În ultimele zile a stârnit valuri (dar ce zic eu valuri: e un adevărat tsunami) thrillerul politic PLAHA, regizat de genialul Igor Cobileanski și realizat de Jurnal TV și Magnet Production din Republica Moldova, în colaborare cu studioul Quantum Media Creative din București.
”Serial de ficțiune” îl califică Cobileanski, însă există o linie extrem de subțire între ficțiunea din PLAHA și viața politică reală din Republica Moldova, iar personajele pot fi lesne recunoscute, mai ales de către moldovenii-basarabeni, mult mai avizați: oligarhul Plahotniuc, Voronin, Voronin Jr, unionistul Iurie Roșca, Igor Dodon sunt doar câțiva care au fost identificați în discuțiile de pe rețelele sociale. Într-unul din episoade apare ca personaj și acel funcționar român filmat în camera de hotel din Chișinău cu două prostituate pentru a fi șantajat ulterior de Plaha, scandalul fiind unul real, cu ecouri în presa vremii.
Punct de plecare: peisajul politic în Republica Moldova sub conducerea liderilor comuniști
Poate din cauza ocupației rusești, poate dintr-un pur instinct de supraviețuire al politicienilor, sfârșitul anilor ”90 și începutul anilor 2000 s-a caracterizat în Republica Moldova prin oportunism cras și individualism feroce. Dacă astfel de chestiuni ne sunt cunoscute și din România (avem și noi oligarhii noștri, dooh!), în Republică, după diluarea curentului unionist prezent în 1990-1995, ideile de conștiință națională, de interes național, au rămas un decor de fațadă în cazul majorității politicienilor: le invocă la nevoie, dar rareori le traduc în fapte.
Nu e vorba doar de ”românism” sau de ”moldovenismul” afișat cu emfază, ci de absența oricărei preocupări pentru binele comun al cetățenilor. Lideri precum Igor Dodon sau Vladimir Voronin, deși au origini românești/moldovenești, iar nu ruse, nu au gândit niciodată în beneficiul națiunii, ci, în cazul acestora, au prevalat doar propriile avantaje. În spatele declarațiilor identitare, acțiunile lor au fost ghidate aproape exclusiv de calcule personale. Individualismul a fost cel care le-a condus acțiunile, iar ideea de „interes național” – oricare ar fi definiția lui – a rămas o simplă formulă retorică, fără acoperire în gesturi politice concrete până de curând.
Aceasta este imaginea scenei politice care a făcut posibilă capturarea statului de către oligarhi – un context ce l-a inspirat pe regizorul Igor Cobileanski, cel ce semnează inclusiv scenariul serialului PLAHA, în colaborare cu jurnaliștii Val Butnaru și Alexandru Cozer.
Dar ce distribuție!
Incredibil de bine realizat, PLAHA are o distribuție ce cuprinde atât actori moldoveni, cât și români. Multe din rolurile principale sunt susținute de actori români: Iulian Postelnicu în rolul lui Plaha, Ada Lupu în rolul Irinei și Ticu Pușcașu în rolul lui Dogaru. Alegerea aceasta pare să fie și o formă de protecție pentru actorii basarabeni, care ar fi putut resimți presiuni sau repercusiuni în viața lor publică și socială, dacă ar fi întruchipat direct aceste personaje vulnerabile, unele extrem de transparent creionate de scenariști.
Iulian Postelnicu construiește un Plaha cu o doză fină de subtilitate: nu e doar un „păpușar” cinic, ci un personaj complex, în care frica, aroganța și calculul rece se amestecă permanent. Ambiție, teroare psihologică, abilitate socială, manipulare – orice caracteristică a personajului ia o formă credibilă la Postelnicu. Într-un interviu acordat jurnalistului Vitalie Cojocari, la Euronews, Iulian Postelnicu a mărturisit că s-a speriat când a aflat de cine este inspirat personajul. El afirmă că a încercat să înțeleagă resorturile psihice ale lui Plahotniuc — „ce îl sperie, ce îl doare, cum vede lumea” — ceea ce indică un efort de interiorizare serioasă. A mai adăugat: „Când mi s-a părut că îl înțeleg, m-a și îngrijorat puțin”.
Ada Lupu aduce echilibru prin Irina – jurnalista vulnerabilă, dar tenace, un contrapunct moral într-o lume sufocată de compromis. Ticu Pușcașu, în rolul lui Dogaru, inspiră realism și un tip de energie gravă, bine dozată, care face credibilă figura intelectualului prins în jocuri periculoase. De altfel, actorul ieșean Constantin (Ticu) Pușcașu a mai colaborat cu Igor Cobileanski în senzaționalul Afacerea Est.
Actorii moldoveni dau și ei consistență universului creat de Cobileanski în PLAHA. În rolul Președintelui Vladimir Cioroian (”vorona”, în rusă, înseamnă cioară, așa că vă prindeți ușor cine e, în fapt), Igor Caras reușește o performanță surprinzător de credibilă. Gesturile sale sunt exacte, vocea are inflexiunile autoritare bine cunoscute de basarabeni, iar atitudinea de „tătuc” politic alternează între aroganță și ridicol, exact cum publicul și-l amintește pe un fost președinte comunist. Nu e o caricatură ieftină, ci o construcție cu nuanțe, care lasă loc și pentru grotesc, și pentru tragism.
Mihai Zubcu, actor al Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău, aduce o energie aparte în rolul lui Nechifor, mâna armată a lui Plaha. Zubcu evită simplificarea grosieră a unui gealat și construiește un Nechifor verosimil, cu gesturi calculate și o expresivitate care trădează tensiunea interioară.
De altfel, întreaga echipă de actori este omogenă, iar atmosfera creată este nu numai veridică, dar și organică, cu o energie care persistă după fiecare scenă.
„Iaca cum se face: amu taci, oleacă răbdare, pe urmă vedem.”
Eu, una, sunt de pe malul stâng al Prutului, de la Huși. Am neamuri pe celălalt mal, la Pogănești, Cărpineni, Chișinău: așa s-a nimerit, când s-a pus granița pe Prut, frați și veri ai uneia dintre bunici au rămas captivi într-o altă țară. S-au reunit după 50 de ani, în 1990, împreună cu fii, nepoții, strănepoții. În acest personal context, vă zic cu mâna pe inimă că unul dintre atuurile serialului este naturalețea dialogurilor. Replicile nu sună deloc căutate sau artificiale, ci par smulse din conversațiile de zi cu zi.
Limbajul abundă în expresii neaoșe moldovenești, în regionalisme și în construcții specifice Chișinăului, de o plasticitate incredibilă, care dau scenelor autenticitate. Tocmai aceste detalii lingvistice fac ca filmul să fie cu atât mai imersiv: spectatorul are impresia că se află chiar în mijlocul Moldovei politice și cotidiene, cu ritmurile, accentele și nuanțele ei, iar personajele devin mai credibile pentru că vorbesc „în limba locului”.
Mai tare decât La Piovra, mai înfricoșător decât Stranger Things, PLAHA e un fel de Breaking Bad cu afaceriști, politicieni, procurori si polițiști din Basarabia. Unii cârcotași au considerat sincronizarea cu alegerile drept o manevră politică — deși regizorul spune că momentul a fost întâmplător, recunoscând că proiectul are o „sincronizare” naturală cu climatul politic. Pe de altă parte, de ce nu ai specula un astfel de moment? Perfecțiune pentru o astfel de lansare.
În presa din Moldova s-a discutat inclusiv dacă guvernul moldovean a susținut sau nu proiectul — dar echipa de producție neagă că ar fi primit finanțare de la structuri de stat: „niciun leu, niciun minister sau organ de stat nu a investit bani”, spune Cobileanski.
Inițial, PLAHA a fost intitulat provizoriu Șacalii (titlul episodului 10), dar realizatorii au preferat numele care evocă o chestiune reală, întrucât ”plaha” în limba rusă înseamnă „plata, osândă”. Dramatizarea oglindește ascensiunea și prăbușirea unui personaj care capătă control asupra statului – decizii politice, trafic de influență, corupție, manipulare – respectiv oligarhul Vladimir Plahotniuc, iar finalul nu e neapărat unul ”fericit”: răul nu dispare complet, ci rămâne o rană deschisă în societatea din Republica Moldova, căreia i se caută încă leac.
Dar cine sunt personajele din PLAHA?
Pe rețelele sociale au existat încă de la lansare dezbateri cu privire la identitățile reale ale personajelor din PLAHA. Unele personaje sunt construite similar celor din realitatea politică, până și numele fiind oarecum asemănătoare, însă nu toate caracterele sunt „copiate” unu la unu. Igor Cobileanski a insistat că e „ficțiune”, declarând explicit: „am făcut compoziții, am schimbat nume, am amestecat trăsături”. Dar pentru publicul din Chișinău aluziile sunt transparente în câteva cazuri. Chiar scenaristul Alexandru Cozer a declarat într-un live pe Facebook că multe din faptele din episoadele 2-10 au corespondență în realitate, iar asta face demersul cinematografic cu atât mai interesant.
Alte figuri sunt compozite, emblematice: fie Irina și Dogaru – ce reprezintă presa independentă de investigații, fie maiorul Buză care e exponentul unui amalgam de funcționari din poliție aserviți totalmente puterii corupte din Moldova. Sigur, serialul are și o mulțime de caractere secundare (politicieni de rang doi, femei de afaceri, amante, jurnaliști), dar acestea sunt în general arhetipuri dramatice, nu portrete exacte.
Entități ficționale din PLAHA și/sau corespondențe ale acestora
- Petroil – companie energetică strategică din film care e percepută ca o aluzie la Petrom.
- Hotel Aristocrat – loc al scenelor de șantaj și a întâlnirilor conspirative; trimiterea e la Hotelul Nobil (din Chișinău, asociat cu Plahotniuc), actualmente pus sub sechestru de autoritățile judiciare din Republica Moldova .
- Publika TV – în film păstrează numele real, e vorba despre televiziunea lansată în Moldova de grupul lui Plahotniuc.
- Prime TV – la fel, apare sub numele real, un alt post din trustul afiliat oligarhului.
- Holdingul Media (generic) – grupul de televiziuni care devine portavoce a lui Plaha, inspirat din trustul real al lui Plahotniuc (Publika, Prime, Canal 2, Canal 3).
- Banca Moldavă (apare în episoade cu tranzacții suspecte) – sunt reconstituite scandalurile bancare de tip „furtul miliardului” pentru care este anchetat oligarhul Vladimir Plahotniuc.
PLAHA în date
Producția este ambițioasă: peste 100 de zile de filmări, 150 de actori, multiple locații — Moldova, România, chiar și SUA. Bugetul s-a ridicat la circa 1,5 milioane de euro.
Impactul serialului a fost imediat: potrivit datelor din Jurnal TV, aproximativ 1 din 5 moldoveni a urmărit serialul în direct la TV, iar pe YouTube, unde serialul a fost ”la liber” până duminică noaptea, vizualizările au crescut amețitor, de la zi la zi.
Curând pe platformele de streaming
De duminică, la inițiativa producătorilor, serialul a fost restricționat pe YouTube doar pentru vizionare privată. Reprezentanții Jurnal TV au comunicat că ideea inițială fusese ca PLAHA să fie difuzat exclusiv la televiziune, însă, după al treilea episod, au existat foarte multe solicitări din partea publicului – mai ales din partea celor din diaspora sau a celor care nu reușeau să prindă difuzarea la TV – motiv pentru care serialul a ajuns temporar și pe YouTube.
Între timp, echipa a decis să îl retragă și să negocieze condițiile de distribuție pe platforme internaționale de streaming: au apărut deja oferte de la Voyo și Prima TV, a existat un contact și din partea HBO, dar obiectivul principal al producătorilor rămâne o colaborare cu Netflix, considerată cea mai vizibilă și populară platformă atât în Republica Moldova, cât și în România și în restul Europei.
House of Cards moldovenesc
Deși docufiction, dacă măcar 1% din ceea ce am văzut are legătură cu realitatea (iar scandalurile respective par a avea parfum de autenticitate, cel puțin în parte), aveți o imagine a monstrului cu care Maia Sandu s-a luptat în aceste zile: mediu politic corupt, mlăștinos al Moldovei. Acestui monstru i se adaugă și Mașterea Rusia, care tocmai a fost îngenuncheată la ultimele alegeri parlamentare.
Mai știți Zdubii cu Hardcore Moldovenesc? Ei bine, PLAHA – o combinație între dramatism, suspans, investigație și elemente de conspirație, presărată cu scene sugestive, șantajuri, casete compromițătoare, decizii politice între aliați și rivali, toate acestea inserate într-o cronologie istorică evocatoare – e, practic, un House of Cards moldovenesc.
Nici un minut din cel alocat pentru a-l vedea nu vi se va părea irosit și – da! – îl așteptăm pe platformele de streaming cât mai repede.
