Vlad Zografi spune la podcastul Vorbitorincii că înainte să ajungă fizician a vrut să studieze filozofia, dar fost interesat și de matematică. A renunțat, însă, la prima opțiune pentru că în anii aceia filozofia „se numea ideologie”, iar în matematică erau importante soluția problemei și rezolvarea ei. „Pe mine mă interesează rezolvabilitatea”, afirmă el.
„Abandonasem matematica atunci când am început să citesc și când mi-am dat seama că am să devin scriitor, pentru că altceva nu se putea. Orgoliul mă împiedica să fac matematică și atunci am zis să fac altceva, cu totul rupt de mine, care era fizica, dar cu un interes precis”, spune fizicianul.
Vlad Zografi are o teză de doctorat în fizică, este scriitor, dramaturg și traducător.
La început, susține el, nu a înțeles fizica, pentru că ceea ce se studiază în general în liceu „e un basm stufos și mintea mea se apropia mai mult de matematică”, afirmă Zografi.
„Când începi matematica te interesează soluția unei probleme, când avansezi te interesează rezolvarea ei, pe mine mă interesează rezolvabilitatea problemei. Sunt probleme rezolvabile sau nu. Sunt lucruri care țin și de logica matematică într-un fel, de teoremele lui Gödel și țin și de fundamentele mecanicii cuantice. Asta m-a interesat pe mine, acesta este motivul pentru care am făcut fizică”, spune fizicianul la Vorbitorincii.
De la fizician, la scriitor. „Când scrii, e o baie, te îmbăiezi acolo, acolo e jegul tău”
În timpul studiilor doctorale, Vlad Zografi a ajuns și la editura Humanitas, unde în prezent este coordonator al colecțiilor de știință. „Eu am stat la Paris, dar mai veneam în patria mamă pentru scurte perioade”, spune el.
Așa l-a întâlnit pe directorul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, căruia i-a explicat că voia să scrie și s-ar fi simțit în largul său lucrând la editură.
„S-a uitat la mine ca la un nebun și m-a trimis (n.r. Gabriel Liiceanu) înapoi la Paris”, povestește Zografi în dialogul cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea.
La Humanitas, înainte de a coordona colecția de știință, Zografi s-a ocupat de colecția de literatură, dar crede că nu este „recomandabil ca editor” în acest domeniu.
„Când scrii, e o baie, te îmbăiezi acolo, acolo e jegul tău. Fiecare are mirosurile lui, îmi e foarte greu să fac baie acolo unde au făcut și alții baie”, crede Vlad Zografi.
Fizicianul e de părere că un scriitor e „puțin paranoic”, motiv pentru care percepția sa ca editor asupra literaturii „e deformată”. „Dacă te ocupi de ceva neutru cum e știința, o carte de știință, îți lasă timp și îți lasă mintea limpede și nu îți alterează coerența interioară să scrii”, spune el.
Ca scriitor, Zografi a simțit, la un moment dat, nevoia să se „agațe de partea obiectivă a lucrurilor”.
„Poate că niște cărți de știință te ajută să nu înnebunești. Ai ceva de care te agăți. Uneori e foarte periculos când scrii o perioadă îndelungată. Eu am trecut prin momente foarte grele când am scris”, explică Vlad Zografi.
„Am scris trei romane și acum am terminat al patrulea și poate o sa-l public la iarnă, primăvară, nu știu. Primul din seria asta se chema „Efectele secundare ale vieții” și m-am gândit la el 7-8 ani. E un roman polifonic, sunt mai multe voci. Una din voci era un autist. Când scriam vocea autistului eram bolnav. Simțeam un rău și fizic și psihic pentru că întotdeauna când scrii tu pui ceva din tine, dar personajul acela nu ești cu totul tu, e o prelungire a ta care se dezvoltă”, a spus el.
Foto: Inquam Photos / George Călin
Urmărește podcastul Vorbitorincii cu Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea:
