de Olivia Popa
Crina Pintea a decis reîntoarcerea la naționala de handbal a României în ultimul an al carierei. În The Other Side of Glory, un proiect BRD – Locker Room și Vorbitorincii, Crina vorbește cu Cătălin Striblea despre muncă, familie și autobiografia care va apărea în curând.
Crina Pintea: o revenire înainte de despărțire
Handbalista spune că a decis să revină la echipa națională după o discuție cu selecționerul Ovidiu Mihăilă, așadar va juca pivot în meciurile amicale din octombrie. A mărturisit că o atrage perspectiva unui turneu final acasă, o dorință la care renunțase după retragerea din 2023.
„Eu mi-am dorit foarte mult să fie un campionat european sau mondial în România, dar îmi luasem gândul pentru că, odată ce am plecat în 2023 pe un drum și am zis că până aici a fost, eu nu m-am mai gândit.”
Revenirea are însă un orizont precis. Când Cătălin Striblea a întrebat-o dacă mai urmează un an sau doi de luptă, răspunde: „Anul acesta e ultima bătălie.” Explicația vine fără dramatism: vrea să se concentreze și pe viața personală și pe familie. Crina vorbește și despre oboseala mentală, despre efortul de a reconstrui relații într-o echipă al cărei grup se schimbă frecvent. După ani în care programul handbalului hotăra timpul rămas pentru cei apropiați, își dorește să schimbe această ordine.
Munca învățată înaintea handbalului
Drumul până aici începe cu disciplină, cea a casei, a gospodăriei familiei. În copilărie, muncea alături de părinți, întâi mânând oile, care nu erau deloc puține, apoi, odată cu vârsta, și la câmp. Povestește cu umor că furtuna întrerupea lucrul, dar nu îl încheia. La fel, frigul cerea haine mai groase, nu fuga sub plapumă. Așa a învățat să meargă înainte indiferent de obstacole.
„Ne era frig, ne îmbrăcam, tremuram și făceam ce aveam de făcut. Și mama ne spunea mereu: «Crina, întotdeauna ceea ce vei face, treaba trebuie s-o duci până la capăt.»”
În sala de antrenament, regula s-a transformat în repetări suplimentare: dacă celelalte fete făceau zece, ea făcea cincisprezece. Pentru prinderea mingii, își amintește că a exersat mii de pase la perete și a reluat seria de o sută de câte ori greșea. Iar asta pentru că avea de recuperat distanța dintre copilul care nu făcuse niciodată sport de perfromanță, la adolescenta care se vedea deja în echipa de junioare. Crina Pintea avea perseverență și mai ales disponibilitatea de a învăța!
Plecările care i-au dat încredere
Prima cotitură a fost desprinderea de acasă. Încurajată din clasa a cincea de profesorul de matematică, le-a cerut părinților ani la rând să o lase să facă sport. În clasa a zecea, insistența a devenit ultimatum. Atunci, profesorul a ajutat-o să îi scrie lui Gheorghe Tadici, iar răspunsul a deschis drumul spre junioratul de la Râmnicu Vâlcea.
Alegerea Zalăului a venit ulterior din recunoștință pentru șansa primită. Despre greutățile trăite acolo spune că, după plecare, a avut nevoie de timp și de sprijin psihologic pentru a se aduna. Le amintește și în autobiografia pe care o pregătește, dar spune și acum că nu vrea să le acorde prea mult spațiu. Chiar dacă au marcat-o, la un moment dat le-a depășit.
Germania i-a adus contactul cu handbalul modern, iar la Paris, Crina Pintea spune că a descoperit încrederea unei echipe care o dorise.
„După un an, am fost declarată cel mai bun pivot din Franța. Iar asta mi-a dat încredere, foarte multă încredere. Ei, și atunci când cei de la Győr m-au contactat că mă vor, mă simțeam pregătită. Am zis că acum este momentul, pentru că am trecut prin toate etapele astea […]. Îmi doream acest lucru.”
Copiii care i-au deschis drumul spre alți copii
Grija pentru cei apropiați a fost temelia vieții ei: încă de la primele reușite financiare, și-a sprijinit frații. Recent, ai ei au luat în grijă patru copii rămași fără familie: două dintre fete fac deja handbal, iar băiatul vrea fotbal.
”Îmi doresc să lucrez cu copiii. Și prin fundația Casa dintre oameni mi-ar plăcea foarte mult să pot să ajut […]. Sunt copii în România care au nevoie de sprijin și care au nevoie de ajutor și care vor să facă sport. Și eu cred cu tărie că acolo, între multe dealuri, sunt foarte mulți campioni și mi-ar plăcea foarte mult să fac acest lucru pentru ei.”
Cartea despre ceea ce rămâne în spatele terenului
Crina Pintea pregătește lansarea unei cărți autobiografice în care va povesti parcursul său impresionant în sportul de performanță. Episoadele dureroase sunt și ele acolo, dar sportiva spune că reprezintă doar o mică parte a poveștii.
„Cartea mea nu este doar despre acel episod. […] Nu vreau să-i dau valoare foarte mare, dar a făcut parte din viața mea.”
Dialogul integral de la The Other Side of Glory, un proiect BRD – Locker Room, între Cătălin Striblea și Crina Pintea poate fi urmărit pe canalul Vorbitorincii.
