Story of YEBIGA cu Billy Gould

Scris de:

Hefe

Billy Gould a înființat trupa FAITH NO MORE la începutul anilor ”80, iar de atunci până acum a cântat în turnee alături de Metallica și Guns N’ Roses, a înființat o casă de discuri KOOLARROW RECORDS, a cântat într-o trupă alături de chitaristul trupei Korn (Fear and Nervous System), în 2018 a fost producătorul executiv a unui film despre muzica heavy metal din Afghanistan (RocKabul), în anul 2023 a compus coloana sonoră a filmului “The Eclipse”, iar lista realizărilor sale poate continua mult și bine.

Dar unele din cele mai puțin cunoscute și mai surprinzătoare chestii pe care le-a făcut și continuă să le facă Billy Gould sunt incursiunile în spațiul balcanic și pasiunea lui pentru ”rakija”. Artistul a ajuns până la a produce și comercializa de ceva vreme propria marcă de rakija: YEBIGA.

Asta m-a determinat să îi iau un interviu în care să vorbesc cu Billy despre cum a ajuns să iubească Balcanii și cum a pornit în aventura asta, numită YEBIGA.

Billy, care a fost impresia ta când ai gustat rakija pentru prima dată?
Am două impresii inițiale. Prima dată când am gustat rakija: a fost o băutură dură, dar foarte diferită de orice altceva ce gustasem până atunci. Întâia oară când am gustat un rakija de calitate: a fost extraordinar! Eram în Serbia la acel moment și, pentru mine, avea exact gustul Serbiei, dacă are sens ce spun. Eram la cineva acasă, beam rachiu făcut de bunicul său. Era ceva special, unic și evident făcut acasă, ceea ce m-a conectat profund cu locul în care mă aflam.

Care este povestea YEBIGA? Când ai decis că va fi un proiect pe termen lung? Simți vreo formă de nostalgie față de rădăcinile tale familiale din regiune sau din călătoriile tale prin Balcani din anii ’90?
S-au întâmplat câteva lucruri care m-au făcut să decid să încep Yebiga. În primul rând, timp de aproape 30 de ani am călătorit în Balcani și aduceam în valiză rakija de calitate, dar se termina repede și ajunsesem să accept ideea că probabil nu voi gusta din nou până când mă întorc. Nu știu exact de ce am avut o conexiune atât de puternică, poate din cauza rădăcinilor familiale, poate pur și simplu pentru că în Balcani există lucruri umane, o cultură foarte umană, într-un fel pe care nu-l poți găsi ușor în Statele Unite. Dar într-o seară eram la un prieten care lucra în industria băuturilor alcoolice, avea câțiva invitați care erau adevărați experți în spirtoase precum tequila, mescal, whiskey etc. Niciunul dintre ei nu auzise de rakija, ceea ce m-a șocat. Și am avut sentimentul că trebuie să fac asta, pentru că, dacă nu o fac eu, nimeni altcineva nu o va face. Nu aveam nicio idee despre cum funcționează afacerea sau cum să o gestionez, dar simțeam că este ceva ce trebuie să fac.

Ce ai învățat nou despre rakija după ce ai intrat în această afacere? Lucruri pe care nu le știai înainte.
Doamne, a fost o curbă de învățare foarte abruptă. Atât de multe lucruri de învățat. În primul rând, SUA este probabil una dintre cele mai complicate țări când vine vorba de aspectele legale ale importului și vânzării de alcool. Nu aveam idee până nu am început. Am avut noroc să am deja experiență în marketing și promovare ca muzician, așa că asta m-a ajutat puțin. Dar să vinzi un produs fizic, să înțelegi lucruri precum problemele lanțului de aprovizionare, scalarea, aspectele financiare implicate și cum să dobândești o perspectivă… toate acestea erau noi pentru mine. Este o afacere extrem de dificilă, dar și mai greu este să aduci ceva pe piață pentru prima dată, pornind de la zero. Este o călătorie nebună, dar am noroc că am trecut printr-un proces similar cu Faith No More. Am petrecut aproape un deceniu cântând muzică pe care o iubeam, dar care nu avea nimic cu care să se compare în industria muzicală… așa că a fost greu să ne facem cunoscuți și a fost un drum dificil la început. Dar am supraviețuit și intru în această afacere cu același tip de convingere.

Care a fost reacția americanilor față de rakija în general? Intenționezi să exporți și în America de Sud sau alte părți ale lumii?
Americanii sunt amuzanți. Majoritatea o adoră și nu le vine să creadă că le aduc ceva ce nu au mai gustat înainte; sunt obișnuiți să aibă la dispoziție milioane de tequile, romuri etc. Provocarea este că majoritatea americanilor nu prea le place să savureze spirtoasele simple, trebuie să fie într-un cocktail… ceea ce mi se pare puțin ridicol, dar asta e cultura aici și poate e ceva la care aș putea lucra. Și, da, cred că ar fi grozav să aduc YEBIGA în toată lumea, primesc scrisori din Chile, Thailanda, Dubai… dar ceea ce este cu adevărat important la YEBIGA este să rămână o rakija de calitate premium și asta înseamnă că vor fi limite în ceea ce privește cât de mult putem produce. Distileria noastră este literalmente pe o mică fermă de munte, ceea ce cred că oferă YEBIGA suflet, iar asta trebuie păstrat înainte de toate.

Spune-ne trei melodii care crezi că ar fi coloana sonoră perfectă pentru o degustare de YEBIGA
Haha, este o cerere grozavă și foarte dificilă, deoarece rakija este foarte personală. Pot merge pe câteva direcții, toate ar fi perfecte:

ROCK:

No Means No – „Oh No! Bruno!”
Discharge – „A Look at Tomorrow”
Sex Pistols – „Bodies”

SOUL:

Sade – „Is it a Crime?”
Delfonics – „Didn’t I Blow Your Mind This Time?”
James Brown – „It’s a Man’s World”

Ai convertit și alți muzicieni să devină fani YEBIGA?
Am început afacerea YEBIGA cam în același timp în care m-am alăturat și am făcut turnee cu MC5. Am adus o sticlă în autobuz și Kim Thayil de la Soundgarden a fost probabil primul fan YEBIGA. Încă îi mai trimit sticle din când în când!

Ce e mai dificil: industria muzicală sau afacerea cu băuturi alcoolice?
Împărtășesc multe dintre aceleași aspecte „negative”, pare că devin mai dure pe măsură ce îmbătrânești. Afacerea cu băuturi alcoolice ar putea fi mai dificilă, deoarece interacționez direct cu proprietarii de magazine, nu atât cu fanii (clienții). Pentru că totul depinde de vânzări, am multe conversații foarte puțin romantice. Pe de altă parte, există și multe similitudini grozave… ambele domenii sunt o modalitate excelentă de a întâlni oameni interesanți și de a avea discuții fascinante.

Avem aici în România țuica. Ești familiarizat cu ea? Ai gustat-o vreodată?
Sunt foarte familiarizat cu țuica și pălinca. Aș merge până într-acolo încât să spun că sunt, în esență, rakija cu alt nume; cultura este foarte apropiată, dacă nu identică. Și am gustat niște lucruri foarte bune. Am băut o pălincă făcută în casă în Timișoara, care a fost cu adevărat grozavă!