Caută
Close this search box.

„Breaking Bach”. Johann Sebastian de la baroc la beat.

Scris de:
  • Diana Popescu
    Diana Popescu

Vorbitorincii sunt o comunitate independentă de analiști și publiciști. Lucrăm în interes public și credem că o nație are nevoie de bun simț și cultură pentru a progresa. Singurele surse de finanțare sunt contractele de publicitate, plățile Google pentru audiența din Youtube și donațiile voastre. Dacă vreți să ne sprijiniți, puteți apăsa acest buton.

Bach & Hip-hop: Sacrilegiu sau geniu contemporan?

Pentru unii, sacrilegiu. Pentru alții, provocare epică. Orice sentimente v-ar trezi acest experiment, Bach transpus în scheme de hip-hop e de neratat. Spectacolul despre care vorbesc se numește “Breaking Bach” – un joc de cuvinte pe cât de exact, pe atât de îngrijorător: Bach e-n pericol să fie “spart” în mișcări sacadate, în salturi și rotiri. Lucrări compuse pentru capete încoronate sunt descompuse de niște puști ca oricare alții. Care poate nici n-au ascultat, până la acest proiect, ceva ieșit din imaginația uriașului Johann Sebastian.

Dansul ca limbaj universal al libertății

Cum s-a ajuns aici? Principalul vinovat e coregraful danez Kim Brandstrup, creator multipremiat în zona de balet, operă, teatru și film. Colaborator al marilor companii precum The Royal Ballet, English National Ballet, Royal Danish Ballet, The Metropolitan Opera sau Scala din Milano, e recunoscut drept unul dintre cei mai valoroși povestitori prin mișcare ai generației lui.

A fost întotdeauna atras de Bach. Totuși, ce l-a determinat să-l abordeze din perspectiva străzii?

Am observat la dansatorii tineri care au un background de street dance sau break dance un soi de “alfabetizare” ritmică pe care n-am regăsit-o la dansatorii de dinaintea lor. Sigur că virtuozitatea unora dintre “trucurile” lor contează, dar ce mă impresionează cel mai mult este viteza cu care procesează muzica și ritmul, tradusă în rapiditatea mișcărilor.

Am mai creat pe muzica lui Bach și în trecut: suitele solo, Variațiunile Goldberg. Dar întotdeauna am simțit că e greu de egalat complexitatea straturilor pe care le au lucrările orchestrale. Până am avut întâlnirea cu acest grup de tineri dansatori de hip-hop și, deodată, am văzut că era posibil să egalezi complexitatea ritmurilor lui Bach.

Limbajul dansului este ritmul și nu contează dacă vorbim de Bach, hip-hop sau jazz. Modalitatea de bază prin care ne înțelegem unii pe ceilalți e ritmul, iar dacă demonstrezi că din asta e făcut și Bach, atunci poți <decola>”.

Când barocul își găsește ecoul în ritmurile orașului

Modul în care decolează și zboară pe scenă dansatorii coordonați de Brandstrup a fost testat, în premieră mondială, pe 20 august, în cadrul Edinburgh International Festival. Pe 11 septembrie, melomanii care și-au luat bilete la Ateneul Român vor asista la cea de-a doua reprezentație a acestei nebunii în cheie contemporană. Instrumentiștii implicați în proiect sunt cei din Orchestra of the Age of Enlightenment, londonezi care au făcut, ei înșiși, o revoluție. Au renunțat la constrângerile după care funcționează un astfel de ansamblu. Experimentează în permanență formule și repertorii, fiindcă pun preț pe explorare, inovație și reinventare.

Orchestra of the Age of Enlightenment - Breaking Bach
Orchestra of the Age of Enlightenment

De la „Breaking Bach” la „Bach in the Jungle”: libertatea dincolo de convenții

În caz că simțiți nevoia să vă faceți curaj pentru acest Bach “dansant”, vă propun (tot în cadrul Festivalului Internațional “George Enescu”) un alt spectacol ieșit din tipare care-l are drept punct de plecare. Pe 4 și 5 septembrie, la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive sunt programe două reprezentații “Bach în the Jungle. “Ce-o mai fi și asta?”, vă-ntrebați, probabil. Pe bună dreptate. E o întâlnire peste veacuri a genialului neamț cu doi mari confrați sud-americani: Heitor Villa-Lobos și Astor Piazzolla. Un program în care esența celui dintâi se întrepătrunde cu nuanțele celor din urmă, în tălmăcirea a patru virtuozi din diverse colțuri ale lumii. Un recital care construiește o punte între cele două maluri ale Atlanticului, concentrându-se pe continuitate. Un concept care se bazează pe geografii afective și contraste irezistibile: austeritatea barocă versus exuberanța tipică unui nuevo tango de secol XX.

Cum sună Bach interpretat la bandoneon? Cum sună muzica lui Villa-Lobos inspirată de Bach? Oare vă puteți abține să nu dansați pe “Anotimpurile la Buenos Aires” ale lui Piazzolla? Și, până la urmă, de ce v-ați abține? Lumea e, oricum, plină de convenții și convențional. Iar muzica – dincolo de reguli, măsuri și rigori – înseamnă libertate.

Breaking Bach – Edinburgh International Festival – sursa foto: Facebook

* Pe Diana Popescu o puteți găsi atât pe Facebook, cât și pe Vorbitorincii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă alte noutăți