Mi-a scris domnul Cristian Corne somându-mă să-mi cer scuze pentru interpretarea pe care domnul Cristian Tudor Popescu și cu mine am dat-o uciderii unei femei în Minneapolis, Minnesota, Statele Unite. Vă las textul mai jos, aproape așa cum a venit. O să pun și linkurile furnizate.
”Buna ziua! Imi pare rau ca trebuie sa va contactez asa, dar trebuie sa va atentionez ca vineri, 9 ianuarie 2016, domnnul Cristian Tudor Popescu a dezinformat la inceputul emisiunii Romania in direct, spunand ca nu putea fi nimeni calcat de masina in tragedia din SUA, iar dumneavoastra, domnule Catalin Striblea, l-ati validat chiar intarind faptul ca ati vazut videoclipuri din mai multe cadre. Ati fost prea siguri despre
viziunea voastra asupra unui caz in desfasurare si nu v-ati gandit deloc la faptul ca exista ceva ce v-a scapat si trebiua sa vorbiti cu prudenta. Chiar eu si mai multi oameni am vizionat videoclipuri si poze
care au aparut anterior emisiunii si am observat mai multe detalii contradictorii explicatiilor voastre, cum ar fi numarul de 3 agenti prezenti, nu 2 si gaura pe care glontul a lasat-o in parbriz, care este dovada solida a faptului ca omul cu pistolul care a tras se afla in fata masinii. Aceste lucruri sunt acum aproape insemnificative deoarece a aparut inregistrarea din punctul de vedere al agentului aproape calcat
care i-a spus femeii de 3 ori sa se dea jos din masina. Atrag atentia si asupra incurajarii ,,drive baby, drive!”. Parca se credea in jocuri video. Nu stiu de unde ati vizionat filmarile si comentariile, asa ca
aici se afla inregistrarile crude, fara nimic in plus.Cristian CorneLinkurile furnizate sunt aici și aici
Pentru mai multe analize si explicatii, eu sugerez. Aici , aici , aici
Astfel doar discutia avuta despre factorul cauzator al tragediei este nula, dar nu si punctele de vedere ale ascultatorilor care au sunat. Va rog sa indreptati aceasta situatie si sa va cereti scuze in emisiunea
care urmeaza luni, pe care o voi urmari. Va multumesc!”
Domnule Corne,
Simt nevoia să vă răspund. Nu știu dacă la emisiune voi mai face sau nu același subiect, iar, până atunci, poate merită să rămână câteva rânduri scrise aici. Mi-e și teamă, că, de fapt, nu prea ați înțeles ce discutam acolo.
Am citit scrisoarea dumneavoastră de mai multe ori și, recunosc, că m-a tulburat de fiecare dată. Întâi pentru că mi-a părut scrisă mecanic, robotic, cu calcuri englezești; ba, am suspectat că e chatgpt sau o traducere din altă limbă. Dar pentru că erau câteva typo în textul original, înclin să cred că este scrisă de un om adevărat, captiv, totuși, într-o lume și o limbă străină.
A doua tulburare este că ați depus un efort să mă găsiți personal, nu ați scris în comentariile emisiunii, ci ați găsit un email despre care ați bănuit corect că ajunge la mine. Or, asta înseamnă că era important pentru dvs să vă impuneți un punct de vedere, cel mai apropiat viziunilor dvs. Doar că pe mine mă tulbură efortul pe care-l faceți ca să justificați omorârea unui om. Asta mi se pare teribil. Nu manifestați prudență, cum îmi cereți; nu stați pe gânduri, nu sunteți frământat că un reprezentant al unui guvern a omorât pe cineva, ci căutați argumente care să arate că acest act este corect, meritat, aproape binevenit. De ce nu oare și izbăvitor?
Este evident că la data discuției mele cu domnul Popescu nu am putut vedea al treilea film pe care-l puneți aici pentru că el nu era public. Ceea ce vedeți, însă, dumneavoastră, ca o dovadă supremă a nevinovăției agentului, este însă doar o construcție retorică menită a cântări în dezbaterea publică sau juridică. Ea nu vine, însă, să explice ceea ce este în fața noastră.
Domnule Corne,
Moartea acestei femei din Minnesota nu trebui explicată la VAR. Nu învârtitul roților, nu starea mașinii, nu filmarea trei sau patru și nici numărul de agenți nu explică nimic din ce s-a întâmplat.
Moartea acestei femei este dată de faptul că un reprezentant al legii a ridicat pistolul într-o situație complicată și a ales să zdrobească o viață. A împușcat-o și din față și din lateral și din spate. Pentru că au fost trei focuri de armă. Primul, în viziunea dvs, a fost ca să-și salveze viața, dar cele din lateral ce rost aveau? Acestea ar trebui să vă lămurească mai curând starea de lucruri. O descărcare de furie sau de frică, dacă antecedentele polițistului sunt reale.
Întrebarea pe care trebui să v-o puneți este dacă această procedură era necesară, dacă mai existau alte opțiuni și dacă un om ar fi putut face altceva în această situație. Și, poate, n-ar fi rău să vă întrebați și ce ați fi făcut dvs în această situație. O împușcați? De câte ori? Chiar credeți, în sufletul dvs, că acel polițist a fost realmente în pericol acolo? Sau mai curând că a judecat prost?
Sigur că pot fi circumstanțe atenuante și agravante de toate părțile. Sigur că există trecut pentru fiecare, dar cert este că nu mai există viitor. Dar ce altă valoare mai importantă decât viața aveți, domnule Corne? Când este momentul în care hotărăști, cu de la tine putere, că o viață nu valorează nimic? Ce structură omenească spune că întâi tragi și apoi judeci?
Domnule Corne,
Dilema din fața noastră nu este de natură procedurală sau fizică. Este una morală. Și ea sună așa: este omorârea unui om prima soluție într-o situație limită de acest fel? Dacă pentru dvs, da, atunci simt că vă doriți cumva să mă împușcați și pe mine, măcar metaforic, fără să mă supuneți unei judecăți prea amănunțite. Dacă nu, mai e o șansă să trăim în comun.
În fine,
Nu am să vă cer niciodată scuze pentru asta. Nici când o să veniți din față cu pistolul. Dar mi-aș dori un lucru: să vă fie toată viața rușine pentru că, într-un moment, ați crezut că procedura, litera legii, ideologia pot fi toate mai importante decât viața unui om.
Vă mulțumesc și eu.
13 răspunsuri
Apropos de circumstanțe agravante, aș mai adăuga și faptul că după ce a împușcat-o a mai zis plecând și „fucking bitch”.
Apoi, o altă circumstanță agravantă este că în manualul lor de formare scrie foarte clar că:
1. nu au voie să tragă asupra unei persoane/mașini pentru a opri din fuga din fața organului, decât dacă viața altora sau a ofițerului este în pericol
2. nu ar trebui niciodată să se pună în fața mașinii unui suspect
3. dacă se pune în fața mașinii și este călcat (ceea ce nu a fost cazul) și trage, tot se face vinovat pentru că se consideră „officer created jeopardy”.
Așadar, dacă se va decide anchetarea acelui agent ICE și dacă Trump nu-l va grația, legal el va fi condamnat cu siguranță.
Ce mă îngrijorează însă este că exact ca și dl Corne, un sondaj în US arată că 77% dintre votanții republicani consideră că a fost „justified shooting” în ciuda tuturor dovezilor … cu alte cuvinte „nu contează detaliile, a fost din celălalt trib deci merita”. Cred că SUA sunt deja într-un război civil rece.
Domnule Striblea,
Zguduit de aceasta tragedie, nu am simtit initial nevoia sa adaug inca o opinie la miile deja exprimate. Totusi, cred ca merita spus un lucru incomod: ceea ce vedem nu este doar un incident izolat, ci un tipar periculos.
Repetarea istoriei. Din teama sau comoditate, multi evita sa analizeze cea mai tulburatoare analogie: asemanarea dintre trupele de asalt SA din Germania anilor ’30 si anumite structuri federale contemporane, precum ICE, puternic politizate si operate intr-un climat de impunitate. Tinta sociala a fost reprezentata de o minoritate etnica acum sunt vinati imigrantii ilegali. Alegerea tintelor a fost si acum un secol si probabil si acum, un pretext care sa justifice un guvern hiperautoritar. Sunt convins ca imigratia ilegala este o problema sociala in SUA insa abordarea ei cu astfel de mijloace este una deliberata, cu puternice motivatii politice. Plecind de la fenomenul camasilor brune s-au scris biblioteci despre violenta maselor, dar prea putini se uita la cine sunt oamenii care se alatura acestor structuri si ce tip de mentalitate se consolideaza acolo.
In acest caz, tragatorul pare a fi un lider informal, un „mascul alfa”, cu experienta de 10 ani in structura ICE. Comparativ cu pleiada de noi angajati din ultimile luni respectivul este un veteran incontestabil. Desi toti agentii erau inarmati; el a ales sa foloseasca arma demonstrativ si fatal.
Declicul individual. Cred ca verdictul de ucidere a victimei a fost pronuntat mai devreme, in momentul in care agentul fusese tarat de o masina si spitalizat. Un civil i-a produs o vatamare fizica, iar asta lasa urme adanci. Sunt convins ca acel agent si-a spus „Never again” si ca, la urmatoarea ocazie, era deja pregatit sa omoare soferul necompliant.
Dexteritatea deschiderii focului ridica semne de intrebare serioase. Agentii ICE nu sunt politisti rutieri sau antitero antrenati pentru confruntari cu vehicule in miscare. Un om care actioneaza defensiv se retrage din fata masinii; nu ramane pe traiectorie, nu isi risca picioarele luind o pozitie de tragere si nu scoate arma ca intr-un duel din Vestul Salbatic. Aici nu vorbim despre reactie instinctiva, ci despre determinare. Cred ca era un Travis Bickle (Robert deNiro – Taxi driver) real care si-a repetat indelung reactia.
Reactia extrem de brutala a agentului este posibil sa fie insa premeditata (aici speculatia este deja la limita). Nu avem de unde sa stim daca doamna Good, mambra a unei miscari sociale de opozitie la actiunile ICE, nu intrase deja pe ”radarul” agentilor prin experiente anterioare. Spun asta pentru ca a primit comenzi divergente in conditiile in care masina sa, desi perpendiculara pe axul drumului putea si fusese lesne ocolita. Dar asta este treaba anchetei.
Ceea ce ar trebui sa ne preocupe este riscul copierii modelelor si a extinderii acestor comportamente dincolo de granitele SUA. Istoria arata ca astfel de modele nu raman izolate. In anii ’30, practicile trupelor de asalt conduse de Ernst Rohm au fost imitate, adaptate si exportate. Astazi, exista un risc real ca aceste tipare — militarizarea excesiva, agresivitatea institutionala, justificarea violentei preventive — sa fie preluate si in alte tari, inclusiv in Romania, sub pretextul „ordinii”, „sigurantei” sau „disciplinei”. Fara dezbatere publica si limite clare, copierea acestor modele devine nu doar posibila, ci probabila iar in Romania premisele sunt deja la limita indeplinirii.
Un aspect este sigur : în orice ocazie de o intervenție ori la un jaf sau la apelul unei bătrâne că pisica ei nu se mai poate da jos din copac, cei ce intervin precum vedem și în filmele americane, se intră cu o armă amenințătoare în mână. Dacă se spune deja precum s-a declanșat sfârșitul Lumii, chiar dacă el este încă departe, de la SUA pleacă pleacă acest sfârșit.
Corect spus, domnule Striblea!! Autorul scrisorii va îndeamnă sa va cereți scuze!! De fapt, vă somează să vă cereți scuze, căci anunță că vă urmări următoarea emidiune. E ceva de genul: fă așa cum vreau eu, altfel…….o sa vezi tu!!
Mă întreb, oare domnul Corne, deja se vede în rolul agentului ICE, și în lipsa scuzelor d-voastră se simte amenințat?? În ce lume am ajuns să trăim??
Cei care fac parte din ICE sun fanii lui Trump , cei mai fanatici. In campania din 2016 , Trump declara : ” Pot sa împușcat un om pe stradă, ca asa vreau eu,si nu voi pierde niciun vot ! „. Cei din ICE au dezlegare la orice abuz, pana la crimă ,Trump le-a oferit imunitate.
.
Domnule Striblea,
Sper sa putem pune reactiile emotionale in paranteza pentru cateva minute si sa incercam sa ne deslusim fiecare opiniile. Eu cel putin, citind mesajul dumneavoastra, am avut initial o reactie de genul „ce naiba e in neregula cu omul asta… chiar nu intelege nimic?!” dupa care mi-am dat doua palme imaginare, mi-am amintit ca alti oameni au opiniile lor si ar putea chiar sa aiba dreptate, iar la final m-am gandit sa-mi scriu parerea. Pentru ca, in ultima instanta dialogul e una dintre ultimele oprelisti inainte de a ne abandona haosului.
Vreau să incep prin a spune că sunt de acord că incidentul respectiv se putea finaliza și altfel. Dacă agentul respectiv avea mai multă prezență de spirit, mai mult curaj, mai mult… ce vreți dumneavoastră, putea să nu tragă în momentul respectiv. Cred totodata ca a fost 100% acoprit legal cand a tras. O tragedie care putea fi evitata, insa nu o vinovatie legala la mijloc.
Cred că cei care privesc circumstantele cazului așa cum le priviți dumneavoastră, aleg să ignore niste aspecte importante. Nu pot fi de acord când spuneți că agentul respectiv „a ALES să zdrobească o viață”. Faptul că respectiva femeie s-a aflat la volan și a accelerat mașina în preajma agentului, mi se pare că a cauzat în mintea lui o reacție normală de apărare. Nu puteți să îi cereți omului respectiv să își imagineze intențiile doamnei de la volan. Nu e corect să îi cereti să-și imagineze că ea voia doar să plece de acolo sau că era nervoasă și frustrată pentru că nu-i plăcea de ICE. El a văzut o persoană cu o armă îndreptându-se asupra lui. In mintea lui, in mintea mea, in mintea multor oameni, mașina respectivă este în mod sigur o armă care poate sa rănească grav sau chiar să ucidă. Faptul ca ea avea roțile întorse în dreapta sau în stânga nu e deloc relevant. Cel putin in legislatia Americana, nu e rolul agentului să judece intentiile persoanei în fracțiunea aceea de secundă. La fel cum, în momentul în care politistul de circulatie e in misiune langa o masina suspecta, iar cineva sare din masina ținând ceva care arată a pistol si vine spre politist, nu e rolul polițistului să stea și să-l întrebe ce are de gand. E rolul polițistului să se apere în momentul respectiv. După aceea, dacă se descoperă că era un pistol de jucărie, sigur, e o tragedie, dar nu e problema polițistului.
Pe urma spuneti „Primul, în viziunea dvs, a fost ca să-și salveze viața, dar cele din lateral ce rost aveau?” Cu toata intelegerea pentru intentiile dvs evident bune, va spun ca nu suntem la 1800 si acolo nu era un duel intre genelemeni unde fiecare trage un foc, asteapta 5 secunde, mai trage unul, si tot asa. Cand cineva te ataca nu tragi un foc, tragi toate focurile pe care le poti trage pana cand amenintarea a trecut.
Mai spuneti dvs „Chiar credeți, în sufletul dvs, că acel polițist a fost realmente în pericol acolo? Sau mai curând că a judecat prost?” Raspunsul e fara indoiala „da” la ambele intrebari. Cu mentiunea ca nici nu e relevant daca a fost in pericol (desi in mod clar a fost – masina chiar l-a lovit). Conteaza doar daca el a crezut in mod rezonabil ca e in pericol – ceea ce, din nou, mi se pare evident ca era indreptatit sa creada. Tocmai acesta e motivul pentru care ar fi imoral sa se ia vreo masura legala contra lui. A actionat complet legal, desi, avand beneficiul evaluarilor ulterioare, putea probabil sa actioneze si altfel.
Dincolo de aspectele acestea, daca vreti tehnice, ceea ce inca din timpul emisiunii mi s-a parut ca va deranjeaza pe dvs, e ceea ce ati confirmat aici cu subiect si predicat: „să vă fie toată viața rușine pentru că, într-un moment, ați crezut că procedura, litera legii, ideologia pot fi toate mai importante decât viața unui om”. Cu asta poti fi de acord. Am construit insa sisteme imperfecte care accepta asemena edge cases in numele unui interes social mai mare. Daca politistii, inainte sa se apere, s-ar gandi 10 minute la intentiile atacatorilor lor, SUA ar avea mult mai putini politisti si in general un nivel de siguranta pe strada mult redus fata de ce e acum (nu ca acum ar fi foarte ridicat).
Trump ar trebui să și ceară scuze și să-l pedepsească exemplar pe ofițerul care a tras trei gloanțe ( și și-au atins ținta ) într-o femeie ( pe care o ura „fucking beach”) care a demarat incontrolabil și putea să mai omoare pe altcineva . O situație de război „nenorocit” care trebuie soluționat de Curtea Supremă
Salut modul in care ati ales sa argumentati replica/raspunsul. Multumesc
Domnule Striblea,
Acei doi agenți ICE au fost incompetenți deoarece au dat ordine contradictorii către doamna din mașină. Conform martorilor și înregistrărilor, unul îi permitea să plece, în timp ce celălalt îi cerea să oprească. Cum intervalul dintre comenzile celor doi agenți a fost foarte scurt, s-a creat o confuzie care a dus la tragedie. Agentul care a tras s-a poziționat chiar în fața mașinii, a escaladat tensiunea și a reacționat disproporționat în raport cu o femeie neînarmată. Chiar și regulamentele lor nu justifică modul în care s-a intervenit.
Problema cu ICE, încă de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, este că a început să fie folosită mai mult ca instrument de intimidare împotriva populației care se opune lui, fără să mai respecte reguli, norme sau chiar legi. Au fost recrutați oameni din diverse medii, inclusiv foști militari, persoane cu orientări de extremă dreapta sau indivizi violenți. În 2025, s-a înregistrat o creștere a mortalității în detenție, acuzații de rele tratamente și abuzuri sexuale în centre, precum și operațiuni de aplicare a legii criticate ca fiind arbitrare și agresive. Spre deosebire de alte cazuri, cel al acestei doamne a avut un ecou mediatic și o reacție publică mult mai puternice.
Mai grav decât incidentul în sine este reacția autorităților federale care, în loc să ceară calm și clarificări, au ales să acuze victima și să scuze agresorul. La fel și cei care îi iau apărarea agentului, ca și cum nu ar conta tragedia produsă, dând vina pe victimă (acuzând-o că ar fi nebună, extremistă sau chiar teroristă) și justificând acțiunile agentului. Înțeleg că acel agent a avut traume din perioada militară, dar acest lucru nu scuză lipsa de instruire, profesionalism și prudență.
Cu mare respect pentru continuțul realizat.
Mi se pare important să reamintim că ICE nu este un organ de poliție. Nu are puteri de law enforcement vis-a-vis de cetațenii americanu. Deci, aici discutăm de fapt dacă agentul ICE era sau nu intr-o situație de legitimă apărare. Nu era. Și ar mai trebui discutat și dacă agenții ICE ar trebui sau nu să aibă arme la dispoziție…. dar aici, din păcate, trebuie să recunoaștem: într-o țară unde poți cumpăra un semiautomat la supermarket, e greu să argumentăm că ICE nu ar trebui să poarte arme…..
Ba da, este exact ceea ce se numește law enforcement. Este o agenție federală de aplicare a legii, la fel ca FBI, DEA, ITF.
Aplică legi federale, în special cele legate de imigrație, vamă și infracțiuni transfrontaliere, are agenți înarmați, cu putere de arestare, investigație și detenție.
Nu e poliție pt ca nu patrulează, nu investighează infracțiuni clasice penale ci au atribuții strict pe imigrație și alte infracțiuni transfrontaliere, ca traficul de persoane… au dreptul să rețină, să legitimeze și chiar să aresteze.
Domnule Cătălin Striblea, respect. Viața fiecăruia este un” dar”asupra căruia nu poate nimeni atenta.
Domnule Striblea,
Dacă opiniile unui om/mai multor oameni este/sunt că un om al legii poate fi, în același timp, atât organ constator, cât și procuror, judecător și călău, asta înseamnă că putem să afirmăm, fără nici o reținere, că pentru acest/acești om/oameni noțiunea de democrație nu mai valorează nici cât o ceapă degerată și ca fascismul/comunismul sunt farurile lor călăuzitoare. Iar dacă acesta/aceștia, cel/cei care gândesc așa, sunt mulți/majoritari, este o naivitate să mai credem că putem să ne apărăm de ei doar prin vorbe frumoase. Avem o lecție învățată, deja, istoric. Și stim că nu vorbele i-au oprit pe naziști sau pe bolșevici. V-am spus-o și-n toamnă. Îmi place optimismul dumneavoastră referitor la viitor dar, ca să mai existe un viitor, trebuie să ne apărăm prin luptă și organizare. Nu prin vorbe frumoase. Copiii noștri nu au nici o șansă într-o lume de 1984. Și știți foarte bine de ce. Mai ales că nu au experiența noastră în a detectă derivele care devin extrem de periculoase pentru viața lor. Acestui om/acestor oameni, care-a/au decis deja că femeia merita împușcată, nu puteți să-i/le schimbați opinia prin acest text. El știe/ei știu ce și cum, nu mai poate/pot fi schimbat/ți. Iar eu sunt profund pesimist că noi, restul, am învățat ceva măcar din ceea ce a scris pastorul Niemoller. Fără presiune și organizare vom ajunge la zid, în ștreang, în lagăr, in camera de gazare sau împușcați precum doamna Good. Și noi, poate, suntem mai puțin importanți fiindca noi am apucat să trăim o viață. Copiii noștri, însă, nu merită asta.
Mulțumesc și eu.