Draga noastră libertate s-a pierdut. A fost uitată într-un labirint al ambițiilor, clădit de un ego dezbinător, cu o pasiune de nestăvilit. Era o noapte de mai când a început să pulseze. Mici străfulgerări de lumină se perindau pe lângă românii care fugeau pe străzile Bucureștiului. Peste tot, fără opreliște, fără gânduri de liniște plumburie. Ce vuiet asurzitor!
Vântul scutură amintiri de imperii decăzute și o revoluție de catifea, arsă de țigări Carpați și flăcări Mărășești. Libertatea românească își clădește povestea, cu pași timizi și multă ocară. Nu-i timp de proclamație grandioasă. Nu-i loc de plimbări prin piață, ci de respirații desuete, dar solide, venite din adâncul istoriei românești. Orele se scurg.
Țara noastră începe să viseze.
Privim dincolo de zidul roșu al Kremlinului, a cărui cărămizi se ridică în județele prăfuite ale României. Din decembrie ’89 încoace, aerul a fost greu, dar dulce. Astăzi mocnește ura și reprimarea libertății, însă mulți îndrăznesc să fie lumină, oricât de dificil ar fi.
În primăvara libertății europene, românii își scriu destinul. Trec peste durerea zilei de mâine și privesc dincolo, pentru generații viitoare, europene, nu despotice.
Libertatea fără virtute este haos
Montesquieu a avut dreptate, dar libertatea se dobândește. Merită să luptăm pentru ea, chiar dacă nisipurile mișcătoare ne trag în jos, puțin câte puțin. Avem alegeri libere, încă, și chiar dacă dezbaterile se pierd în zgomote asurzitoare și idei nebunești. Între presă liberă și propaganda inteligenței artificiale, mă declar învins. Internet, fără discernământ. Feed, fără rost. Subscribe, fără analiză.
Oare democrația noastră se va pierde?
Chiar și într-un sol îmbibat cu frică, flori încântătoare își arată măiestria. În ciuda așteptărilor mici și a sindromului Stockholm care domină în societate, avem o tresărire. Se vede într-o plimbare prin librăria din mall. O vezi în tineri frumoși care vorbesc despre cărți. O auzi în copilașii care plâng și cer înghețată cu o putere demnă de Hercules. Poate o simți și în bătrânul care își aduce aminte de emoția revoluției și de descătușarea obținută la căderea comunismului.
Democrația și libertatea sunt testate. E rușinos să nu ne uităm în oglindă, măcar un minut, și să ne întrebăm: „Oare fac tot ce pot pentru a rămâne liber?” Prinși între estul cotropitor de valori și vestul cu sincope greu de înțeles, visăm la o societate în care avem libertatea de a păși fără însoțitori.
Și chiar dacă învățăm din nou să fim liberi, o facem cu drag, cu duioșie și cu încredere.
Ionut-Tudor Dușmanu este scriitor, copywriter și specialist în marketing online. Are două volume de poezii publicate. ”Din umbra sinelui” la Editura Junimea și ”Podoabe și taine” la Editura Lumen. Rezident în Iași, tată și fan Liverpool.
*Foto copertă: Ionuț Dușmanu
Site-ul www.vorbitorincii.ro este deschis opiniilor voastre, care pot fi regăsite în secțiunea Tineri Scriitorinci.
