Despre vulnerabilitatea, determinarea și forța interioară a lui Mihai Leu
În urmă cu mulți ani, la o conferință de vânzări organizată de un client, Mihai Leu a urcat pe scenă împreună cu coach-ul lui personal de public speaking. A povestit atunci, cu o sinceritate rară, că îi este aproape imposibil să vorbească în fața unui public live. Un campion mondial la box profesionist, un om cu o viață spectaculoasă, cu sute de meciuri în ring și în afara lui — și totuși copleșit de emoții când trebuia să țină un discurs. Total neașteptat pentru cei din sală. Mi-a rămas în minte un lucru pe care l-a spus atunci: că muncește să depășească situația asta și că, tocmai de aceea, a venit însoțit, fiindcă are nevoie de sprijin în acel moment.
Câțiva ani mai târziu, l-am urmărit din nou pe o scenă. De data asta singur. Vorbind calm, sigur pe el, cu substanță. Mi s-a făcut pielea de găină. Mi s-a părut o dovadă extraordinară de ce înseamnă să îți asumi o vulnerabilitate, să ai determinare și să muncești pentru a o depăși.
Cum se formează un nou reflex de campion în afara ringului
Pentru cine nu îl știe, Mihai Leu a fost primul român campion mondial la box profesionist, titlu câștigat în 1997 la categoria semimijlocie. Și-a încheiat cariera de boxer neînvins, apoi s-a reinventat complet ca pilot de raliuri, ajungând campion național și acolo. În ultimii ani a continuat să fie activ în motorsport și să vorbească despre experiențele lui, cu aceeași pasiune care l-a definit în ring. Foarte puțini foști mari sportivi păstrează atitudinea de campion și după ce își încheie cariera sportivă. Au ajuns acolo, în vârf, pentru că în spate au avut mii, zeci de mii de ore de muncă.
Dar când trec la a doua carieră, păstrarea acelei atitudini ar însemna să o ia din nou de la zero: să muncească enorm, să învețe, să își construiască noi reflexe. Imensa majoritate a oamenilor nu o fac. Se complac în propria legendă, în competențe vechi sau — în cel mai bun caz — ajung mediocri în noile roluri. Ocupă funcții, apar prin tot felul de comitete și paneluri, dar zac acolo, fără muncă reală, fără pasiune și fără determinare.
Nu a fost nicio secundă cazul lui Mihai Leu. Am avut șansa să îl cunosc și să petrec timp cu el în proiecte legate de sport. Ce m-a uimit la el a fost energia. Energia aia care nu e dată de adrenalină sau de show, ci de o forță interioară: era mereu prezent, atent, curios să înțeleagă tot, să afle detalii, să se implice. Punea întrebări, asculta, apoi zâmbea cu un soi de bucurie calmă care îți arată că s-a conectat cu tine, că a înțeles ceva nou și că era gata să dea mai departe.
Avea o deschidere incredibilă pentru lucruri pe care mulți „foști mari sportivi” nici nu le-ar băga în seamă. Nu. El voia să știe, să înțeleagă cum funcționează lucrurile, cum arată marketingul sportiv de azi, cum se schimbă relația cu sponsorii, cu publicul. Și poate cel mai mult m-a impresionat felul în care Mihai Leu își asuma lucrurile. Nu poza în expert în toate, nu se ferea să spună „asta nu știu, dar vreau să înțeleg”, nu încerca să epateze. Era relaxat și onest — o onestitate care vine doar din siguranța pe care ți-o dă faptul că muncești enorm și știi cine ești cu adevărat.
Așa arată, de fapt, un campion. Și după cariera sportivă principală. Nu pentru că a avut centuri, trofee sau titluri, ci pentru că a păstrat vie în el aceeași disciplină, aceeași poftă de a munci și aceeași curiozitate care l-au făcut campion și în ring, și în afara lui.
P.S. Postări de-ale mele în social media:
10 mai 2020 ”Povesteam cu Mihai Leu despre Romania, români – discuție liberă la telefon. La un moment dat am menționat câteva lucruri scrise de A.G. Waldeck in cartea sa Athene Palace (scrisă după 8 luni petrecute în Bucureștiul anului 1940). I s-a părut interesant să citească gândurile unei jurnaliste americane, dar l-am avertizat că nu o sa găsească foarte ușor cartea pentru că este out of print și va trebui să i-o împrumut eu când ne vedem. El crede altceva, zice că o va găsi. Au zis și alții, nu au găsit-o.”
8 august 2020. ”Tare. Scriam prin luna mai că Mihai Leu nu va găsi cartea Athene Palace pentru că este out of print și este imposibil de găsit. Ieri ne-am întâlnit și Mihai a adus cu el un exemplar al cărții. Gândire laterală: a căutat-o inclusiv în engleză și a găsit-o. Trebuie să țin minte să nu pun vreun pariu cu el – este unul dintre sportivii României care a luat mentalitatea de pe teren și în afara sa (și a câștigat titlul de Campion Mondial luptând 7 reprize cu ruptură de tendon la brațul stâng). Mi-am început dimineața citind textul în original – o plăcere.”
*foto copertă: MIHAI LEU la Grand Chess Tour 2023, în București, vineri 5 mai 2023. Inquam Photos / George Călin
**găsiți și alte articole semnate de Lorand Balint pe Vorbitorincii aici.
