Zilele trecute am avut o conversație foarte bună cu fiul meu – 19 ani, student în Irlanda.
De fapt a fost o continuare a unei discuții pe care o avem de ceva vreme despre cât de dure sunt cărțile scrise de irlandezi și că-mi doresc să citesc de la ei și ceva mai optimist.
În ultimele luni am devorat cărți excepționale scrise de irlandezi – niciuna veselă, niciuna cu bucurie în ea.
Acum terminasem cartea Testamentul Mariei de Colm Toibin – aceeași observație: mama lui Isus ajunge la bătrânețe și o năpădesc amintirile – inclusiv detalii peste detalii despre ceea ce a simțit când a aflat că fiul ei urmează să fie torturat și omorât pe Cruce.
Rupere.
Eu: încă o carte dură scrisă de un irlandez. Încep să cred că istoria și-a lăsat o amprentă mult mai dură asupra irlandezilor decât mi-aș fi imaginat. Îmi vine în minte Bastarda Istanbulului (Elif Shafak) și gândurile Asyei la adresa noii sale prietene, o americancă cu o parte din familie armeni fugiți în urmă cu 100 de ani din Turcia: “Nu am mai văzut o persoană atât de tânără (19 ani) având o memorie așa de bătrână.”Irlandezii îmi par ca armenii din Diasporă, apăsați rău de tot de istorie. Cred că li se potrivește și lor descrierea.
Ștefan: Posibil
Eu: Uite, în cultura în care ne-am născut și crescut noi mi se pare că trecem mult mai ușor peste trecut oricât de traumatizant ar fi el. S-au demolat zeci de mii de case din toată țara, am suferit de lipsuri greu de imaginat. Și s-a mers mai departe.
Ștefan: Da, dar noi am avut closure*. I-am omorât pe ceaușești! Asta cred că ajută foarte mult. Armenilor nu li s-au cerut scuze, nu a fost nicio recunoaștere a genocidului. Nici irlandezii încă nu au închis toate capitolele.
Am continuat discuția făcând un pas înapoi în istorie și am realizat că România a cam avut ultimul cuvânt cu turcii (i-a bătut în 1877), că Armata Română a ocupat de două ori Budapesta (în 1920 și, împreună cu Armata Roșie în 1944), că Ardealul e parte din România, că ceaușeștii au fost împușcați în ziua de Crăciun. Toate astea sunt closure.
Nu avem “closure”:
- cu rușii după ce ne-au trădat de fiecare dată când au putut, ne-au furat teritorii și ne-au furat și Tezaurul.
- cu securiștii și torționarii comuniști care zeci de ani au făcut crime greu de imaginat
- cu mineriadele din anii ’90
Iar cărțile și articolele scrise de români despre acestea sunt cel puțin la fel de dure ca cele scrise de irlandezi.
* Closure: a sense of resolution or conclusion at the end of an emotional experience or traumatic event, leading to a sense of peace or acceptance.
Un sentiment de rezolvare la sfârșitul unei experiențe emoționale sau a unui eveniment traumatic, care duce la un sentiment de pace sau acceptare.”
