Caută
Close this search box.

Recolta de Sportivi Olimpici la Hectar

Scris de:
  • Andrei Secueșu
    Andrei Secueșu

Site-ul Vorbitorincii va găzdui o parte dintre textele lui Andrei Secueșu. Acesta este un economist român care trăiește în Anglia. De asemenea, coordonează un ONG care aduce sportivilor români burse la universități din străinătate.

Andrei are o viziune particulară asupra sportului românesc. El consideră că România cheltuiește sume importante în sport, dar că banii nu sunt cheltuiți cu cap. El adună date și informații care susțin această teorie și de foarte multe ori concluziile sunt neplăcute pentru sportul românesc.

Întrebarea adresată este de ce România se concentrează pe vârfuri care sunt plătite bine din bani publici și nu asupra sportului de masă.

Acest prim episod este dedicat modului în care marile cluburi sportive iau bani de la stat prin înscrierea de formă a unor sportivi în catastife deși aceștia se antrenează doar la loturile naționale.

Cum (și de ce) Steaua, Dinamo, Rapid și CSM București își umflă artificial legitimările de sportivi olimpici din Team România

România a trimis la Paris pentru Jocurile Olimpice o delegație de 106 sportivi, însoțiți de foarte mulți oficiali. Odată cu anunțul final al componenților lotului olimpic, am observat cum cele 4 mari cluburi bucureștene, ale căror subvenții primite reprezintă adunat aproximativ jumătate din întreaga finanțare din bani publici a sportului românesc, au postat cu mândrie câți dintre sportivi (și antrenori) sunt “ai lor”, legitimați la club.

O bună parte dintre apartenențele sportivilor olimpici la cluburile respective, raportate cu fală de către acestea, sunt:

  • de formă, dar fără fond – sportivii nu au trecut vreodată prin acel club, decât eventual pe la casierie și fac antrenamente exclusiv cu lotul național
  • pentru imagine – adică pentru a justifica subventiile viitoare – “avem x olimpici !”
  • inutile (dar costisitoare) – clubul nu ar avea de ce să legitimeze tenismene profesioniste din top 100 WTA care concurează doar pentru ele, de exemplu. Sau înotători pe €7,000 pe lună.

De ce ? Cel mai probabil pentru că în opacul și întortocheatul sistem al banilor publici din sportul românesc, cluburile “punctează” mai bine atunci când cer finanțări de la primării sau ministere, dacă au avut și niscaiva olimpici (doamne-ajută și medaliați!) la Paris.

Explic mai jos.

Mândrie și prejudecată

Cluburile bucureștene au nevoie de bani, de la buget, ca să continue orgia contractelor obscene de la sporturile de echipă sau să își liciteze între ele ca bezmeticele puținii sportivi români bunicei existenti, impuși de legea Novak. Au nevoie de bani și ca să premieze sportivi, și în general ca să domnească peste niște bugete din ce în ce mai mari, pentru ca unde e mult de împărțit, e și mult de tras pe buzunar.

bf2b135b 0580 4ea3 b4fc

Pentru a putea justifica bugetele din ce în ce mai mari, este nevoie să spună o poveste grandioasă presărată cu “academii” nou înființate unde fac sport sute de copii4, cu campioni olimpici si mondiali la canotaj5, cu David Popovici în vitrină, în fine, cu orice ajută imaginea, care la randul ei justifică bugetele imense, neauditate de nimeni dpdv al eficienței lor în producerea de NOI campioni.

Am zis NOI campioni, pentru că dacă analizăm atent, cluburile din București nu au – cu unele excepții6 – campioni pe care-i formează sau care se antrenează la ei, ci doar pun banul public pe masa și LEGITIMEAZĂ campionii de cum apar.

Sportivilor le convine. Esti campion ? Ai rezultate ? Te sună Steaua sau Dinamo, “alo, nu ai vrea să te legitimezi la noi ? Te plătim cu o sumă, contract de activitate sportivă, doar să putem zice că ești de la Steaua.”

Din nou, “ce e rău în asta ?” – poate veți spune. Nu e normal să te vrea un club mai mare dacă ești bun și confirmi ?

  • Nu și dacă acei bani plătiți sportivului ar putea fi gestionați coerent și unitar, și dimensionați eficient dintr-un singur cufăr, nu din 2-3 simultan.
  • Nu și dacă de fapt este zero utilitate pentru sportul românesc ca acel sportiv să activeze și la un club (de exemplu în tenis, înot, canotaj).
  • Nu și dacă este de fapt un fum în ochi ca să înghițim gălușca că se face performanță la acel club

Canotaj – să se împartă olimpicii de lot, să ajungă la toată lumea

Canotajul în România este un sport unde performanța se face EXCLUSIV la cele trei loturi naționale (juniori, tineret si seniori-Olimpic), 11 luni din an78 .

Însă dacă lucrurile stau așa, ce nevoie este să fie Simona Radiș legitimată la Steaua, sau Ancuța Bodnar la Dinamo? Dacă îmi spune cineva că Simona sau Ancuța au făcut vreodată în viața lor un antrenament la bazele cluburilor Steaua sau Dinamo, eu sunt dispus să-mi mănânc pălăria !

Dar asta nu e tot. Haideți să vorbim despre Rapid, care a reînființat secția abia acum un an și jumătate, dar în loc sa porneasca de jos cu a construi “grasroots”, a legitimat 3-4 sportivi de lot seniori si U23, la pachet cu antrenoarea Veronica Cochela. Aceștia nu vin nici măcar o oră pe săptămână la club, se antrenează permanent la lotul de seniori sau de tineret, sub coordonarea federației.

Davcă v-a plăcut ideea, continuarea este aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă alte noutăți