de Adriana Crăciun
Răzvan Lucescu, antrenorul echipei PAOK Salonic, a vorbit despre parcursul său profesional în cadrul podcastului Vorbitorincii. Tehnicianul român a subliniat că a simțit mereu nevoia de a se afirma prin propriile forțe, fără să trăiască în umbra tatălui său, Mircea Lucescu, actualul selecționer al României.
„Ideea mea a fost să-mi creez un drum propriu și să-mi construiesc numele meu”, a afirmat Răzvan Lucescu (56 de ani) în discuția cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea.
El a spus că după ani de muncă intensă a ajuns acum într-un punct în care se poate bucura cu adevărat de ceea ce face. „Am trăit mult și multe, am obținut ceea ce mi-am propus de la viață”, a declarat acesta. „De acum înainte, mă duc la antrenamente, mă duc pe teren sau ceea ce fac, încerc să fac liniștit și fericit”, a mai spus Lucescu.
Antrenorul a menționat că presiunea care îl însoțea la începutul carierei s-a diminuat considerabil în timp. „Nu mai am presiunea pe care o resimțeam acum 8- 9-15 ani când m-am apucat de această meserie”, a spus Răzvan Lucescu.
Întrebat de Radu Paraschivescu dacă numele său i-a adus o presiune suplimentară, Răzvan Lucescu a răspuns afirmativ, completând că aceasta a existat încă din copilărie.
„Absolut toți prietenii vorbeau unii despre ceilalți: vezi că respectivul e cu tine din interes, fata respectivă e cu tine din interes. La școală totul era pe interes, în fotbal totul era pe interes”, a spus el. De aceea, de-a lungul carierei nu și-a dorit să se compare cu tatăl său sau să-i egaleze performanțele.
„N-am căutat niciodată să mă compar cu tatăl meu sau nu mi-am propus vreodată să ajung la nivelul lui, să fiu mai sus decât el sau aproape de nivelul lui. Ideea mea a fost să-mi creez un drum al meu propriu și să-mi construiesc numele meu, Răzvan Lucescu, așa cum poate fi. Simt că am făcut ceea ce mi-am propus”, a spus Răzvan Lucescu.
„Cu asta am rămas”. Lecția primită de Răzvan Lucescu de la tatăl său
Răzvan Lucescu a vorbit despre una dintre cele mai importante lecții primite în copilărie de la tatăl său, antrenorul Mircea Lucescu.
„Eram în clasa 8-a, era anul de treaptă. Am venit în acea vară de la Hunedoara, pentru că tata de la Corvinul a trecut la echipa națională. Spre sfârșitul trimestrului întâi, s-a dus mama la ședința cu părinții și a aflat că aveam niște note foarte proaste. […] A fost după meciul cu Italia, 0-0, la Florența din 1982. S-a întors tata acasă din cantonament după acel meci și a aflat de toată povestea”, a spus Lucescu la Vorbitorincii.
Deși se aștepta la o reacție dură din partea tatălui său, Răzvan Lucescu spune că a primit, în schimb, una dintre cele mai importante lecții pentru cariera sa profesională.
„A intrat în camera în care stăteam. Eram la birou, îmi făceam temele. Cu mâinile în buzunar, se plimba tacticos de la ușă la fereastră. Mă așteptam să se enerveze, să mă certe foarte tare. N-a ridicat deloc glasul, dar a avut o discuție cu mine de 10 minute. Nu cred că nu putea să existe o discuție mai eficientă și mai bună, mai motivatoare decât cea de atunci”, a spus el.
„Mi-a spus, și cu asta am rămas: în primul rând, mă faci de râs pe mine, în al doilea rând, dacă tu vrei cu adevărat să obții ceva de la viață, trebuie să înveți să muncești și să înveți să-i respecți pe ceilalți”, a afirmat Răzvan Lucescu.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii.
