Muzica pe care n-o cauți, vine ea la tine
Primesc un mesaj pe WhatsApp: “Și acum ce postezi de Ozzy?”
Nu știu. Poate nici nu trebuie. Dar dacă tot m-am apucat să scriu, vă spun că mi-a căzut greu, greu rău, dar exact cum mă așteptam.
Nu sunt fan Sabbath, nici Ozzy, dar îmi plac mult de tot, genul de muzică pe care n-o cauți, vine ea la tine și te pride definitiv.
Fiecare moarte a celor de 75+ îmi arată că dispare, încet, o lume, una în care am crescut, chiar dacă n-am făcut parte din ea, o lume în care chitara urla a rebeliune, iar momentul în care lumea asta va dispărea cu totul… nu pare departe.
Ozzy – cel ce aduce întunericul pe scenă și face din el spectacol
Ozzy Osbourne n-a fost doar o caricatură cu accent de Birmingham și privirea pierdută. Înainte de MTV și bârfele tabloidelor, a fost un copil crescut într-o casă cu două camere, împărțită cu șase frați, într-un oraș industrial unde viitorul însemna pușcărie sau fabrică. Tatăl lui muncea la un atelier de unelte, mama într-o fabrică de componente auto. Copilărie grea, în sărăcie, cu dislexie, bătăi și umilințe. Și totuși…
A fost vocea unei revoluții muzicale, a transformat haosul într-o formă de artă, a inventat un mod de a cânta și de a striga. Sabbath, fără Ozzy, n-ar fi fost Sabbath; a fost un pionier al metalului, dar și un entertainer pur sânge, capabil să aducă întunericul pe scenă și să facă din el spectacol.
Da, a avut episoade ridicole, excese, căderi, realități paralele, dar niciuna nu i-a anulat talentul, vocea sau impactul și nu, nu poți judeca un artist doar după rătăcările lui, altfel n-am mai avea pe nimeni de admirat, mai ales într-o industrie care iubește demonii, dar dar se sperie când ei devin reali.
Zânul în cizme
Las aici piesa Sabbath care-mi place cel mai tare, Fairies Wear Boots. Versurile sunt scrise de Geezer Butler, ca multe altele din perioada Sabbath, dar livrate de Ozzy cu o doză perfectă de confuzie și furie, o poveste ciudată, între halucinație și autoapărare, Ozzy zicea că e despre niște skinheads care s-au luat de el într-un parc, Geezer spunea că e scrisă după un trip serios cu LSD, cine știe, poate amândouă, poate niciuna. E Ozzy, nu jurnalism.
Rămas bun, Ozzy. Ai ținut poarta deschisă spre alte lumi, acum, ai trecut pe partea cealaltă.
”So I went to the doctor / To see what he could give me / He said, ‘Son, son you’ve gone too far’”
*Mihai Dinu este realizator de programe la Radio Europa FM
**sursă foto copertă: shutterstock
Un răspuns
Mulțumesc mult! Sunt aproape de vârsta lui Ozzy. Am trăit cu muzica asta, fără să fac o obsesie pentru ea, dar am trăit-o aproape “live” – atât de live cat îmi permitea comunismul. 😊 Frumos ai scris. Mi-a mers la suflet.