” și de ce nu “ei”? Care “noi” și care “ei”, asta ține mai degrabă de percepția subiectivă a fiecăruia, de unghiul din care privește. Cert este că, per total, dacă nu acceptăm inclusiv niște nedreptăți, așa cum le-am putea percepe subiectiv, s-ar putea ca în 3 luni sau în 6 luni să pierdem toți mai mult decât avem acum iluzia că putem apăra.
Bursele de merit: merit real sau inflație de medii?
Câteva exemple din aceste zile:
Se discută redimensionarea cheltuielilor cu bursele școlare. “de ce se începe cu elevii și studenții”, nu-i așa? Și de ce nu se începe din partea cealaltă. Care parte cealaltă? De la “ei”. M-am uitat la o statistică ce arată că numărul beneficiarilor de burse de merit a crescut cu mai mult de 50% în ultimii 2-3 ani.
S-au deșteptat brusc noile generații în 2 ani? Sau mai degrabă au crescut in mod nenatural mediile de 9.50 pentru a primi bursa de merit? Dacă sunt atât de merituoase, atunci poate ar trebui să vedem în rezultatele de la bacalaureat o promovabilitate în creștere.
Sporuri bugetare și reflexul grevei
Se intenționează tăierea unor sporuri și a tichetelor de vacanță în sectorul bugetar: în unele cazuri spor de antenă sau “spor de fonduri europene”, sau limitarea sporului de condiții vătămătoare și așa mai departe. În același timp, sindicaliștii amentință cu greve, că așa știu ei să răspundă în astfel de situații. Domnul Bogdan Hossu de la Cartel Alfa este întotdeauna primul care anunță proteste sindicale în toată țara. Așa se șantajează cetațenii unei țări, așa se șantajează Guverne, prin amenințări cu blocarea diverselor servicii publice. Pentru că pot.
Nici la taierea sporurilor nu știm dacă se procedează corect în toate cazurile. Însă revenind la ideea că nu ne mai permitem atâtea bonusuri și atatea subvenții în economie, va trebui ajuns la un compromis care mai degrabă să ajute procesul de justare, decât să îl încurce.
Micii antreprenori și sfârșitul paradisului fiscal
Venind acum către antreprenorii mici, regimul acela extrem de farovabil în care cu 8% se scoteau banii din firmă (3% pe venituri de firmă fără salariați și 5% pe dividende) este istorie. Și toți antreprenorii știau că este nesustenabil.
În noua realitate, aceea a unui impozit de 16% pe profit, 16% pe dividende și 10% CASS pentru asociații persoane fizice atunci când scot dividende, plafonat până la un anumit prag de salarii minime, fiscalitatea micilor afaceri începe sa semene cu cea din Europa Centrală.
M-am uitat de curiozitate cu cât ar rămâne dintr-un profit brut de 100.000 de euro un antreprenor din România versus unul din Polonia. În România cu circa 68 de mii de euro după ce plătește și CASS-ul, iar în Polonia cu circa 73 de mii de euro.
Exod fiscal? Tentația firmelor în Bulgaria și iluzia câștigului „inteligent”
Desigur, mai există și varianta să acționezi împotriva statului român, care și așa n-a făcut nimic pentru tine, și să îți faci firmă în Bulgaria. Impozitele pe profit, pe dividende și CASS-ul care ar fi plătit în Romania ar totaliza cam 20%, deci ai rămâne cu un 80 de mii de euro. Iată cum mai rămâi cu 7 mii de euro în plus, pentru că ai fost inteligent și ți-ai făcut firmă în Bulgaria.
Obsesia pensiilor speciale și teatrul sinecurilor
La orice propunere de ajustare, de pe oriunde am discuta, replica instantanee este: “dar de ce nu se taie pensiile speciale”. Nici asta nu știu, ar trebui să întrebăm Curtea Constituțională, aflată în conflict de interese atunci când membrii săi trebuie să decidă asupra propriilor privilegii.
Dacă vedem că dispare vreo sinecură de 8.000 de euro sau 12.000 de euro de pe la o companie de stat – vezi Eximbank, vezi STB – deja încadrăm asta doar la PR de suprafață, să se bucure un pic poporul. Sigur vor fi niște procese pe care le vor câștiga cei păgubiți, nu-i așa? Mai bine nu se apucau de tăiat, cum ar spune unii sau alții, că oricum nu ajută la nimic.
TVA 21%: nedreptate necesară?
Și nedreptatea supremă:
În calitate de consumatori, nedreptatea ca TVA-ul să crească la 21% nu a putut fi evitată. Doar că și aici, e o nedreptate acceptabilă, prin comparație cu cealaltă variantă.
Alternativa de a nu crește TVA-ul ar fi născut riscul de a pierde mult mai mult: un downgrade al agențiilor de rating în această toamnă ar duce cursul de schimb la 5.5 RON, iar un euro cu 10% mai sus se traspune într-o inflație de 3-5%; apoi împrumuturile pentru orice ar fi devenit mai scumpe cu câteva procente. Per total, am fi pierdut mai mult decât acel +2% de la TVA-ul mărit la 21%.
Iluzia dreptății absolute
Da, știu că peste jumătate de an sau un an vom avea aceeași percepție, că “marii hoți” tot nu vor fi prinși. Sigur vom mai afla despre câte o sinecură de mii sau zeci de mii de euro pe la câte o companie sau instituție. Sigur vom suspecta evaziunea fiscală din diverse zone – despre unele cazuri vom afla, despre altele doar vom bănui.
Dar, în final, este despre ce nedreptăți vor fi acceptabile acum.
Cristian Tudorescu este analist economic și consultant financiar pentru companii.
A fost acum jumătate de an invitatul lui Cătălin Striblea la Vorbitorincii LEADERS
*sursă foto copertă: www.shutterstock.com
Un răspuns
Acum va place cum Nicușor si bolojan?auzi la ei nu mai poti uda in gradina cu apă, ca asa spune UE. Da cu ce sa udam cu ierbicid?nenea striblea de ce nu mai faci emisiuni cu ctp sa spui ca bolojan pe care l-ati promovat nu lasa romanii sa aibă de mâncare….