În dimineața zilei de 22 decembrie 1989 maică-mea ne-a scos pe mine (13 ani) și pe soră-mea (18 ani) să-l dăm jos pe Ceaușescu.
L-am dat jos, a fugit cu elicopterul.
La scurt timp după, cumpăram la noi în sufragerie cărți proaspăt tipărite, aduse cu valiza de la București de un tânăr antreprenor.
Și aveam un Dirig la Șaguna care ne punea diapozitive cu locurile vrăjite în care călătorea în vacanțe. Și am visat la Londra, Sidney, New York, Paris, Viena, Praga, Cairo.
Și ne-a mai vizitat liceul un profesor britanic de istorie cu care am avut o conversație faină despre Dunkirk și de ce nu a atacat decisiv Hitler trupele aliate.
Și ne-am uitat la Dallas, la Beverly Hills 2010, familia Guldenburg.
Și mi-am luat un tricou turcesc cu LA Lakers.
Și am învățat.
Și am descoperit internetul și bogăția de informații.
Și am muncit.
Și am și protestat.
De 35 de ani nu prea am ratat meetinguri, proteste, marșuri, convins că locul României este în lumea Occidentală.
Și am votat.
Tot timpul oamenii și partidele cu o agendă axată pe modernizarea României, pe ancorarea sa în lumea în care OAMENII SE LUPTĂ pentru lucruri ca Drepturile Omului, Separarea Puterilor în Stat, Libertatea cuvântului, Dreptul la Educație, Presă Liberă, Alegeri Libere.
La prima vedere Președintele Iohannis mi-a livrat așteptările, a ținut politica externă a României pe direcția pe care mi-o doresc.
Dar a fost doar o primă vedere.
Pentru că în tot acest timp, Președntele și-a bătut joc de ideea unei Românii Educate, nu a reușit nimic care să schimbe trista realitate a educației în România (presupunând că ar fi încercat cu adevărat ceva).
Politica externă este doar un element care contribuie la ancorarea României la lumea occidentală. Dar înseamnă prea puțin fără o populație educată, capabilă să gândească, să înțeleagă care îi sunt drepturile și libertățile, să își asume un rol mai important în societate. Și să facă o muncă mai sofisticată, care să aducă o plus valoare mult mai mare și care să fie mult mai bine recompensată.
Niciodată România nu a avut LA NIVEL NAȚIONAL o educație de calitate. Niciodată România nu a oferit cu adevărat oportunități de învățare pentru toate straturile sociale, segmente importante de populație au fost lăsate în bezna lipsei de educație.
Dar ancorarea României la lumea occidentală nu se poate face cu atât de mulți analfabeți funcțional.
Degeaba ni se oferă oportunități fantastice, fiecare dintre noi trebuie să fim capabili să le accesăm și să profităm de ele.
Economia României crește, societatea se dezvoltă, avem nevoie de mult, mult mai mulți oameni capabili să gândească, să aibă spirit de inițiativă, să înțeleagă și să se poată adapta diferitelor contexte. Capabili să învețe lucruri noi.
Ori România nu-i are pe acești oameni care ar trebui să reprezinte marea Românie Educată.
Studii după studii ne arată că doar aproximativ 20% din populație este capabilă să înțeleagă un concept, capabilă să învețe singură.
Aproximativ 40% nu înțeleg un text simplu. Alți aproximativ 40% nu pot să citească o carte și apoi să o povestească corect și altora.
Într-o discuție recentă cu doi prieteni economiști, mi-au povestit o cercetare în cadrul căreia oamenii au fost rugați că calculeze un procent dintr-un număr – folosind la nevoie pixul și hârtia.
Ceva de genul: cât este 60% din 120?
Doar 17% au știut să calculeze. 83% nu au știut.
Toamna trecută am avut o acțiune tactică de mici dimensiuni în care tineri absolvenți de liceu trebuiau să le ofere oamenilor pliante, explicând pe scurt și despre ce este vorba. Am fost șocat să descopăr că nu erau capabili să citească textul de pe pliant și să spună despre ce este vorba. Inventau un text pornind de la pozele folosite.
Scanați QR code-ul și puteți câștiga un tricou ca acesta din poză.
Nicio treabă cu realitatea. Scanai QR code-ul să citești regulamentul. Și nu câștigai un tricou nici dacă te-ai fi dat de trei ori peste cap.
Este șocant chiar dacă la nivel intelectual știm că România nu este Educată, că analfabetismul funcțional este uriaș. De fiecare dată când mă lovesc de el mă surprinde la fel de tare.
În urmă cu 20 de ani era bătaie între studenții la ASE sau Politehnică să prindă un job de promoter. Astăzi România a crescut enorm și avem nevoie de ceilalți 80% pentru care Iohannis a promis că va mișca ceva. Nu-i avem.
De 1 decembrie am fost la Parada de la Arcul de Triumf. La plecare am intrat într-un supermarket de lângă Casa Presei Libere și, la un moment dat, am avut o problemă cu o casă self-pay. Am cerut ajutorul unui angajat care mi-a răspuns cu un ton ce combina ironia și oftica că el nu mă poate ajuta, că trebuie să vină Supervisorul. L-a strigat, am remarcat din prima că nu este român și nu prea știe româna. Dar s-a prins care era provocarea și a rezolvat rapid.
Vom fi forțați să aducem din ce în ce mai mulți Supervisori și riscăm să-i mai lăsăm o tură deoparte pe cei rătăciți de milenii în slujbe necalificate și drept urmare foarte prost recompensate.
Și vom constata cu stupoare că degeaba avem o politică externă deșteaptă, dacă în paralel vom avea o populație plină de resentimente.
Pas cu pas, ca un lucru bine făcut, ne vor trage un șut în fund.
4 răspunsuri
Educație înseamnă școală , familie , societate . Fiecare cu o pondere de 33 ,3 % . Din astea trei mă voi referi la școală . Școala românească este un dezastru ! Cauze ? Directorii de școli , numiți politic și nu pe competențe profesionale și morale . După părerea mea un profesor să aibă obligatoriu facultatea făcută la cursuri de zi . De asemenea un învățător sau o educatoare să aibă obligatoriu un liceu pedagogic . Ați nenorocit învățământul cu tot felul de ,, cadre didactice ” care habar n – au de pedagogie școlară !
Ati fost foarte generos in privinta procentelor de analfabeti functional ( pe categorii).
Din Romania „educata din 1990”, politicienii din ultimii 33 de ani ( mai ales toti ministrii ai educatiei din acesti ani), si sa nu il uitam pe tartorele acestor ministrii – pe Klaus – au intors acest concept la nivelul anilor 1945.
Nu este usor sa dai un sfat in acest sens ; dar daca nu se face ceva ( de ai pune la zid pe acesti politicieni ) – cara au avut grija sa scoata conceptul de raspundere ministeriala din legile adoptate – nu ne vom revenii niciodata.
Totul se propaga negativ cu viteza cu care se nasc noi si noi copii.
Sunt sceptic ca ne vom recupera in urmatorii 50 de ani.
Din pacate, Brucan a avut mare dreptate, si inclin sa cred ca a fost optimist in declaratia de la aceea vreme …
Articolul ar fi fost mult mai credibil dacă partea cu „studii după studii” ar fi fost susținută cu link-uri care ar fi susținut afirmațiile.
N-ai nevoie de studii. E suficient sa te uiti prin toata ‘social media’ si ai sa observi prostii cu telefoane dar, tine cont ca sunt de doua ori mai multi care nu stiu sa foloseasca un smart phone. De unde stiu? eh, ,mergi prin tara, n-o sa-ti vina sa crezi cat de inapoiati in era opincilor ai sa vezi!