Centrul a căzut în România. Ce punem în loc?
George Simion este câștigătorul detașat al alegerilor cu 4 milioane de voturi. Și favorit să ne fie președinte. Se va confrunta cu omul care reprezintă o viziune aproape opusă a gândirii din România.
Ce ne spun rezultatele?
Că centrul politic din România nu mai există. S-a prăbușit. Că cea mai mare parte a cetățenilor români nu-și mai doresc partidele vechi. Că acestea și-au trăit traiul și că, după 35 de ani, trebuie să pice ca să lase loc la altceva. Motivul nu este legat de bunăstare, în cea mai mare măsură, ci de modul în care PSD, PNL, UDMR au construit un sistem de privilegii care au lăsat în urmă o parte din societatea românească. Au creat artificial o clasă de câștigători ai capitalismului timpuriu, dar au și lăsat în urmă o parte dintre cetățenii noștri. Mare.
Nu ni se întâmplă doar nouă, ci întregii lumi occidentale. Motivele se adaugă aici. Globalizarea a adus beneficii doar unei părți din cetățenii noștri, alții au avut de pierdut. Diverse războaie culturale ne-au învrăjbit unii cu alții. Pandemia și gestionarea ei este un alt motiv. Războiul hibrid al Rusiei a adâncit faliile, nu soluțiile la aceste chestiuni. Una peste alta, este final de cultură politică și în țara noastră. Centrul a picat, extremele vorbesc între ele. Nu-l consider extremist pe Nicușor Dan, dar în ochii suporterilor lui Simion, el este globalist.
Încotro?
În cazul lui George Simion sunt trei drumuri. Dacă va fi președinte, probabil că va face eforturi să aducă o coaliție AUR și ceva din PSD la guvernare. Apoi, poate fi un lider precum Meloni în Italia. Sau ca Orban în Ungaria sau poate chiar mai rău. Domnul Simion are derapajul democratic în comportament. Numai semnalul de aseară în care și-a dat mesajul din necunoscut trebuie să ne spună ceva.
Acela este cel mai important mesaj de duminică seară. Refuzul lui Simion de-a apărea fizic, transformarea lui în spectru virtual, depersonalizarea, este un mesaj pe care Simion ni-l trimite tuturor. Sunt deasupra, nu pot fi atins, nu am nevoie de soluții, de dialog, sunt salvatorul vostru. Un salvator întunecat, o hologramă care doar dispune, nu răspunde.
La Nicușor Dan este mai simplu. Drumul său, deși conservator, pare unul european și în siajul marilor puteri cu respectarea angajamentelor europene. În țară, și el dorește reformă, inclusiv în justiție și administrație. Nu are derapaje de la democrație, ci doar de la respectarea statului de drept. Dar, aparent, nu poate fi un dictator. Pe scurt, emoțiile față de necunoscut nu sunt așa de mari.
Un nou contract social.
Și la alegerile anulate, votul a fost acordat împotriva partidelor de sistem. Este semnul că s-a epuizat și contractul social propus de fosta guvernare. Că e fostă. Ce era acest contract?
Vreme de 35 de ani clasa politică a propus următorul model de creștere: ”Noi furăm și ne dăm privilegii. Voi puteți să intrați în sistem sau să cuplați prin metodele știute la afacerea de stat. Ne dezvoltăm individual, nu laolaltă. În schimb, o lăsăm moale cu taxele. Nici nu le facem mari, nici nu le strângem cu asupră de măsură.” Pe lângă asta, cealaltă propunere a fost înscrierea în globalizare și desprinderea de stat. Marile companii au fost lăsate să performeze în România și atrase cu forță de muncă ieftină.
Acum statul a ajuns la fundul sacului, nu mai poate asigura dezvoltare, are datorii imense. Marile companii nu mai găsesc forță de muncă ieftină. România capitalistă și cea administrativă sunt la finalul drumului cunoscut. Ne trebuie altceva.
Nicușor Dan propune o reformă statală și reducerea cheltuielilor. Cel puțin în privința dezvoltării orașului, nu este aliatul capitaliștilor. De partea cealaltă, Simion se îndreaptă aparent împotriva mărimii statului și funcționarilor săi corupți. În realitate, presiunea este ca antrprenorii români să primească pârghii cu care care să intre în competiție cu globalizarea. Chiar în unele cazuri să facă un capitalism de stat.
Ambele propuneri sunt nedefinite, neclare și duc la progres rapid. Cert este că nici unul, nici altul nu au pe loc soluțiile la cea mai mare problemă și anume cea a incapacității de plată a României. În condiţiile în care guvernul a demisionat, credibilitatea externă a președintelui va fi esențială pentru funcționarea României în următoarele luni.
Cum vor reafirma ei România, mi-e deocamdată neclar.
