Groenlanda de la populațiile pre-inuite, până la prăbușirea avionului american echipat cu 4 focoase nucleare: pare o insulă liniștită, dar istoria sa nu spune asta. Azi, insula a devenit piesa tăcută din Războiul Rece al secolului XXI.
Dacă ar fi stat independent, Groenlanda ar fi una dintre cele mai mari „țări” din lume. Are aproximativ 2,17 milioane de kilometri pătrați – mai mult decât Franța, Spania, Germania, Italia și Regatul Unit la un loc. Este aproape cât jumătate din Uniunea Europeană și un sfert din Statele Unite. Pe hartă arată ca un continent, deși nu este decât o insulă. Acum în plină dispută geopolitică.
Doar că această insulă uriașă este aproape goală
Din toată suprafața Groenlandei, aproximativ 80% este acoperită permanent de gheață. Zona locuibilă se reduce la o fâșie îngustă de-a lungul coastelor, fragmentată de fiorduri, ghețari și munți. În această întindere colosală trăiesc în jur de 60.000 de oameni – mai puțini decât populația unui oraș mediu din România.
O curiozitate: nu există drumuri care să lege orașele între ele. Transportul se face aproape exclusiv pe mare sau cu avionul.
Capitala se numește Nuuk și are puțin peste 18.000 de locuitori. Groenlanda nu este un stat independent. Este un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, cu parlament și guvern propriu, dar cu politica externă, apărarea și o mare parte din finanțare controlate încă de Copenhaga. Aproximativ 60% din bugetul local provine din subvenții anuale daneze.
Epicentrul geopoliticii moderne
Este avanpost militar american în Arctica. Ascunde sub gheață metale rare esențiale pentru tehnologia viitorului. Este curtată de Statele Unite, monitorizată de China și privită cu atenție de Rusia. Iar populația locală visează la independență, dar se teme de prețul ei.
În Groenlanda se întâlnesc astăzi trei lucruri rare: un teritoriu uriaș neexplorat, resurse strategice și o filosofie veche care spune că pământul nu poate fi deținut.
Povestea interesantă a avanpostului militar american în Groenlanda
Poziția Groenlandei o transformă într-un punct strategic major. Insula se află între America de Nord și Europa, exact pe ruta cea mai scurtă pentru rachetele balistice lansate din Rusia spre Statele Unite.
Istoria bazei militare americane din Groenlanda este una dintre cele mai interesante povești ale Războiului Rece și ale relației SUA–Danemarca.
În 1940, Danemarca este ocupată de Germania nazistă. Pentru a preveni ca Groenlanda să cadă sub control german (importantă pentru rutele aeriene și meteorologie), SUA semnează un acord cu guvernul danez aflat în exil. Astfel, ambasadorul Danemarcei la Washington, Henrik Kauffmann, a acționat „în numele regelui” și a semnat un acord cu guvernul Statelor Unite privind apărarea Groenlandei (Agreement Relating to the Defense of Greenland) pe 9 aprilie 1941.
Acest tratat a autorizat Statele Unite să construiască baze militare și să opereze în Groenlanda pentru a o apăra de posibila ocupare de Germania nazistă. Documentul recunoaște suveranitatea Danemarcei asupra Groenlandei, dar permite SUA să folosească teritoriul pentru apărare, așa încât primesc dreptul să construiască și să opereze baze militare în Groenlanda pentru „apărarea emisferei vestice”. Primele baze au fost aerodromuri și stații meteo.
Odată cu escaladarea Războiului Rece, Groenlanda devine strategică dintr-un motiv clar:
este cel mai scurt drum dintre URSS și SUA peste Polul Nord. Drept urmare, din 1951, Danemarca și Statele Unite semnează un nou acord de apărare care permite prezența militară americană în Groenlanda.
SUA construiesc Thule Air Base, în nord-vestul Groenlandei (la ~1.200 km de Polul Nord). Rolul ei: bază pentru bombardiere strategice, radar de avertizare timpurie împotriva rachetelor sovietice, punct cheie în sistemul de apărare nucleară american.
Pentru construcție, populația inuită din satul Qaanaaq este mutată forțat – un episod foarte controversat la momentul respectiv.
Epoca nucleară și episoadele sensibile
În anii ’50–’60, bombardiere americane cu bombe nucleare zburau constant pe lângă Thule (operațiunea „Chrome Dome”).
În 1968 un bombardier B-52 cu 4 focoase nucleare se prăbușește lângă baza Thule. Explodează – zice-se – doar bombe convenționale, însă încărcătura nucleară (deși nu a explodat) a fost dispersată, contaminând zona cu plutoniu. Rezultatul a fost un scandal major, pentru că: Danemarca declarase că nu acceptă arme nucleare pe teritoriul ei, însă SUA le foloseau în secret din Groenlanda.
Proiectul secret „Camp Century” – baza sub gheață
În anii ’60, SUA construiesc sub calota de gheață o bază experimentală: Camp Century. Oficial a fost vorba despre cercetare științifică. În realitate – parte dintr-un plan numit Project Iceworm – ideea de a amplasa rachete nucleare sub gheața Groenlandei, mobile și greu de detectat.
Proiectul a fost abandonat întrucât gheața nu era stabilă. Baza e părăsită, iar deșeuri radioactive și chimice au rămas îngropate în gheață (problemă reapărută recent din cauza topirii calotei glaciare).
După Războiul Rece
După 1991 Baza Thule își pierde rolul de gazdă a bombardierelor americane, devenind în principal o stație radar anti-rachetă și centru pentru sateliți și supraveghere spațială.
Rămâne însă extrem de importantă în sistemul american de apărare antirachetă.
În 2023, baza este redenumită oficial Pituffik Space Base (numele groenlandez al zonei), având rol în monitorizarea rachetelor balistice, urmărirea sateliților și obiectelor spațiale – o componentă cheie a apărării SUA și NATO în Arctica.
Este una dintre cele mai nordice baze militare din lume, fiind una dintre puținele baze americane aflate pe teritoriul unui alt stat, iar costurile sunt suportate integral de Washington. În termeni militari, Groenlanda este deja un „portavion natural” ancorat în Arctica.
Nu întâmplător, Donald Trump a propus încă din 2019 să „cumpere” Groenlanda.
Dar dacă deja are acces militar în Groenlanda, ce mai vrea Trump?!
Sub calota glaciară se află una dintre cele mai mari mize economice ale secolului XXI. Groenlanda are rezerve importante de pământuri rare, estimate la aproximativ 1,5 milioane de tone de RRE (rare earth elements), ceea ce o plasează printre liderii mondiali.
Prin ”metale/pământuri rare” se înțeleg aici elementele de pământuri rare (REE), un grup de aproximativ 17 elemente chimice folosite în: tehnologie high-tech (smartphone-uri, computere), vehicule electrice și turbine eoliene sisteme de apărare și magneți puternici
Acestea nu sunt neapărat rare în natură, dar sunt rar concentrate în depozite exploatabile economic.
Pe lângă elementele rare, subsolul conține aur, uraniu, litiu, grafit, nichel, cobalt și fier.
Problema este că aceste resurse sunt extrem de greu de exploatat. Clima arctică, gheața care acoperă 80% din teritoriu, lipsa drumurilor, porturilor și instalațiilor industriale fac ca orice proiect minier să fie extrem de scump și riscant.
Până în prezent nu există mine de pământuri rare funcționale în Groenlanda. Explorarea este în curs, dar extracția comercială nu a început.
Zăcăminte, proiecte și blocaje politice
Cel mai celebru proiect este Kvanefjeld, în sudul insulei. Este unul dintre cele mai mari zăcăminte de pământuri rare din lume, dar conține și uraniu. Inițial a fost dezvoltat cu capital australian și chinez. În 2021, guvernul groenlandez a interzis exploatarea uraniului, sub presiunea populației, care se temea de poluare și de distrugerea pescuitului și turismului, dar și sub presiunea pericolului unui monopol chinez asupra metalelor rare. Proiectul a fost practic înghețat.
Tanbreez, situat în apropiere, este considerat varianta „curată”. Este foarte bogat în pământuri rare grele și nu conține uraniu. Investitorii occidentali sunt interesați, dar lipsa infrastructurii și costurile uriașe întârzie orice exploatare.
Isua, un mare zăcământ de fier lângă Nuuk, a fost blocat din motive de securitate după ce un consorțiu chinez a încercat să îl dezvolte. Autoritățile daneze și americane nu au dorit mii de muncitori chinezi lângă una dintre cele mai sensibile zone strategice din Arctica.
Singurul proiect care a funcționat câțiva ani este Aappaluttoq, un zăcământ de rubine și safire. Profiturile au fost sub așteptări, iar activitatea a fost aproape închisă.
De ce contează Groenlanda pentru lume
Metalele rare sunt cheia tranziției verzi și a noilor tehnologii. Astăzi, peste 60–70% din procesarea lor este controlată de China. Groenlanda ar putea deveni, teoretic, alternativa occidentală.
În același timp, insula se află între trei mari puteri: Statele Unite, Uniunea Europeană prin Danemarca și China. Fiecare vede în Groenlanda o piesă importantă din noul joc geopolitic al Arcticii.
Practic, există trei motive strategice majore ce stârnesc un interes global major asupra Groenlandei:
- Poziția geografică – între America de Nord și Rusia, pe ruta polară a rachetelor.
- Arctica devine zonă de competiție (SUA – Rusia – China).
- Resurse + rute maritime odată cu topirea gheții.
În 2019, Donald Trump a propus oficial cumpărarea Groenlandei. A părut o glumă. Nu era. Motivele erau clare: securitate militară, control arctic, acces la metale rare, blocarea Chinei. Ulterior, presa americană a dezvăluit că administrația Trump analizase inclusiv stimulente financiare pentru populație și scenarii de desprindere de Danemarca.
În 2026, Trump reia propunerea, însoțită cu amenințări de ceștere a tarifelor economice pentru state europene. Reuters a dezvăluit că administrația Trump a analizat inclusiv plăți directe către populație, stimulente economice pentru desprinderea de Danemarca.
Scurtă trecere în revistă a unei istorii complicate
Groenlanda nu a fost locuită continuu. Au existat mai multe valuri de populații arctice care au venit, au trăit câteva secole, apoi au dispărut complet. Istoria umană a insulei este o succesiune de „colonizări eșuate”.
Cultura Saqqaq
Primii locuitori cunoscuți ai Groenlandei au fost cei cunoscuți ca formând Cultura Saqqaq (aprox. 2500–800 î.Hr.) și se presupune că erau veniți din Siberia, prin Canada arctică.
Cum asta? Vă veți întreba. În 2010, cercetătorii au reușit să reconstruiască genomul complet al unui om Saqqaq dintr-un smoc de păr vechi de 4.000 de ani. Rezultatul a arătat că aceștia nu erau strămoșii inuiților de azi, ci un grup complet diferit, venit din Asia, mai exact din Siberia. Cultura Saqqaq a dispărut probabil din cauza răcirii climei, izolării extreme și resurselor limitate. ”Omul Saqqaq” a reprezentat, de altfel, și primul genom uman antic secvențiat complet.
Cultura Independence I & II și Cultura Dorset
Ulterior, Groenlanda cunoaște Cultura Independence I & II (aproximativ 2400 î.Hr. – 1900 î.Hr. & 800 î.Hr.) – „oamenii din nordul imposibil” – unele dintre cele mai nordice comunități umane din istorie ce trăiau la peste 80° latitudine nordică. Au dispărut ca civilizații în două faze diferite, cauzele probabile fiind mini-ere glaciare, foametea și imposibilitatea adaptării pe termen lung.
Cultura Dorset (aprox. 500 î.Hr. – 1300 d.Hr.) a fost cunoscută ca civilizația „oamenilor tăcuți”, fiind și cea mai misterioasă populație pre-inuită. Trăiau în Groenlanda, Canada arctică și Labrador, erau extrem de bine adaptați frigului și erau faimoși pentru: sculpturi din os și fildeș, măști rituale și figurinele cu aer aproape „fantomatic” .
Particularitățile stranii ale culturii Dorset sunt acelea că populația nu folosea arcul, nu avea sănii cu cîini și nu foloseau bărci mari. Vânau aproape exclusiv de pe gheață.
Cultura Thule – strămoșii inuiților de azi (după 1200)
Aceștia sunt: adevărații strămoși ai inuiților moderni. Dețineau tehnologii superioare celorlate culturi: sănii cu câini, bărci mari (umiak), harpoane sofisticate. Au colonizat Groenlanda rapid din Alaska până în est.
Inițial, în jurul anului 1000, vikingii conduși de Erik cel Roșu au colonizat coasta de sud-vest. Comunitățile vikinge au supraviețuit câteva secole, apoi au dispărut în secolul al XV‑lea, probabil din cauza răcirii climei și a izolării.
După retragerea vikingilor, insula a rămas locuită de inuiți până în secolul al XVIII‑lea, când danezii au început să o exploreze și să o colonizeze sistematic.
În 1814, prin Tratatul de la Kiel, Groenlanda a devenit oficial parte a Danemarcei.
Groenlanda, astăzi
Astăzi, Groenlanda are autonomie largă. Își gestionează aproape toate treburile interne, dar politica externă, apărarea și o mare parte din finanțare rămân responsabilitatea Danemarcei. Aproximativ 60% din bugetul local provine încă din subvenții anuale daneze.
Dorința de independență există, mai ales în rândul populației inuit, dar fără o bază economică solidă rămâne, deocamdată, un vis greu de susținut.
Pământul care nu aparține nimănui
Unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri despre Groenlanda este felul în care este reglementată proprietatea asupra terenurilor. Pământul aparține statului. Localnicii pot construi case, pot avea ferme, pot exploata terenul, dar nu devin proprietari în sensul clasic. Primesc doar drept de folosință pe termen lung, care pot fi transmise mai departe, dar nu vândute liber.
Această regulă nu este doar o decizie administrativă modernă. Ea își trage rădăcinile din cultura inuită străveche, unde ideea de a deține o bucată de natură era considerată absurdă. Pentru inuiți, pământul, gheața și marea erau entități vii, care ofereau resurse pentru supraviețuire, dar nu puteau fi supuse voinței unui singur individ.
Deși Groenlanda s-a modernizat, acest principiu fundamental a rămas intact în legislație. Sistemul actual previne specula imobiliară, limitează concentrarea terenurilor în mâna unei persoane/entități și păstrează accesul la natură ca un drept aproape universal, nu ca un privilegiu financiar.
Într-o lume în care proprietatea asupra pământului este una dintre marile surse de putere economică, Groenlanda rămâne un loc aproape unic: o insulă uriașă în care pământul nu este marfă.
Concluzie
Groenlanda nu este o insulă înghețată la marginea lumii. Este una dintre piesele mari ale noului joc geopolitic global.
Controlează o zonă-cheie a Arcticii. Găzduiește una dintre cele mai importante baze americane. Ascunde resurse esențiale pentru viitorul tehnologic. Vrea independență, dar depinde economic de Danemarca. Nu vrea poluare, nu vrea control chinez, nu vrea să devină colonie americană.
Într-o lume obsedată de teritorii și resurse, Groenlanda este deja unul dintre centrele geopolitice ale secolului XXI.
*foto copertă: www.shutterstock.com
