Lungs de la Teatrul Act este o piesă extraordinară! Are câteva părți de comedie atât de bună că sala răsună de râsete și murmure, iar la una dintre replici, Denisa Nicolae și Liviu Romanescu se opresc cale de o secundă să râdă cu publicul. Apoi, scenariul lui Duncan Macmillan și regia lui Nicolae Constantin Tănase îți dau un ciocan în cap și te sfărâmă în bucăți.
Încet-încet te recompui, povestea iubirii căznite te ține cu sufletul la gură, iar jocul actorilor are o sumedenie de nuanțe, zâmbete și emoții. Finalul e ca viața. Nu ține cont de scenariu, dorințe sau visuri. De altfel, textul de pe care actorii citesc la început este aruncat deoparte la jumătatea piesei pentru că fiecăruia viața îi oferă altceva decât ce și-a închipuit.
Aplauzele lungi și glorioase te prind șifonat. De multă vreme nu am văzut atât de mulți oameni plângând. Și nu pentru că acolo e o tragedie, ci pentru un amestec de emoții care te zăpăcesc. ”Mai ai un șervețel?”, s-a tot auzit în jurul meu inclusiv la garderobă. Dar, cu siguranță, omagiul pentru monologul Denisei a fost ceea ce n-am văzut niciodată într-o sală de teatru: un cuplu îmbrățișat în lacrimi în spatele nostru, trăind emoția ca unul singur.
Un mic detaliu. De cele mai multe ori, muzica e cea care adâncește emoțiile într-un spectacol de orice natură. „Lungs” este o piesă ”fără muzică, cu o scenă goală, și fără mișcare a luminilor” așa cum ne este prezentată convenția la început. Tot ce vezi în spectacol se datorează măiestriei celor doi actori, Denisa Nicolae și Liviu Romanescu. Chapeau!
O piesă de văzut. Și după ce am urmărit mai multe spectacole la Teatrul Act, ( de exemplu, E adevărat…)pentru mine instituția fondată de Marcel Iureș este o garanție că ți se va întâmpla ceva bun.
Apropo, mai jos este povestea Teatrului Act
