Dorota Masłowska este o vedetă a literaturii poloneze. Genul de persoană publică oprită pe stradă ca să fie felicitată sau, dimpotrivă, să fie admonestată. Lucrările ei împart Polonia în două, fie că este vorba despre “Albă ca zăpada și roșu bolșevic” sau “Ceilalți”, ca să dau exemple cărțile pe care le-am citit eu.
Fenomenul Dorota Masłowska: literatura ca drog, societatea ca simptom
Încă i se spune ”copilul teribil”, deși a trecut de 40 de ani. “Faptul că am debutat cu succes de foarte tânără m-a pus în memoria oamenilor ca fiind mereu de 19 ani” De altfel, Dorota a primit cele mai importante premii ale literaturii poloneze. Premiul a venit la pachet cu un val de dezaprobare.
Am stat mult de vorbă la FILIT Chișinău, acolo unde am intervievat-o pe scenă. “După apariția cărții, oamenii veneau la ușa părinților mei și le reproșau că am putut scrie așa ceva.” Fenomenul ține până azi, dar nu la adresa părinților, ci a sa. “Dar rezist pentru că am și eu fanii mei care mă iubesc și mă apară în orice situație.”
Diferite tipuri de comunism și o criza poloneză a heroinei în anii ’80
”Albă ca Zăpada” este o carte despre droguri și moștenirea comunistă. Profundă, zăpăcitoare, extrem de realistă și plină de imagini care te demolează. Treaba este că nu înțelegi exact cum o fată de 19 ani știe atât de multe despre astfel de practici. “Păi la noi la bloc au fost mereu droguri.”
Și aici apare un moment cultural pe care eu nu l-am prevăzut. Eu am trăit cu impresia că în comunism a fost peste tot la fel. Cu aceeași lipsă de libertate și lipsă de conexiuni care existau la noi. Plus un stat polițienesc care te apăsa pe cap. Ei bine, surpriza a fost că Dorota mi-a povestit despre criza heroinei în Polonia, la începutul anilor ’80. “Părinții noștri știau să ne păzească de astfel de droguri, dar au fost luați prin surprindere de anii ’90 cu apariția prafurilor și a pastilelor. Și a durat o vreme până societatea s-a echilibrat.”
Rap, inegalitate și identitate: ”Ceilalți”, o capodoperă în versuri
Dorota luptă cu clișeele, cu inegalitatea, cu modul comod în care clasa de mijloc încetinește societatea și mai ales se luptă cu lipsa de vitalitate a acestei societăți. “Doi români vorbesc polonă” este tocmai acest clișeu. Românii sunt văzuți prost în Polonia. “Mai pe șleau, pentru mulți polonezi, românii și comunitatea rromă sunt același lucru.” Și asta a ținut decenii. Locul nostru a fost luat de ucraineni, “Imigrația ucraineană a fost masivă, mai ales după 2014, și atunci complexul nostru de inferioritate îi atacă pe ei.”
Din această percepție a lipsei de vitalitate plus inegalitate se naște “Ceilalți”, pe care eu o consider o capodoperă. Cartea este în versuri rap și urmărește viața unui bărbat ce ”nu mai e chiar puști”, care încearcă să găsească drumul spre succes. Traducerea Ioanei Diaconu-Mureșan contribuie enorm la acest lucru și purtat de astfel de rime vei face un plonjon adânc în realitatea poloneză de după blocurile gri.
Pe Dorota Masłowska o întâlniți miercuri, 22 octombrie la FILIT Iași. Și o veți asculta inclusiv pe muzica realizată după volumul Ceilalți, într-un performance produs de ADEPTH INFUSION. Zic eu că este o întâlnire importantă.
*sursă foto copertă: Institutul Polonez / Instytut Polski w Bukareszcie / 
Szymon Rogiński
