Primul episod al podcastului Vorbitorincii în noul decor amenajat de Studio Mindopoly îl are ca invitat și pe fotograful și artistul vizual Alex Gâlmeanu, într-o discuție cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea despre fotografie și legătura care se creează între fotograf și cel fotografiat.
„Fotografia înseamnă 80% mutat de mobilier”, spune Gâlmeanu la începutul discuției, făcând referire la realitatea din culisele fiecărei ședințe foto. Discuția ajunge la o idee pe care o consideră esențială pentru un portret reușit: nu aparatul este cel care „te iubește”, ci fotograful.
„Inevitabil, pentru orice fotografie, trebuie să cari ceva. Ori echipamentele tale, ori când ajungi într-o locație trebuie să muți canapeaua. Sunt pregătit pentru multiple alte meserii”, spune Alex Gâlmeanu.
Întrebat de Cătălin Striblea dacă este adevărată ideea că, în unele cazuri, aparatul nu „iubește” subiectul, Gâlmeanu spune că experiența sa l-a făcut să privească fotografia de portret dintr-o altă perspectivă.
Pentru el, cele mai reușite imagini sunt cele în care aparatul de fotografiat nu devine protagonistul ședinței foto, ci doar un martor al întâlnirii dintre fotograf și cel fotografiat.
Deși o ședință de portret presupune lumini, echipamente și o întreagă punere în scenă, cele mai bune rezultate apar când camera surprinde autenticitatea momentului, nu doar imaginea construită. De aceea, spune fotograful, succesul unui portret ține mai degrabă de omul din spatele aparatului decât de aparatul în sine.
„Mai degrabă cred că nu camera te iubește, ci fotograful te iubește. Cred că de fapt într-o fotografie de portret, relația de lângă cea care nu se vede efectiv în fotografie, dintre fotograf și cel fotografiat, e de departe mult mai importantă. […] Sigur că am făcut foarte multe fotografii de portret. Unele îmi plac, unele nu-mi plac. Alea care îmi plac au această caracteristică. Aparatul de fotografiat a devenit mai degrabă un martor și nu neapărat un participant”, a spus, la Vorbitorincii, Alex Gâlmeanu.
Un portret reușit ține și de interesul pe care fotograful îl are pentru persoana din fața obiectivului. „Trebuie să-l înțelegi un pic. Nu cred că poți să fotografiezi un om pe care nu-l înțelegi. Sau poți, dar nu e o performanță”, concluzionează el.
Pentru asta, spune fotograful, este nevoie de documentare și de o discuție cu persoana fotografiată înainte de ședința foto.
„E ca și cum aș invita pe cineva la o cafea și vreau să-l fac să se simtă bine”, spune Gâlmeanu. „Dar vrei să-l faci să se simtă bine?”, l-a întrebat Striblea.
Totul depinde de ceea ce vrei să obții, crede fotograful. Uneori este nevoie de implicare și dialog, alteori de o anumită distanță, în funcție de rezultatul la care te aștepți.
„Nu cred că există o rețetă care se poate aplica ad litteram și cred că orice abordare s-ar putea să devină propice momentului respectiv dacă intră în armonie cu ce trebuie să realizezi la final”, conform lui Gâlmeanu.
Alex Gâlmeanu explică de ce aparatul foto poate „strica” magia unei fotografii
Alex Gâlmeanu a explicat la Vorbitorincii că un stil mai rezervat al fotografului nu exclude obținerea unor rezultate bune. Un fotograf tăcut și mai puțin comunicativ poate găsi propriul mod de a construi un portret bun, de exemplu.
Dincolo de toate acestea, Gâlmeanu vorbește și despre un obstacol întâlnit în practică: prezența aparatului de fotografiat. El spune că în momentul în care ridică obiectivul spre subiect, dinamica dintre subiect și fotograf se schimbă, pentru că omul din fața camerei devine conștient că este fotografiat.
„Dacă iau aparatul de fotografiat și-l duc la ochi, brusc și oarecum firesc, relația dintre noi se schimbă pentru că acum înregistrez. Ar fi foarte fain ca relația să nu se schimbe. Ar fi foarte fain ca eu când duc aparatul de fotografiat la ochi să nu devin fotograful, să fiu același ca cel de dinaintea mișcării cu aparatul de fotografiat”, spune el.
Fotograful susține că la o ședință foto, există, într-un fel, trei „oameni”: fotograful, cel fotografiat și aparatul de fotografiat.
„Când intervine în relația asta, mai degrabă strică lucrurile. Sunt foarte multe fotografii pe care le văd cu ochiul liber ca fiind foarte frumoase, dar, în momentul în care am dus aparatul de fotografiat la ochi, știu că relația se schimbă, știu că nu mai poate fi la fel ca înainte și atunci magia se strică”, spune el.
Urmăriți podcastul Vorbitorincii.
