O dezbatere despre „Istoria Comunismului”
Am moderat o dezbatere organizată de Institutul pentru Combaterea Totalitarismului, despre noua materie, Istoria Comunismului. În speță am discutat plecând de la manualul de la Editura Corint, coordonat de Flori Bărbulescu și Mioara Anton. Au vorbit Flori Bărbulescu, Florin Mihai Ion, Mihai Dodu, profesor la Spiru Haret, Silvia Baumgarten, profesoară la școala Lauder-Reut, Bogdan Daicu, profesor la liceul Ion Barbu. Câteva idei pe care trebuie să le știți.
Manualul blocat în birocrație
Manualul nu a ajuns la clase. Este blocat într-o procedură birocratică, adică o licitație care a fost contestată. Se întâmplă aproape de fiecare dată la noi manuale.
Odată ce avem o lege, apariția unui nou obiect a trebuit acceptată de sistem. Să nu înțelegeți că ideea a și fost îmbrățișată de sistem. Dimpotrivă, noul obiect a întâmpinat piedici. Una dintre cele mai importante este că el a fost pus la clasa a XII-a. Profesorii spun că asta face obiectul neinteresant și refuzat de copii, părinți, profesori.
„Copiii sunt lunetiști în clasa a XII-a”
Obiectul ”Istoria Comunismului” este văzut ca o corvoadă și muncă suplimentară într-un an în care copiii susțin Bacalaureatul, iar, în plus, au și multe meditații pentru admiterea la facultate. Drept urmare, presiunile cumulate vor duce la abandonarea materiei în a doua jumătate a anului. ”Copiii sunt lunetiști în clasa a XII-a”, spune profesorul Dodu. Materia ar fi avut succes dacă era introdusă la clasa a X-a. Nu e clar dacă trimiterea în anul final a fost o întâmplare sau e ”programată.”
Obiectul are aceleași probleme ca materia Istoria Evreilor și a Holocaustului. Profesorii nu o consideră esențială, iar cei care au normele complete nu au de ce să predea așa ceva. Astfel, materia a fost preluată de alte persoane decât profesorii de istorie. Adică se face ca să se bifeze. Ca o observație separată, Istoria Evreilor nu este acceptată de copii pentru că nu le e clar de ce fac istoria unei nații, alta decât cea română.
Ambele materii au suscitat comentarii în cancelarie. Sunt considerate o obligație, sunt tratate de o parte dintre profesori cu un refuz, a stârnit remarci suveraniste.
Poate fi comunismul privit obiectiv?
Manualul are o teză anti-comunistă care vine din realitate. Cetățeni din public mi-au spus că poate ar trebui să privim obiectiv acest lucru. Că nu trebuie o critică permanentă a comunismului. Flori Bălănescu spune că manualul descrie o realitate care nu poate fi bună. Ea nu este influențată musai de Raportul Tismăneanu, dar nu poate crea o realitate alternativă. Și nici ideea că ”socialismul a fost aplicat prost” nu poate fi luată în calcul.
Am remarcat calitatea profesorilor vorbitori și a celor prezenți în sală. Soluțiile și metodele aplicate sunt foarte frumoase. Profesorul Daicu spune că îi îndeamnă pe elevi să cerceteze și să dezbată ceea ce au în față. Manualul are mai multe exerciții care-i obligă pe elevi la dezbatere pro și contra comunismului. Copiii sunt îndemnați la anchete personale pe care să le facă cu părinții, bunicii și vecinii.
Chiar dacă primesc o tonă de mizerii pe TikTok, au capacitate critică. Discuțiile de la clasă sunt vii, cel puțin la liceele bune. Și fiecare opinie despre calitatea comunismului este contracarată. ”Familiei voastre i-a fost bine în comunism, poate erați securiști.” Copiii sunt încurajați să cerceteze și să se exprime liber.
De ce ”cartof fierbinte”? Pentru că încurcă pe toată lumea acum, iar soluția ar fi predarea Istoriei Comunismului în clasa a X-a, pentru o mai bună asimilare.
Una peste alta, școala noastră este mai bună decât ne place să credem.
*foto copertă – www.shutterstock.com
Un răspuns
În general, disciplinele de studiu nu ar trebui impuse de o lege specială, ci să fie parte dintr-un demers coerent, bazat pe profilul absolventului, adica ce anume trebuie sa stie, ce sa stie să facă și ce valori să își asume un elev cand termina un ciclu de învățământ. dar dacî tot au fost introduse, este important ca istoria evreilor și a Holocaustului, precum și istoria comunismului să fie preadte în maniera în care să producă efectele dorite. Dac vor fi văzute de către elevi ca o povară în plus, mai ales în anii terminali de liceu, atunci efectul va fi unul contrar. Dacă profesorii vor fi puli în situația de a preda ceva ce resimt că le este „impus”, de asemenea consecințele vor fi nefaste. Trebuie precizat că programele celor două discpline (singurele obligatorii, utilizarea unor manuale rămâne la latitudinea profesorului) nu sunt tocmai rele. Pentru a atinge competențele propuse acolo (gândirea critică, spre exemplu) se pot folosi diferite materiale, diferite abordări, care să trezească intereseul elevilor. Și nu doar a cekir din liceele bune. Problematica libertății, sub multiplele sale aspecte – de la dreptul de a te exprima liber, la a călători, la a-ți alege profesia, până la libertatea de a purta părul lung sau de a asculta un anumit gen de muzică, cred că este foarte importantă pentru orice adolescent. Avem suficiente resurse care pot fi utilizate, podcasturile d-lui Cosmin Popa sunt un foarte bun exemplu. mult mai interesante decât orice manual. Să convingem întâi profesorii să își facă treaba așa cum trebuie, și cred că va veni și interesul elevilor.