Marele actor Marcel Iureș spune, la Vorbitorincii, că de-a lungul carierei sale a încercat să le ofere „un pic de umanitate” personajelor negative pe care le-a jucat. „Trebuie să aibă o picătură de dulceață, de om, nu e numai un monstru, un om rău nu e eminamente rău”, susține actorul în dialogul cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea.
Marcel Iureș a vorbit despre criteriile de care marile agenții din străinătate țin cont atunci când propun anumite roluri actorilor.
„Erau filtrate toate poveștile acestea, că ele vin în pachet în agenții în general. Sunt distribuite pe favoriți, pe bankable, pe marile staruri, încasări, bugete și așa mai departe. Tot timpul agentul de la Londra spunea: domnule, trebuie să faci asta pentru că sunt mulți bani la mijloc, răii aduc cei mai mulți bani, așa că nu te juca cu chestia asta”, a spus Marcel Iureș.
„După ce am făcut vreo 7-8 ani din aceștia răi, am încercat să am o discuție serioasă, am reușit una semi-serioasă, să mai joc și profesori, să mai joc și niște oameni normali”, a continuat el.
Marcel Iureș: Personajele pozitive sunt mai greu de făcut decât cele negative
Actorul consideră că interpretarea unui rol pozitiv este mai grea comparativ cu cea a unui personaj negativ. Totuși, Marcel Iureș susține că nu a refuzat să joace presonaje pozitive. „Nu am refuzat pentru că abia am făcut față celor răi”, a afirmat el la Vorbitorincii.
Întrebat de Cătălin Striblea care este actorul străin care l-a impresionat de-a lungul timpului, Marcel Iureș a spus că „în film” i-a fost greu să-și dea seama.
„E o componentă tehnologică și este această mărunțire teribilă. Că poți să tragi începutul unui secvențe, intrarea în biserică de exemplu, sau într-o catedrală în august și în ianuarie viitor să tragi ce s-a întâmplat în catedrală și cum ești scos din catedrală, despre asta vorbim. Și atunci e foarte greu să ai o percepție adevărată a ceea ce se petrece. Ceea ce este evident este că sunt extrem de profesioniști, ca și noi, ca la noi. Știu mișcările, nu au răsfățuri, chiar când li se oferă un răsfăț nu-l practică, nu-l acceptă. De exemplu, e o chestie de bun simț și de lege profesională este ca la contra plan, când camera vine pe tine, eu să stau amorsă că poate te ajut. Chiar te ajut, decât să dai în gol un text”, a afirmat actorul.
„Prezența fizică este extraordinară, chiar dacă nu am replică, pentru că te ajută pe tine ca energie, ca împrejurare să văd cum cade un corp. Dar nu altcineva în afară de mine, așa poți să spui un cascador sau o dublură. Asta e important, pentru că ține de o legătură profesională și chiar prietenească între actori în platou, că acolo ești ca într-o familie ad-hoc. O familie reglată, încălzită, protejată de peste tot, dar e o familie și atunci sunt regulile acestea pe care trebuie să le păstrezi”, a spus Marcel Iureș.
În 1999, Marcel Iureș a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul din spectacolul „Richard II”, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. De asemenea, în 2002 a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Bruscon în spectacolul „Creatorul de teatru”, la Teatrul Act, Bucureşti. Un an mai târziu, actorul a primit Premiul Uniter de excelență pentru fondarea Teatrului Act. Din 2004 este președinte al Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul.
În 2012 a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol principal al Festivalului Comediei Românești, festCO, pentru rolul Cațavencu din spectacolul O scrisoare pierdută, regia Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie, și pentru one-man show-ul din spectacolul Absolut! după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act. Pe 1 decembrie 2000 a primit Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii românești. Timp de 5 ani a avut un program în colaborare cu Primăria Sectorului 3 în care aducea la teatru elevii școlilor din sector.
Foto: Inquam Photos / George Călin
Urmăriți episodul 100 din Vorbitorincii cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea:
Un răspuns
Vă ador și vă ascult, mă bucur să-l revăd pe prietenul Marcel Iureș, la el acasă și nu numai, sănătate, succese, că restu vin de la uni , de la alții, Cu drag La mulți ani!