Mult timp am trecut pe lângă Artmark, pasionată de artă fiind, închipuindu-mi universul ce ar fi putut să mi se deschidă dincolo de ziduri, fără să îndrăznesc să intru. Palatul Cesianu-Racoviță pare misterios și inaccesibil, destinat doar inițiaților. Nu e deloc așa, ușa este deschisă tuturor celor care vor să intre. În vizită, de curiozitate sau chiar să cumpere ceva.
Teoretic Artmark este casă de licitații de artă ce funcționează, în realitate, ca un muzeu – o instituție deschisă, care oferă acces gratuit publicului și aduce în fața privitorilor lucrări ce aparțin, de cele mai multe ori, colecțiilor private. Aici, între pânze rare și rame aurite, are loc o întâlnire cu irepetabilul. Există lucrări semnate de mari artiști care rămân ani de zile în sfera familială a deținătorilor, fiind expuse rareori publicului într-o viață de om și cu care poți avea șansa să te întâlnești la Palatul Cesianu-Racoviță în scurtul lor popas de la un proprietar la altul.
Un ”ghid” care nu explică, ci descifrează
De câteva ori pe an, în pragul unei licitații importante, filosoful Horia-Roman Patapievici susține, pentru un public restrâns, tururi ghidate printre lucrările aflate în catalog. Participând la un asemenea tur este ca și cum ai parcurge un un soi de ritual inițiatic pentru a înțelege arta altfel: nu doar s-o admiri sau s-o evaluezi financiar, ci s-o lași interpretată și s-o așezi în patrimoniul memoriei și inteligenței colective. Ceea ce oferă Horia-Roman Patapievici nu e doar informație – ci chei de descifrare, piste culturale, ipoteze estetice care îți reconfigurează complet relația cu lucrarea. În vocea sa se regăsesc atât rigoarea cărturarului, cât și incandescența celui care simte arta cu toate fibrele.
Dincolo de imagine: un Tonitza cu umbre și un pictor uitat
Cei care îl cunosc pe Horia-Roman Patapievici ca eseist, filosof sau fost președinte al Institutului Cultural Român descoperă în aceste tururi o dimensiune mai vibrantă, mai directă: cea a erudiției aplicate. Fără emfază, fără distanță, H.R. Patapievici își conduce grupul printre zeci de lucrări de artă care urmează să fie licitate, iar pentru cele ce îl provoacă oferă o cheie vizuală care uneori contrazice, alteori adâncește percepția comună.
De pildă, în fața celebrului Nud în interior japonez de Nicolae Tonitza, omnisciența sa mută centrul de greutate al tabloului: nu cromatica, nu decorul oriental contează cel mai mult, ci ruptura psihologică sugerată de poziția modelului și de contrastul dureros dintre tandrețe și fatalitate.
”Veți vedea în fundal un om răsturnat – bărbat sau femeie, din care se vede numai talpa, în timp ce este absorbit, răsturnat, înghițit de ceea ce se află în spatele acelui contur alb.” (H.R.P.)
Despre ce poate fi vorba în pânză? Despre un ”zburător” feminin? Un succubus – demon feminin ce seduce barbații, hrănindu-se cu energia lor pentru a se menține pe sine însăși? Horia-Roman Patapievici spune că, dincolo de gingășia figurilor copilandrilor din tablourile sale, Tonitza are și o parte întunecată. În tabloul Nud în interior japonez, Patapievici descifrează nu doar compoziția rafinată și armonia cromatică, ci și tensiunea ascunsă în privirea femeii sau în geometria volumetrică a fundalului. ”Nud în interior japonez” este un Tonitza care nu consolează, ci neliniștește.
Întâlnirea cu uitarea: George Catargi
Într-un alt colț, aproape ignorat de privirile obișnuite, se află un tablou semnat George Catargi – nume care nu mai spune aproape nimic publicului larg. Totuși, pentru cei care au citit cu atenție Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, acest nume aduce o tresărire:
„…cel mai liniştit dintre toţi, Catargi, cu chipul palid şi expresia de seninătate totală, întocmai unui personaj de pictură flamandă. Parcă nu atingea pământul. Parcă era din altă lume – și era.”
Catargi, pictor miniaturist, a trecut prin calvarul închisorilor comuniste care i-au adus și moartea (Închisoarea Gherla, 18 mai1962), singura sa vină fiind un tablou numit ”Contrabandiști” ce a deranjat regimul. La un moment dat, a fost coleg de detenție cu Steinhardt, iar amintirea lui apare în memoriile monahului de la Rohia ca un simbol al seninătății în mijlocul dezumanizării.
Descoperirea acestui minunat artist este cu atât mai prețioasă cu cât nu una, ci patru dintre lucrările sale, rare, prețioase, se află pe simezele de la Artmark. Mai pot fi văzute doar pentru câteva zile. Odată licitate, cel mai probabil acestea vor reintra din nou în circuitul discret al colecțiilor private.
Un muzeu în continuă schimbare
Deși este cunoscută drept casă de licitații, Artmark este un spațiu deschis, gratuit, unde publicul poate vedea opere imposibil de găsit altundeva: lucrări care vin din colecții particulare și care, după licitație, vor fi preluate de alți iubitori de artă.
Asta face ca fiecare vizită la Artmark să fie unică. Colecțiile se schimbă odată cu fiecare licitație, iar accesul nemijlocit la originalele unor Grigorescu, Aman, Tonitza, Pallady, Ciucurencu sau Ghenie devine un privilegiu rarisim, accesibil tuturor. Unele lucrări trec prin acest tip de spațiu expozițional o singură dată într-o viață. Chiar dacă nu îți permiți achiziționarea unei pânze (deși vei găsi acolo și unele accesibile ori litografii în serie limitată ale unor capodopere), rămâi cu privilegiul de a te fi aflat în preajma acestora și de a le simți vibrația.
Nu în ultimul rând, spațiul în care are loc această întâlnire este el însuși o operă de patrimoniu: Palatul Cesianu-Racoviță, o clădire cu valoare arhitecturală și istorică excepțională, construită la începutul secolului XX în stil eclectic francez, restaurată cu grijă și repusă în circuitul cultural al orașului.
Licitația de vară, 19 iunie 2025
Licitația de vară organizată de Artmark va avea loc pe 19 iunie 2025 și este una aniversară, cu numărul #600 în istoria casei de licitații. Până atunci, publicul poate vizita expoziția gratuit, în fiecare zi, fără programare. Oricine poate veni. Poate privi. Poate întreba. Poate învăța. Este un moment ideal pentru a intra într-un univers al frumosului, al rarității și al poveștilor uitate.
Iar dacă veți avea șansa să parcurgeți acest traseu în compania lui Horia-Roman Patapievici, veți înțelege de ce un tablou poate deveni nu doar obiect de admirație, ci și instrument de cunoaștere.
📍 Artmark – Palatul Cesianu-Racoviță
Strada C.A. Rosetti 5, București
Program de vizitare: zilnic, 10:00–20:00
Accesul este gratuit.
