Dacă băutorul de vin
Poartă în sine o blândețe profundă,
Aceasta va ieși la iveală
Când vinul îi va tulbura mintea.
Dar dacă ascunde furie și aroganță,
Acestea vor izbucni necontrolat,
Căci majoritatea oamenilor poartă astfel de poveri.
De aceea, vinul este interzis tuturor.
Într-un mod subtil și totuși evident, Rumi, poetul persan al secolului al XIII-lea, explică propunerea radicală a CEO-ului Ryanair, Michael O’Leary, de a limita numărul de băuturi alcoolice pe care pasagerii le pot consuma pe aeroport înainte de zbor.
În versurile sale, Rumi captează esența naturii umane, dezvăluind cum alcoolul, asemenea unui revelator, scoate la suprafață cele mai ascunse colțuri ale sufletului.
Din păcate, aceste colțuri sunt cel mai adesea mai puțin frumoase, ascund furie și aroganță și impactul pe care activarea lor îl poate avea asupra celor din jur poate fi devastator.
Ce vrea Ryanair
Într-un interviu pentru Daily Telegraph, O’Leary explică faptul că membrii echipajului și pasagerii devin adesea ținte ale unor ieșiri necontrolate cauzate de un consum excesiv de alcool. Viața într-un avion ce zboară la 10.000m înalțime devine aproape imposibil de gestionat.
Cele mai rele sunt situațiile în care alcoolul în cantități mari este dublat de consumul altor substanțe: „În zilele noastre, oamenii care beau prea mult nu mai adorm, ci devin mult mai agresivi, iar gestionarea acestui comportament devine extrem de dificilă,”
CEO-ul Ryanair propune ca pasagerilor să li se limiteze accesul la alcool în aeroport și în avion, urmând a avea dreptul să bea maxin două băuturi pe parcursul unei călătorii.
Această propunere a CEO-ului Ryanair pare a fi în mai mult o invitație la o dezbatere publică asupra unei probleme serioase decât oferirea unei soluții concrete.
Că sunt două sau mai multe băuturi, că o băutură înseamnă x sau y grame de alcool , că primești cartonașul de Rație sau mecanismul e pe baza Boarding Pass-ului, toate acestea urmează să fie discutate și stabilite dacă vom răspunde pozitiv invitației sale la dialog.
Ca un pasager cu sute de zboruri la activ, pot spune că mă bucură inițiativa.
Așa cum Rumi a capturat în versurile sale, alcoolul poate dezvălui fațete ascunse ale personalității umane, iar gestionarea acestor aspecte într-un mediu restrâns și controlat, cum este un avion, știu că devine o provocare importantă.
Măsurile propuse de CEO-ul Ryanair ar putea fi un prim pas în direcția corectă, dar soluția finală va necesita o abordare echilibrată și bine fundamentată, care să țină cont de oameni și să nu devină o constrângere de dimensiuni absurde.
Așa cum și-a imaginat și Elif Shafak că ar explica Rumi într-un eventual dialog despre alcool (în cartea Cele 40 de reguli ale dragostei):
„Prieteni, vinul nu este o băutură inocentă,” ni s-a adresat Rumi cu o voce reînnoită, atât de autoritară și totuși atât de calmă și solidă, „pentru că scoate la iveală ce e mai rău în noi. Cred că este mai bine pentru noi să ne abținem de la băut. Asta fiind spus, nu putem da vina pe alcool pentru ceea ce suntem noi înșine responsabili. Este propria noastră aroganță și furie cea pe care ar trebui să o lucrăm. Asta este mai urgent. La sfârșitul zilei, oricine vrea să bea va bea și oricine vrea să stea departe de vin va sta departe. Nu avem dreptul să impunem altora modurile noastre. Nu există constrângere în religie.”
Elif Shafak, Cele 40 de reguli ale dragostei.
FRAGMENTUL COMPLET DIN CARTE. PARTEA A IV-A. FOCUL. LUCRURILE CARE DETERIOREAZĂ, DEVASTEAZĂ ȘI DISTRUG. SULEIMAN CEL BEAT
„Nu poți pleca fără să ne spui de ce vinul a fost interzis,” am spus eu. H. a alergat lângă mine cu o încruntare, îngrijorat că întrebarea mea ar putea să-l deranjeze pe prestigiosul său client.
„Taci, Suleiman. De ce trebuie să pui astfel de întrebări?”
„Nu, serios,” am insistat eu, privind fix la Rumi.
„Ne-ai văzut. Nu suntem oameni răi, dar asta spun mereu despre noi. Spune-mi, ce este atât de rău în a bea vin, atâta timp cât ne comportăm civilizat și nu facem rău nimănui?”
În ciuda unei ferestre deschise în colț, aerul din tavernă devenise învechit și plin de fum, și era impregnat cu anticipare.
Puteam vedea că toată lumea era curioasă să audă răspunsul.
Gânditor, amabil, sobru, Rumi s-a îndreptat spre mine și iată ce a spus:
Dacă băutorul de vin
Poartă în sine o blândețe profundă,
Aceasta va ieși la iveală
Când vinul îi va tulbura mintea.
Dar dacă ascunde furie și aroganță,
Acestea vor izbucni necontrolat,
Căci majoritatea oamenilor poartă astfel de poveri.
De aceea, vinul este interzis tuturor.
A urmat un moment de tăcere în care fiecare dintre noi a meditat asupra cuvintelor sale.
„Prieteni, vinul nu este o băutură inocentă,” ni s-a adresat Rumi cu o voce reînnoită, atât de autoritară și totuși atât de calmă și solidă, „pentru că scoate la iveală ce e mai rău în noi. Cred că este mai bine pentru noi să ne abținem de la băut. Asta fiind spus, nu putem da vina pe alcool pentru ceea ce suntem noi înșine responsabili. Este propria noastră aroganță și furie cea pe care ar trebui să o lucrăm. Asta este mai urgent. La sfârșitul zilei, oricine vrea să bea va bea și oricine vrea să stea departe de vin va sta departe. Nu avem dreptul să impunem altora modurile noastre. Nu există constrângere în religie.”
Aceasta a stârnit încuviințări din partea unor clienți. Eu, de partea mea, am preferat să ridic paharul în credința mea că niciun strop de înțelepciune nu ar trebui să rămână fără toast.
„Ești un om bun cu o inimă mare,” am spus. „Indiferent ce spun oamenii despre ceea ce ai făcut astăzi, și sunt sigur că vor spune multe, cred că, ca predicator, a fost foarte curajos din partea ta să vii în taverna noastră și să vorbești cu noi fără a ne judeca.”
Rumi mi-a aruncat o privire prietenoasă. Apoi a luat sticlele de vin pe care le lăsase neatinse și a ieșit în briza serii.
