Cum am început să fac lobby mai agresiv pentru marketing
Știu exact data la care, pentru prima oară în viață, am simțit un strop de jenă spunând cu ce mă ocup. De mic copil mi s-a părut fascinant să fac reclame; timp de 47 de ani și 302 zile, am vorbit despre asta cu un entuziasm neobosit. Și totuși, pe 11 noiembrie 2023, am ezitat.
A fost un sentiment straniu, de care am fost perfect conștient din prima clipă și care m-a pus pe gânduri: de ce, tocmai în inima Irlandei, când eram pe cale să-l întâlnesc pe Gandalf – bufnița superbă din poză – nu prea mi-a venit să-mi rostesc profesia?
La urma urmei, era o discuție informală, fără nicio miză. Un pensionar irlandez întâlnit pe câmp se oferise să lase tot ce făcea ca să ne însoțească până la locul unde se afla pasărea și, mergând la pas, ne întrebase care-i treaba cu noi în viața de zi cu zi.
Raluca a povestit că este creator floral, că lucrează cu flori și că organizează și ateliere de creație. Ștefan că e student la UCC în Cork, unde studiază Genetica, ocazie cu care am aflat că și fiul omului nostru absolvise tot Genetica la UCC, iar el ieșise la pensie după o întreagă carieră dedicată științei.
Apoi a venit rândul meu, am zis că lucrez în marketing, dar m-am surprins că am ezitat. Acolo, în inima naturii chestia cu marketingul mi-a părut pentru o secundă tare aiurea.
A fost însă o secundă importantă. M-a făcut să mă uit un pic mai atent la mine și să înțeleg că nu s-a schimbat nimic din pasiunea mea, ci s-a stricat ceva în zgomotul din jur. Percepția publică asupra a ceea ce facem a devenit atât de negativă, încât a început să mă apese până și pe mine. Odată clarificat acest „it’s not me, it’s them”, mi-am schimbat discursul și am început să fac, mult mai vocal, lobby meseriei noastre.
Le spun oamenilor că așa cum există chimiști care fac arme chimice sau biologi care creează viruși, există și marketeri care fac mizerii. Dar meseria nu e mizeria. Apoi, le arăt poza cu acest bust sculptat și îi întreb dacă știu ce reprezintă. Majoritatea nu au habar că este „Cap de copil” de Constantin Brâncuși. Că poate fi văzut la Muzeul de Artă din Craiova, că este chipul unui copil nevăzător și că stă expus lângă un „Sărut” și un „Ecorșeu” (Jupuitul) ale aceluiași maestru.
De ce nu știu oamenii asta? Din cauza unui marketing egal cu zero. Iar asta se întâmplă mai mereu când lipsește marketingul: valorile reale rămân în umbră, în timp ce zgomotul ocupă tot spațiul.
Exemplele sunt peste tot în jurul nostru, dar trec neobservate tocmai pentru că nimeni nu le „pune lumina”:
Știați că în România am organizat recent Cupa Mondială de Sanie?
Știați că, an de an, avem etape de Cupă Mondială la sărituri cu schiurile la Râșnov, atât vara, cât și iarna?
Sau că miercurea aceasta, naționala de handbal feminin a înfruntat super-echipa Norvegiei la București?
Cel mai probabil, nu. Și nu e vina voastră. E vina acelei absențe pe care mulți o confundă cu noblețea, dar care în realitate e doar o oportunitate pierdută. Marketingul nu este doar despre a vinde chestii de care nu avem nevoie; este despre a ne asigura că lucrurile care contează – de la geniul lui Brâncuși la un produs de calitate, de la performanța sportivă de elită până la o promoție cu adevărat avantajoasă – nu se
întâmplă în tăcere.
**Lorand Balint este Managing Director la Publicis Sport and Entertainment Romania. Găsiți și alte articole semnate de el pe Vorbitorincii aici.
