Expoziție de pictură – Andreea Toma (ATOMA)
Institutul Cultural Român – Veneția, 30 august – 14 septembrie 2025
Totul este pe albastru.
Viața, legăturile, intimitățile noastre trec, de mai bine de un deceniu, prin filtrul luminos al ecranului. Telefonul a devenit interfața dominantă a existenței – acel obiect mic, care, paradoxal, ne-a adus mai aproape, dar și ne-a distanțat tăcut.
Brusc, ni s-a părut mult mai lesne să luăm legătura cu vechi și actuali colegi, vechi și actuali prieteni prin intermediul rețelelor sociale. Deschid telefonul si whatsapp-ul derulează grupuri de familie, de familie extinsă, grupuri de prieteni apropiați, grupuri cu prieteni și prietenii lor rămase după nenumărate petreceri, grupul cu colegi de la facultate, cel cu colegi de liceu, cu colegi de lucru, grupuri de la diverse activități, conversații cu o mulțime de persoane pe care lumina rece a ecranului ți le aduce mai aproape. Persoane de peste ocean sau de peste mai multe oceane ori unele chiar din cealaltă cameră.
Este, fără îndoială, uimitor: redescoperim prietenii pe care timpul le estompase sau reușim să eficientizăm timpul spunându-i copilului din camera de la etaj să închidă geamul că plouă regăsim voci pierdute în zgomotul cotidian. E lesne.
Această ușurință vine cu un cost
E o realitate digitală care ne consumă timpul, atenția și uneori discernământul. Am văzut în doar câteva luni cum o țară întreagă poate fi manipulată cu boți, iluzii și rețele obscure. Amintirile noastre se formează altfel. Prezența se fragmentează. Dependența e deja acolo. Îmi e teamă să deschid setările telefonului și să văd cât timp am petrecut, de fapt, în lumina albastră.
Această lumină — stranie, rece, aproape hipnotică — a inspirat-o și pe Andreea Toma (ATOMA) pentru cea mai recentă expoziție a sa: Behind the Blue Light / În spatele luminii albastre ce tocmai a avut vernisajul la Veneția, organizată de Institutul Cultural Român și curatoriată de Daniel Kozak.
Ce se ascunde în spatele ecranului?
În lucrările sale, ATOMA explorează exact această întrebare. Printr-o serie de picturi analogice, intense și extrem de contemporane, artista construiește un univers în care lumina albastră nu mai iluminează lumea, ci o înlocuiește. Corpurile sunt prezente, dar absente totodată, diluate în peisaj. Privirea este acoperită de benzi azurii – simboluri ale filtrului digital care ne șterge nu doar conturul fizic, ci și emoția, reacția, spontaneitatea.
Într-o lucrare, două femei zâmbesc – dar nu se privesc. Pot fi două prietene. Pot fi mamă și fiică. Apropierea e aparentă, acoperită fiind de recele web-ului. În alta, un chip adormit, traversat de albastru, e vegheat de siluetele unui dialog virtual. Într-un tablou cad două mâini suspendate, ca într-o rugăciune fără adresă, iar lumea asta aparentă, dislocată în infinite ferestre i se așterne personajului la picioare.
Lumea nu mai are nuanțe
Tot spectrul uman — de la dragoste la revoltă — trece prin același filtru digital. Este o realitate standardizată emoțional, algoritmizată și vândută în porții scurte, derulate cu degetele.
Behind the Blue Light nu este o condamnare a tehnologiei, ci o încercare de a-i restitui complexitatea. Să punem totul nițel pe pauză. Să privim. Să ne întrebăm.
Un parcurs artistic al lucidității
ATOMA este cunoscută în lumea artistică pentru muralele sale vibrante din spațiul urban. A expus în galerii importante, iar una lucrările sale a fost expusă anului trecut la ONU, chiar în fața sălii principale de conferințe. În ultimii ani a ales să investigheze, să dea față dependențelor contemporane – nu doar cele chimice sau digitale, ci și cele emoționale, afective, de validare și conectare superficială.
La Galeria Kulterra, expoziția personală a ATOMEI s-a numit Sevrajă – o combinație între „sevraj” și „vrajă”, între atracția digitalului și suferința pe care o lasă în urmă. Vernisajul a fost ocazia cu care a fost organizată și o dezbatere despre dependențe, la care au participat medici, artiști, jurnaliști. Pe ATOMA o veți găsi, mai nou, și la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), în cadrul expoziției Molotow România, cu muralul “Microunivers digital” de pe scările interioare ale muzeului.
De la Euphoric Alienation și Sevrajă, de la Brașov sau București, ATOMA și-a rafinat limbajul, iar Behind the Blue Light este poate punctul de maximă coerență și forță vizuală.
Privirea noastră e ultimul bastion
Behind the Blue Light este despre recâștigarea privirii. Nu a celei estetice, ci a celei interioare. Este despre răbdare, prezență și alegere. Despre nevoia de a ne reconecta cu lumea reală — nu pentru că cea virtuală e falsă, ci pentru că e, adesea, prea săracă în emoție reală. Este o invitație la reflecție și, poate, o formă de rezistență prin artă.
Dacă ajungeți în perioada asta la Veneția, veți vedea că veți fi invitați să lăsați o întrebare, un titlu, o emoție în cartea de oaspeți. Poate că, în acel mic gest, începe ceva mai mare: o reumanizare a modului în care trăim.
Și, poate, întorși acasă, veți bea vinul acela exact așa cum merită și cum vă tot amenințați reciproc de vreun an: cu prieteni dragi, în tihna unei seri reale, nu într-un schimb de emojiuri, pe chat.
📍 Mai multe detalii despre artistă: www.atoma.ro
