General
iulie 7, 2025

Historincul. Cum se făcea școală în comunism

Scris de:

Adriana Craciun

Vorbitorincii sunt o comunitate independentă de analiști și publiciști. Lucrăm în interes public și credem că o nație are nevoie de bun simț și cultură pentru a progresa. Singurele surse de finanțare sunt contractele de publicitate, plățile Google pentru audiența din Youtube și donațiile voastre. Dacă vreți să ne sprijiniți, puteți apăsa acest buton.

Iuliana Panache și Cosmin Popa au discutat, într-un nou episod al podcastului Historincul, despre modul în care se făcea școală în perioada comunistă. Istoricul a oferit explicații despre felul în care ideologia a modelat educația, programele, profesorii și elevii, începând cu anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Există două perspective de evaluare a stării învățământului sau stării instrucției într-o țară. Una, instituțională, care vorbește despre învățământ, și alta, din perspectivă socială, demografică, care dă măsura impactului sistemului de învățământ asupra unei societăți”, spune Cosmin Popa.

Înainte de instaurarea regimului comunist, România se confrunta cu provocări în domeniul educației. „Există un anumit folclor istoriografic și politic, care vorbește despre o rată foarte înaltă de analfabetism, un acces greoi la învățământ, mai ales la cel de grade superioare”, conform istoricului.

Învățământul obligatoriu în România a fost introdus pentru prima dată prin reformele lui Alexandru Ioan Cuza, și ulterior consolidat prin reformele administrative din 1924, respectiv odată cu adoptarea legii Angelescu.

„Ea viza cu totul alte domenii, dar a tratat și învățământul, cel care consolida obligativitatea celor patru clase primare, după care urma ciclul al doilea de instrucție și liceul”, spune istoricul.

Cosmin Popa arată că societatea românească era caracterizată printr-un nivel de alfabetizare diferit, iar deosebirile puteau fi observate în funcție de locul de proveniență al oamenilor: rural sau urban.

„În mediul urban, nivelul de alfabetizare ajungea, să spunem, în Transilvania, și aproape de 80%. Mai mult de 80%. Nu era foarte scăzut. Cel mai scăzut era în Basarabia, dar acolo e cu totul altceva”, explică Cosmin Popa.

Acest lucru se explică prin faptul că instrucția publică a fost o preocupare importantă pentru Imperiul Austro-Ungar. Deși obiectivul principal al acestei politici era uniformizarea etnică și culturală a populației din întregul Imperiu, ea a avut ca efect secundar o dezvoltare a sistemului educațional din regiune.

„Alfabetizarea a fost un efect al acestei politici de uniformizare culturală. Cunoașterea legilor, cunoașterea regulamentelor, cunoașterea instituțiilor, toate acestea țineau de coerența imperială”, a explicat Popa.

Deși nu era un stat perfect și nu funcționa întotdeauna ireproșabil, imperiul se distingea prin anumite aspecte pozitive, unul dintre ele fiind gradul de penetrare al instrucției publice.

„Toate vizau coerentizarea sau găsirea unui numitor comun între niște regiuni destul de diverse. Pentru că și Imperiul Austro-Ungar suferea de aceste disparități, uneori extreme, între zone. Una era Bosnia și Herțegovina, și alta era Transilvania sau Dalmația. Nu mai vorbesc despre Cehia, Moravia și așa mai departe. Erau foarte mari diferențe sociale, economice, mentale, culturale, religioase, iar instrucția publică era văzută ca un liant al Imperiului. Și România a moștenit această situație în Transilvania. Înainte de 1918, avem un progres al învățământului, inclusiv în vechiul Regat”, a afirmat Cosmin Popa.

Înainte de anii 1944-1945, școala românească acorda o atenție mai mare științelor sociale, iar profesii precum cea de avocat sau scriitor erau extrem de populare în rândul tinerilor.

„Tinerii români făceau mai puțin ingineria, urmau mai puțin școlile politehnice, să spunem, cele din Occident sau cele din România”, spune istoricul.

Această orientare educațională nu se alinia, însă, pe deplin, cu nevoile economice ale României interbelice, care traversa o perioadă de dezvoltare rapidă și diversificare industrială, ce ar fi impus o consolidare a pregătirii tehnice.