de Olivia Popa
De ce plătim scump curentul? Cătălin Striblea l-a provocat la un răspuns pe Ondřej Šafář, CEO-ul Distribuție Oltenia, la Vorbitorincii LEADERS
Pentru public, paradoxul este greu de acceptat: o țară cu resurse, cu producție proprie și cu un mix energetic considerat, în mod tradițional, echilibrat ajunge să plătească printre cele mai scumpe prețuri din Uniunea Europeană.
De ce cărbunele nu mai înseamnă energie ieftină
Una dintre problemele majore este legată de producția pe cărbune. Tehnic, curentul electric produs din cărbune poate fi rentabil, dar numai dacă nu sunt luate în calcul costurile de mediu. În Europa, aceste costuri există și sunt reflectate prin certificatele de CO2.
Întrebat de Cătălin Striblea dacă este eficient economic să produci curent electric din cărbune, Ondřej Šafář a răspuns direct: „Dacă nu sunt certificatele de CO2, da, merge.”
Certificatele de CO2 funcționează, în termeni simpli, ca un cost adăugat pentru poluare. Cu cât o tehnologie emite mai mult dioxid de carbon, cu atât costul final al energiei crește. Iar acest lucru se vede mai ales în cazul centralelor pe cărbune, unde prețul certificatelor apasă puternic asupra costului de producție. Ca urmare, plătim scump curentul.
Plătim scump curentul, deși focusul a fost să fim ieftini.
„Focusul a fost să fim ieftini acum. Dar, prin acest focus de a fi ieftini acum, am ajuns în situația în care suntem cei mai scumpi din Europa”, explică Ondřej Šafář.
Cu alte cuvinte, energia ieftină de ieri a fost obținută, în mare parte, prin amânarea unor investiții esențiale. Nu s-a investit suficient în rețele, în producție și în decarbonizarea producției. Iar costurile care nu au fost plătite atunci se regăsesc astăzi în facturi, în blocaje și în dependențe greu de corectat rapid.
Managerul Distribuție Oltenia compară situația cu o autostradă care nu este construită. Pe hârtie, ea pare cea mai ieftină variantă, pentru că nu presupune investiție și nici costuri de mentenanță. În realitate, lipsa ei se plătește altfel: prin timp pierdut, consum mai mare și blocaje.
„Cea mai ieftină autostradă este autostrada care nu este construită. Pentru că, dacă nu o construiesc, nu am investiție și, dacă nu fac investiția, nu trebuie să plătesc bani pentru mentenanța acelei autostrăzi. Dar dacă nu am autostradă, stau mai mult în mașină și mă costă semnificativ mai mult timp”, spune Ondřej Šafář.
Aceeași logică se aplică și în energie. Dacă o țară evită investițiile pentru a ține tarifele mici pe termen scurt, costurile nu dispar. Ele se mută în viitor. Iar în cazul energiei, viitorul a devenit prezent.
România are nevoie de investiții și de o strategie energetică
Dincolo de certificatele de CO2, România are nevoie și de investiții clare în producție. Aici, discuția devine una strategică. Invitatul lui Cătălin Striblea la Leaders spune că fiecare țară europeană și-a construit sau încearcă să își construiască propriul model energetic. De exemplu, Cehia mizează pe energia nucleară, în timp ce Germania a decis politic să renunțe la centralele nucleare și a mers, inițial, mai mult spre gaz, iar acum spre un mix de regenerabile și hidrogen. Spania are o pondere importantă a energiei regenerabile.
În opinia lui Ondřej Šafář, România are nevoie de o strategie clară și de stimularea investițiilor în direcția aleasă.
„Țara trebuie să aibă această strategie și, după aceea, trebuie să stimuleze investițiile în această direcție”, spune fostul șef al CEZ România.
Ca urmare, prețul la energie nu stă doar în resurse, ci și în producție. Nu este vorba doar despre cărbune, doar despre taxe europene sau doar despre regenerabile. Este rezultatul unei combinații de investiții amânate, rețele insuficient dezvoltate, producție care nu a fost modernizată la timp și decizii strategice întârziate. Am putea spune, mai simplu, că în România nu plătim scump curentul doar pentru energia consumată astăzi. Plătim și pentru investițiile care nu au fost făcute ieri.
Dialogul complet între Cătălin Striblea și CEO Distribuție Oltenia, Ondřej Šafář în linkul:
