Coiful de aur de la Coțofenești, care a supraviețuit aproape două milenii și jumătate, a fost deformat în timpul furtului petrecut într-un muzeu din Olanda. Recuperat după 14 luni, obiectul de tezaur este acum supus restaurarii. Un specialist român a reușit să îi redea forma, folosind o metodă experimentală, iar ultimele intervenții ar putea permite expunerea sa până la 15 ianuarie 2027, de Ziua Culturii Naționale. În același timp, Muzeul Național de Istorie, care îl păstrează, se pregătește pentru o restaurare de peste 100 de milioane de euro.
Imaginează-ți că ai în față o bucată de aur veche de 2.400 de ani. Are doar 726 de grame, este lucrată din tablă subțire, împodobită cu animale fantastice și doi ochi mari, care par să te privească de peste milenii. Acum imaginează-ți că cineva a turtit-o. A deformat metalul, i-a schimbat conturul și i-a desprins una dintre piesele laterale. Cum o repari? Cum îndrepți aurul fără să îl rupi? Cum îți dai seama cât trebuie să intervii asupra unui obiect care a trecut deja prin secole de transformări și restaurări?
Aceasta a fost problema cu care s-au confruntat specialiștii Muzeului Național de Istorie a României după recuperarea Coifului de la Coțofenești. Luni, 2 noiembrie 2026, publicul a putut vedea rezultatul muncii lor. Coiful este aproape de forma pe care o avea înainte de furt. Ultima etapă, reatașarea unui obrăzar desprins, urmează să fie realizată.
Cei doi ochi care trebuiau să îl apere pe purtător
Coiful de la Coțofenești este unul dintre cele mai spectaculoase obiecte păstrate din civilizația traco-getică. A fost realizat cândva între a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea Î.H., într-o lume în care aurul nu era doar semnul bogăției, ci și al puterii.
Are 25,5 centimetri înălțime și este făcut dintr-un aliaj natural de aur și argint. Partea superioară este acoperită cu rozete în relief, iar pe frunte apar doi ochi enormi, cu sprâncene arcuite. Arheologii îi numesc ochi apotropaici. În credințele antice, asemenea reprezentări erau menite să țină răul la distanță și să protejeze purtătorul.
Pe obrăzare sunt reprezentate scene în care un războinic sacrifică un berbec. În partea din spate apar sfincși și grifoni, animale fantastice care trimit la influențele artistice grecești și scitice. Nu știm cine l-a purtat. Dar specialiștii consideră că, prin materialul prețios și decorațiile elaborate, coiful era un obiect de prestigiu, asociat unei persoane importante din elita vremii.
Și mai există un amănunt interesant: coiful nu era pe deplin întreg nici atunci când a fost descoperit și a intrat în colecțiile muzeale.
Prima aventură a coifului a fost chiar descoperirea sa
Coiful a fost găsit întâmplător, înainte de 1927, în apropierea satului Poiana Coțofenești din județul Prahova. Istoria descoperirii are ceva dintr-o poveste cu obiecte pierdute și regăsite.
Potrivit cercetărilor publicate de Muzeul Național de Istorie a României, piesa a ajuns în posesia unor localnici și a fost cumpărată de comerciantul ploieștean Ion Marinescu-Moreanu. Acesta a donat-o statului în 1929. În tradiția locală s-a păstrat povestea unor copii care ar fi găsit coiful și l-ar fi deteriorat în timpul jocului. Cercetările arheologice arată însă că această explicație nu este confirmată de urmele de pe obiect.
Vârful coifului lipsea deja la momentul intrării în patrimoniul public, iar unele deformări și fisuri sunt rezultatul unor intervenții mecanice vechi. Tocmai de aceea, readucerea sa la o formă cât mai apropiată de cea anterioară furtului a fost atât de complicată.
Furtul care a pus România pe jar
În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, hoții au pătruns în Muzeul Drents din Assen, Olanda, de unde au furat Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice din aur, aflate într-o expoziție internațională. Recuperarea a venit abia pe 2 aprilie 2026. Coiful și două dintre brățări dacice au fost găsite, însă a treia brățară rămâne dispărută.
Bucuria recuperării a fost umbrită de starea coifului. Obiectul era turtit, cu deformări evidente în partea din față și din spate, iar unul dintre obrăzare se desprinsese. A început atunci o altă operațiune dificilă, de această dată în laboratoarele Muzeului Național de Istorie.
Alexandru Doja și o metodă pe care nu o mai folosise
Restauratorul Alexandru Doja, specialist al Muzeului Național de Istorie a României, a primit sarcina de a readuce coiful la forma de dinaintea furtului. Dar înainte să atingă metalul, echipa a trebuit să afle cât mai multe despre el. Specialiștii muzeului au colaborat cu cercetători de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și cu experți din Țările de Jos.
Au folosit microscopie optică și electronică, investigații fizico-chimice și tehnici de analiză a compoziției metalului. Rezultatele au adus o veste bună: desprinderile produse în timpul furtului se aflau în zone care mai fuseseră restaurate, inclusiv în 2021. Nu au fost identificate fisuri profunde noi care să compromită structura coifului.
A urmat partea cea mai delicată: îndreptarea metalului. Doja a folosit mulaje între care a aplicat presiune controlată, corectând treptat deformările. Procedura a fost adaptată caracteristicilor piesei și a reprezentat, potrivit restauratorului, o premieră în experiența sa profesională. Nu a fost o îndreptare dintr-o singură mișcare. Fiecare porțiune a trebuit tratată separat, astfel încât metalul să nu fie forțat. Cele mai dificile zone au fost partea frontală, în apropierea ochilor ornamentali, și partea din spate, care căpătase o formă ovală.
De ce nu trebuie să arate ca un coif nou
În restaurarea patrimoniului există o regulă importantă: nu trebuie să ștergi istoria obiectului în încercarea de a-l face să arate perfect. Coiful de la Coțofenești a fost creat acum aproape 2.400 de ani, descoperit în împrejurări insuficient cunoscute și restaurat în mai multe rânduri.
Toate aceste episoade au lăsat urme. Specialiștii nu au încercat să reconstruiască o formă imaginară, presupus identică cu cea din antichitate. Au urmărit să recupereze forma documentată înainte de furt, cu respectarea structurii și autenticității materialului original. Mai mult, au ales să păstreze mici urme ale deformării recente, tocmai pentru ca istoria accidentului să nu fie complet ștearsă. Intervenția a respectat principiile restaurării moderne: modificări minime, materiale compatibile, documentarea fiecărei operațiuni și posibilitatea revenirii asupra unor intervenții, atunci când este necesar.
În acest moment, cea mai mare problemă a fost rezolvată. Rămâne reatașarea obrăzarului drept și consolidarea unor fisuri mai vechi. Până atunci, coiful nu are stabilitatea necesară pentru a fi expus în poziția sa obișnuită.
Îl vom putea vedea de Ziua Culturii Naționale?
Ministerul Culturii și conducerea Muzeului Național de Istorie și-au propus ca piesa să poată fi prezentată publicului până la 15 ianuarie 2027, de Ziua Culturii Naționale. Este un obiectiv, nu o dată garantată.
Totul depinde de finalizarea ultimelor intervenții și de confirmarea faptului că obiectul poate fi expus în deplină siguranță. Muzeul pregătește o expoziție specială pentru această ocazie, iar etapele restaurării sunt deja documentate public.
Cei interesați pot urmări cronologia restaurării Coifului de la Coțofenești, publicată de MNIR, unde sunt prezentate investigațiile și intervențiile realizate de specialiști. Este o ocazie rară de a vedea câtă știință și câtă muncă se află în spatele unui obiect pe care, de obicei, îl privim doar câteva minute într-o vitrină.
Dar ce se întâmplă cu Muzeul Național de Istorie?
Povestea coifului duce și către o problemă mai mare: clădirea muzeului care îl păstrează.
Muzeul Național de Istorie a României funcționează în fostul Palat al Poștelor, pe Calea Victoriei din București. Este una dintre clădirile monumentale ale Capitalei, dar are nevoie de lucrări ample de consolidare, restaurare și modernizare. De mulți ani, posibilitățile de expunere a patrimoniului sunt limitate de starea clădirii și de necesitatea unor intervenții majore. Iar acest patrimoniu înseamnă mult mai mult decât coiful de la Coțofenești. Muzeul păstrează colecții de arheologie, istorie, numismatică, obiecte din metale prețioase și documente care acoperă perioade foarte diferite ale trecutului României.
O parte importantă dintre ele nu poate fi admirată în prezent de vizitatori. Ministerul Culturii pregătește acum un proiect de peste 100 de milioane de euro pentru consolidarea, restaurarea și modernizarea clădirii. Investiția nu presupune doar repararea fațadelor și consolidarea structurii. Sunt avute în vedere modernizarea instalațiilor, amenajarea spațiilor interioare, îmbunătățirea condițiilor de depozitare și cercetare și extinderea posibilităților de expunere.
Cu alte cuvinte, obiectivul nu este doar salvarea unei clădiri istorice, ci transformarea ei într-un muzeu care să poată arăta publicului mai mult din ceea ce deține.
Peste 100 de milioane de euro. Când încep lucrările?
Proiectul se află încă în etapa de pregătire, Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții, cunoscută sub numele de DALI, este în faza finală a obținerii avizelor. Ministerul Culturii intenționează ca în 2027 să lanseze licitația pentru proiectarea și execuția lucrărilor, prin Unitatea de Management a Proiectului. Finanțarea este prevăzută prin cel de-al treilea Acord-cadru de împrumut dintre România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat reabilitării patrimoniului construit și modernizării infrastructurii culturale.
Asta nu înseamnă însă că lucrările vor începe automat în 2027. Este nevoie de încheierea procedurilor de achiziție, de proiectare și de organizare a șantierului.
Coiful de la Coțofenești este aproape gata să fie expus publicului din nou. Pentru muzeul care îl adăpostește, drumul restaurării abia se pregătește să înceapă. Iar cele două povești vorbesc, în fond, despre același lucru: cât de mult preț punem pe ceea ce am moștenit și ce suntem dispuși să facem pentru ca aceste lucruri să ajungă și la generațiile următoare.
