Pe canalul de YouTube al Vorbitorincii a început Historincul, o serie de 10 episoade în care ne propunem să dărâmăm pilonii pe care s-a construit imaginea comunismului. În primul episod din serie, istoricul Cosmin Popa vorbește despre industrializarea României și urmările modernizării rapide.
Marea provocare și, totodată, marele eșec al multor istorici este să explice cum era resimțit efectul regimului comunist asupra vieții de zi cu zi, spune Cosmin Popa. Istoricul subliniază că, între propagandă și realitatea comunismului, nu doar că exista o diferență „absolut revoltătoare”, ci adesea lucrurile stăteau exact invers decât cum erau prezentate oficial.
„Asta este, de fapt, și una dintre explicațiile nostalgiei de astăzi legate de comunism, pentru că economia comunistă este privită astăzi mai degrabă nu prin prisma realităților, ci prin prisma propagandei pe care a generat-o”, explică istoricul.
Dar ce anume din această propagandă a reușit să creeze o nostalgie în rândul oamenilor, chiar și după decenii de la prăbușirea regimului?
Cosmin Popa subliniază că, în primul rând, propaganda economică promova imaginea unor muncitori tineri, energici și zâmbitori, într-o Românie socialistă în care toți aveau un loc de muncă asigurat, iar șomajul părea imposibil. „Avem această proiecție a României care se construiește și se reconstruiește, se înnoiește în fiecare an, în fiecare zi, astfel încât multă lume crede că lucrurile stăteau exact așa cum prezenta propaganda. În realitate, viața se desfășura cu totul altfel”, spune istoricul.
Regimul comunist nu a urmărit niciodată prosperitatea reală a populației, ci doar asigurarea unui trai suportabil și creșterea competențelor educaționale și profesionale ale oamenilor, pentru a susține o industrie aflată în dezvoltare.
„Obiectivul strategic a fost suportabilitatea vieții de zi cu zi și nu prosperitatea vieții de zi cu zi. Sigur că atunci când ne uităm la imensul transfer de populație de la sat la oraș, atunci când vorbim despre accesul aproape generalizat la locuințe cu serviciile specifice modernității, trebuie să constatăm faptul că acesta a reprezentat un progres indiscutabil în raport cu perioada precedentă”, a afirmat Cosmin Popa.
Industrializarea, unul dintre „obiectivele strategice ale oricărui regim comunist”
Fundamentul istoric al comunismului în România este „foarte simplu”: industrializarea, potrivit lui Cosmin Popa. Istoricul explică faptul că industrializarea a fost un obiectiv strategic pentru orice regim comunist, având la bază o ideologie marxist-leninistă.
Conform acestei teorii, baza socială a regimului era clasa muncitoare, dar în România, această clasă era destul de mică și insuficient de bine pregătită pentru a susține un regim politic solid.
Astfel, a apărut necesitatea industrializării, care, în primul rând „permitea construcția unei baze politice”, apoi „apariția unor lifturi sociale” pentru populația rurală și extinderea beneficiilor civilizației la un segment cât mai mare din populație, conform lui Cosmin Popa.
„Calculul nu este greșit în sine. Problema este că această industrializare și această creștere industrială s-au transformat într-un scop în sine care nu s-a mai ținut cont de necesitățile sociale. Și asta s-a petrecut destul de repede și chiar și într-o perioadă care a rămas în posteritate ca fiind una de prosperitate, în general de suportabilitate a regimului comunist”, spune istoricul în primul episod din Historincul.
Cosmin Popa spune că decizia ca planul de industrializare să se bazeze mai mult pe industria grea a fost dictată de o „proiecție ideologică a creșterii economice”.
Deși România era o țară agricolă, cu o clasă destul de extinsă de proprietari agricoli, regimul comunist considera această clasă, mai ales țărănimea proprietară, ca fiind ostilă obiectivelor comunismului.
„România era o țară agricolă. […] După reforma din 1921 cu problemele de rigoare, totuși România a reușit să creeze o clasă destul de extinsă de proprietari agricoli. Sigur că au fost tot timpul probleme cu despăgubirile, accesul la credite pentru cumpărarea inventarului agricol modern și așa mai departe. Însă, s-a creat o clasă de proprietari. Această clasă de proprietari era percepută de regim ca fiind ostilă obiectivelor comunismului, care porneau de la ideea socializării pământului în cadrul agriculturii colectivizate”, a spus Popa în episodul din Historincul.
Astfel, planul de industrializare s-a concentrat pe industria grea, percepută drept cheia modernizării rapide a României. Industria grea, care includea metalurgia, construcția de mașini unelte și industria chimică, era văzută ca motorul dezvoltării economice și al transformării României dintr-o țară agrară într-una industrializată.
Iată ce mai puteți urmări în primul episod din Historincul pe canalul Vorbitorincii
În primul episod din seria Historincul, în care Cosmin Popa vorbește despre industrializarea României și urmările modernizării rapide, mai puteți afla și:
- Propagandă versus realitate
- De ce există nostalgici
- Prosperitatea oamenilor nu era o prioritate
- Industrializarea, la baza fundamentului ideologic
- Rezistența românească și regimul
- Cum se stabileau obiectivele
- Prioritățile din perioada 1948 – 1989
- Când doi se bat, al treilea câștigă
- Buturuga mică cu prieteni în Occident
- How it is made in Romania
- Planificați, planificați și iar planificați
- Cum ne vedem în oglindă
- Economie de piață versus economie planificată
- Dacă voi nu mă vreți, mă duc la ceilalți
- Statul și tehnologia, same old story
- În loc de concluzie…
Urmăriți primul episod din seria Historincul:
