Cu rădăcini cumva tribale pare a fi piesa de teatru VÂNĂTOAREA – adaptată de David Farr după filmul danez ”The Hunt” din 2012 al lui Thomas Vinterberg, pusă în scenă la Teatrul Bulandra de regizorul Alexandru Mazgareanu . Pe scenă, vânatul ia mai multe forme: hăituirea animalelor în pădure, ritual al bărbaților dintr-o mică localitate nordică, dar și dezlănțuirea vendetei comunității împotriva lui Lucas, un educator la grădiniță, proaspăt divorțat, introvertit, acuzat pe nedrept că ar fi abuzat-o pe Clara, care îi este nu numai elevă, dar și fină, educatorul fiind prieten din copilărie cu părinții acesteia. Ambele tipuri sunt de o sălbăticie care crește exponențial în intensitate și dărâmă stâlpii pe care mica societate s-a clădit, într-un vârtej de acuzații și trăiri, culminând cu finalul acestui veritabil nordic noir, ca și cum nevoia de a vâna ar fi încorporată în esența a ceea ce înseamnă să fii om.
În piesă, doar publicul cunoaște ab initio adevărul, iar oroarea presupusei infracțiuni trasează o cale îngustă între nevoia de justiție și imboldul răzbunării fruste, împărtășită pe rând de restul personajelor, în mare majoritate bărbați. Singurele femei adulte din piesă sunt mama Clarei, Mikala, și directoarea școlii, iar mare parte a acțiunii are loc printre membrii cabanei de vânătoare a lui Lucas, plină de cântece de băut, arme și trofee de vânătoare. Cabana este centrul decizional informal al comunității, acolo vor fi luate toate hotărârile care vor conduce la deznodământ, independent de investigația oficială, de biserică, de ancheta disciplinară, de simpatia de care se bucură protagonistul în rândul copiilor.
O cavalcadă de emoții expune spectatorul însuși la introspecție: cât contează primatul adevărului? care este motorul social principal într-o lume a ritualurilor masculine? care ar fi fost reacțiile proprii expus unei asemenea situații?
”Vânătoarea” este o metaforă a societății actuale, una în care nimeni nu este cu adevărat ferit de privirile indiscrete ale vecinilor, de judecata lumii, unde comunitatea se comportă ca un singur organism ce se confruntă cu o amenințare, fie aceasta reală sau nu.
Minunat Andi Vasluianu, în rolul lui Lucas; ingenuă și perfectă micuța Eva Panduru, în rolul Clarei; excepțional Alexandru Mâzgăreanu pentru modul în care a construit piesa, suspansul și acumularea psihologică descărcându-se peste un public captiv narațiunii, de la începutul până la finalul ei.
Un răspuns
Da, exceptionala reprezentatia, asa este! Am plecat cu un nod in gat de durerea integrarii in societate.
Si am cautat sa vad si filmul cu acelasi nume, cu Mads Mikkelsen in rolul lui Lucas. Spectacolul m-a impresionat cu mult mai mult, desi si filmul e bun.