Grazie Mille, Grande Mike !

”Quando sei qui con me
Questa stanza non ha più pareti
Ma alberi
Alberi infiniti
Quando sei qui vicino a me
Questo soffitto viola
No, non esiste più
Io vedo il cielo sopra noi”

Pare că zapezi grăbit tv-ul și dai peste o frântură de San Remo, dar nu-i chiar așa.

Pe foarte scurt, povestea sună cam așa: la jumătatea anilor ’90 solistul unei celebre trupe rock americane se căsătorește cu o italiancă, se mută la Bologna, iar acolo e fascinat de un post de radio ce difuza muzica italienească a anilor ’50 – ’60. Ajunge să se îndrăgostească atât de această muzică, cât și de cultura Italiei. Astfel, se hotărăște să pună pe picioare un proiect pe nume MONDO CANE, prin care să aducă Italiei un omagiu muzical, reinterpretând în manieră proprie piese celebre italienești de la mijlocul secolului XX.

Strânge o orchestră de 40 de instrumentiști, iar în mai 2010 lansează prin casa sa de producție, Ipecac Recordings, albumul Mondo Cane, ce a urcat până pe locul 2 în topul albumelor clasice din Statele Unite ale Americii.

Pentru cine nu știe, este vorba despre Mike Patton, iar celebra trupă al cărei solist e încă din 1988 se numește FAITH NO MORE.

Mărturisesc că și eu, datorită lui Mike Patton & Mondo Cane, am descoperit și am putut să mă bucur de muzica unor artiști italieni minunați precum Mina, Gino Paoli, Luigi Tenco sau Fred Buscaglione. Numele proiectului i-a fost inspirat filmul cu același nume din anul 1962 a lui Gualtiero Jacopetti  cu o coloană sonoră minunată compusă de marii Riz Ortolani si Nino Oliviero.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, scotociți pe aplicațiile de muzică și căutați concertele Mondo Cane. Veți găsi în interpretarea lui Patton și a Filarmonicii Arturo Tuscanini din Parma piese surprinzătoare precum “Il cielo in una stanza” a lui Gino Paoli, “Ore d’amore” a lui Fred Bongusto, dar și “Deep down” a lui Ennio Morricone, “Storia d’amore“ Adriano Celentano, ”Ti ofro da bere” Gianni Morandi.

Unele erau deja, altele au devenit piese cult, împrejurare la care și Mike Patton a pus umărul, prin includerea lor în album.

“Sole malato“ a lui Domenico Modugno este o piesă cântată în dialectul napoletan – “Scalinatella”, recuperată de elogiul muzical Mondo Cane, la fel ca și “20 km al Giorno“ a lui Nicola Arigliano , L’uomo che no sapeva amare” a lui Nico Fidenco, “Dio come te amo” Domenico Modungo , “Pinne, fucile ed ochialli” Eduardo Vianello , “Doce, doce“ a lui Fred Bongusto sau “Senza fine” a lui Gino Paoli. Și opriți-mă, că vi le zic pe toate. Prea târziu, deja am făcut-o.  😊  

Toate acestea fiind știute, nu-i de mirare că Mike Patton este extrem de iubit în Italia, concertele lui din acea parte a lumii sunt mereu sold out, ca un gest infinit de mulțumire al oamenilor pentru promovarea muzicii și culturii italiene într-un mod atât de neașteptat și fascinant, dar pentru și pentru resuscitarea cântecelor vechi din peninsulă, făcându-le cunoscute în locuri în care, probabil, nu ar fi auzit de ele nimeni, niciodată, dacă Mike Patton și Mondo Cane nu ar fi existat.

Grazie Mille, Grande Mike !

*sursa foto: www.shutterstock.com, Zamrznuti Tonovi