de Olivia Popa
De ce votează oamenii cu politicieni extremiști? Este întrebarea care a stat la baza discuției inițiate de Cătălin Striblea, la Vorbitorincii Leaders, cu doi dintre autorii cărții Suveranismul în România, cercetătorii Alina Pop și Filip Alexandrescu. Aceștia au încercat să creioneze imaginea descoperită în urma cercetării sociologice demarate după alegerile prezidențiale anulate în 2024.
Pe scurt, concluzia celor trei specialiști autori ai cercetării este că răspunsul nu stă nici în TikTok, nici în narațiunea rusă, nici într-un extremism asumat de alegători, ci în economie, în inegalitate nedreaptă, așa cum au numit-o ei, în existența unor lumi separate care coexistă. De fapt, așa cum spun ei, ”oamenii aceia nu se simt văzuți”.
Suveranismul și votanții lor
Autorii au evitat să construiască un portret simplist al alegătorului din spectrul suveranismului. Alina Pop subliniază că, în cercetarea de teren, miza a fost mai degrabă să înțeleagă locurile și situațiile de viață din care vin acești oameni. Potrivit cercetătoarei, una dintre ideile care trebuie nuanțate este aceea că doar oamenii foarte săraci votează candidați suveraniști.
„Asta ar fi un mit de demolat, dacă vreți, că doar oamenii săraci votează. Oamenii așteaptă să le meargă bine, pentru că le merge rău.”
În același timp, Filip Alexandrescu spune că, în teren, discursul ideologic dur a apărut mai rar decât se așteptau.
„Au fost și câteva afirmații mai stridente, din repertoriu suveranist propriu-zis. Dar toate acestea erau relativ izolate.”
În esență, realitatea care a stat la baza cărții Suveranismul în România nu arată oameni care vorbesc despre suveranism aproape deloc. Vorbesc însă despre muncă subapreciată, viața condiționată de salariul minim și de lipsa opțiunilor, despre lipsa perspectivelor pentru copiii lor, atât la nivel de educație, cât și în ceea ce privește îngrijirea. Chiar și cei cu un nivel de trai ceva mai ridicat spun că nu le lipsește inițiativa, ci șansa. Și se referă mai degrabă la concurență incorectă, iar în acest tablou se regăsesc și mici antreprenori din mediul rural.
Nu votanți suveraniști, ci votanți ai suveraniștilor
O distincție importantă făcută de Alina Pop este între oameni care ar fi, ideologic, în tabăra suveranismului și oameni care votează lideri suveraniști. „Noi n-am întâlnit, de fapt, votanți suveraniști, ci votanți ai suveraniștilor.”
Autorii spun că, în multe cazuri, oamenii nu împărtășesc integral mesajele radicale ale liderilor pe care îi votează. În schimb, preiau anumite teme care se suprapun peste propriile nemulțumiri: costul vieții, lipsa banilor, dificultatea de a-și ține copiii la școală, migrația, datoriile sau senzația că politicienii nu îi ascultă.
În acest registru se explică ideea că, de fapt, multe dintre temele suveraniste au fost construite artificial. Cercetătorii au venit cu exemple legate de migrație, relatând o situație într-una dintre comunele vizitate unde erau mai mulți lucrători din afara spațiului economic european. Cei intervievați nu și-au manifestat deloc dezacordul. Chiar din contră.
De aici și observația extrem de puternică a lui Filip Alexandrescu: ”Puritatea ideologică este un apanaj al celor care nu trăiesc la limita subzistenței”.
Inegalitatea nedreaptă
Cătălin Striblea a insistat asupra ideii de inegalitate, comună tuturor sistemelor politice, iar autorii au explicat că nu este vorba doar despre sărăcie, ci despre felul în care oamenii percep diferențele dintre ei și ceilalți. Alina Pop spune că oamenii pot accepta diferențe sociale, dar reacționează când acestea sunt percepute ca nedrepte. Problema apare atunci când oamenii simt că munca lor nu mai este recunoscută sau plătită corect. De aici se naște ceea ce cercetătorii numesc o inegalitate nedreaptă, nu neapărat o invidie față de cei care au mai mult.
„Nu sunt nerezonabile cererile oamenilor de a fi mai bine plătiți pentru munca fizică pe care o fac față de alții care fac poate tot muncă fizică”, spune Alina Pop.
În cercetarea de teren, autorii au observat că liderii suveraniști ajung la acești alegători prin promisiuni simple, populiste, puse peste probleme complexe. Filip Alexandrescu explică de ce acest discurs poate deveni eficient: el face vizibilă o suferință socială pe care oamenii o trăiesc în tăcere.
„Oamenii ăștia care au o viață destul de brutală din multe puncte de vedere, muncă precară, nesigură, venituri, etape pe perioade de sărăcie, poate chiar de foamete, zic: poate e cineva care ne vorbește acuma?”
În plus, spune Alina Pop, este răspândită convingerea că politicienii urmăresc doar propriile interese.
În esență, la cercetarea în teren, cei doi specialiști nu au găsit suveranism, au găsit în schimb lehamite. Oameni care, pe acest fond, au fost ușor cuceriți de cuvintele ”împrumutate” de Călin Georgescu din Stăpânul Inelelor: „Vă văd, vă simt și vă aud lacrimile grele. Plângeți, dragii mei, dar nu deznădăjduiți. Nu toate lacrimile sunt rele.”
Ce ar trebui să facă politicienii
Soluția apărută în dialogul cu Cătălin Striblea nu este una strict electorală, ci socială. Alina Pop vorbește despre nevoia unui nou contract social și despre o resetare a politicii pe principii democratice. Întrebată ce ar trebui să facă un guvern democratic, cercetătoarea răspunde direct: „Să îi asculte pe cetățeni și să vorbească cu ei, să nu-i lase doar pe populiști să vorbească.”
Filip Alexandrescu duce ideea mai departe și spune că politica ar trebui să repună în centru bunul public. „Să pună în centrul politicii bunul public, bunul colectiv. Creșterea calității vieții și bunăstării tuturor”
În logica autorilor, reducerea terenului pe care cresc discursurile suveranismului nu se face prin dispreț față de alegători, ci prin politici publice care refac încrederea: educație, sănătate, servicii publice mai bune și o distribuire mai echitabilă a resurselor. Și, așa cum a subliniat Filip Alexandrescu, pe transparență. Cei care sunt în poziții înalte, trebuie să demonstreze că le merită.
***
Alina Pop a obținut titlul de doctor de la Universitatea Sapienza din Roma. Este autoarea cărții Roșia Montană. Social representations around an environmental controversy in Romania (Shaker Verlag, 2014). Opinia sa a fost solicitată de către partea română în procesul Roșia Montană de la Tribunalul Arbitral din Washington (ICSID), pe care România l‑a câștigat în 2024. În prezent, este cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române.
Filip Alexandrescu este doctor în sociologie al Universității Toronto și cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române. Domeniile sale de cercetare privesc marginalizarea și excluziunea socială, formele spațiale ale rasismului, precum și rădăcinile sociale ale problemelor de mediu și ale schimbările climatice.
Dialogul integral al lui Cătălin Striblea cu Alina Pop și Filip Alexandrescu poate fi urmărit pe canalul de youtube al Vorbitorincilor:
