Asasinarea lui Nicolae Iorga : fanatismul românesc în forma sa cea mai întunecată
Astăzi se împlinesc 85 de ani de la una dintre cele mai rușinoase și mai lașe crime politice din istoria României.
O crimă care spune infinit mai mult despre asasini decât despre victimă. Pentru că Nicolae Iorga n-a fost doar ucis: a fost executat în mod deliberat umilitor, abandonat într-un șanț, de către cei care se credeau lumina lumii și erau, de fapt, cel mai mare întuneric produs vreodată de fanatismul românesc.
Pe 27 noiembrie 1940, Iorga (una dintre cele mai luminate minți ale României și ale Europei) a fost smuls din casă de un comando legionar, dus la marginea pădurii de la Strejnic și împușcat cu 9 gloanțe. Nouă. Apoi, trupul i-a fost aruncat pe marginea drumului, într-un șanț, ca într-o încercare detestabilă de „umilire”.
În realitate, nu au reușit să umilească decât propriul lor fanatism. Să-și expună frustrările, resentimentele și incapacitatea fundamentală de a accepta inteligența, critica, verticalitatea și spiritul liber.
La aflarea veștii, 47 de universități și academii din întreaga lume au coborât drapelele în bernă. Patruzeci și șapte. Un gest fără precedent pentru un român.
Pentru că lumea întreagă știa exact ce pierduse România: un savant de talie europeană, un spirit universal, un intelectual pe care puține națiuni au privilegiul să îl cunoască.
Nicolae Iorga nu a fost un simplu „oponent”. A fost o instituție.
Un titan intelectual.
Un monument de cultură.
Un copil genial care la 5 ani citea, la 6 ani scria cursiv, iar la 13 ani termina gimnaziul ca premiant. Un adolescent care, înainte să împlinească 20 de ani, studiase deja în Franța, Germania și Italia.
La Berlin, a audiat cursurile marilor istorici ai Europei. La Leipzig și-a finisat rigoarea academică. La Paris și-a consolidat viziunea culturală occidentală. A fost un produs al Europei cultivate, nu al României provinciale care avea să-l ucidă.
A predat la Universitatea din București peste 40 de ani. A scris peste 1.000 de volume și aproape 25.000 de articole. A fondat reviste, institute, școli de vară, arhive, colecții editoriale. A reorganizat cercetarea istorică românească.
A fost parlamentar, ministru, președinte al Ligii Culturale și prim-ministru al României.
A fost primit în academii străine, citat, respectat și invitat la conferințe internaționale.
Pe scurt: a fost cea mai amplă minte istorică, culturală și politică produsă de acest spațiu în secolul XX.
Acum 85 de ani, în timp ce lumea academică și universitară îl aprecia, România îl lăsa pe marginea unui drum de țară, într-un șanț.
Mințile libere sunt întotdeauna primele care intră în vizorul fanatismului. Extremismul nu suportă nuanțele. Nu suportă inteligența. Nu suportă memoria.
al Universității Oxford, 1930
al Universității Sorbona, 1931
Fanatismul lovește întâi în cei care gândesc.
Nicolae Iorga a fost omorât pentru cine era. Pentru că nu se temea să vorbească. Pentru că refuza să plece din țară. Pentru că încă mai avea încredere că România trebuie salvată din mâinile propriilor ei demoni care semnănau doar ură și dispreț „în numele religiei și al purității neamului”.
Astăzi, după 85 de ani, în loc să ne facem model din Nicolae Iorga, o prea mare parte dintre conaționalii noștri i-au ales pe ceașcășicăpitanul. Ce blasfemie!
PS: Pardesiul lui găurit de gloanțe a fost expus, pentru scurt timp, în unul din anii anteriori, la unul din muzeele bucureștene. Undeva în ultima cameră. Ascuns. Așa l-am asasinat și a doua oară: lăsându-i memoria de izbeliște.
*pe Marina Simona Zanfir o mai puteți citi și în alte articole pe vorbitorincii.ro.
**Vă așteptăm textele pentru secțiunea Tineri Scriitorinci la vorbitorincii@minopoly.ro
7 răspunsuri
Sincer, chiar nu cred că ar trebui vreodată să îl luăm ca model pe Iorga, decât cel mult într-un parcurs academic. Pe lângă faptul că a fost un om profund viciat, a fost un om politic catastrofal și un antisemit virulent, care a contribuit fără doar și poate la persecutarea evreilor în secolul 20. Chiar sunt foarte dezamăgit să văd un articol care nu menționează nimic din toate astea, ci, mai mult, încearcă să-l idolatrizeze. Nu arată decât că a fost scris la mișto, fără nici cea mai mică documentare sau că doamna Zanfir nu consideră aceste detalii demne de a fi menționate. Nu știu care dintre cele două variante e mai tragică.
Da,este adevarat si in acelasi timp pacat ca lumea se orienteaza nu de acum,si de ceva timp ,spre personajul negativ. Este o vorba: ” cine nu are batrani ,sa-si cumpere”. Aceasta vorba este valabila si pentru „oamenii care gandesc rational” deoarece sunt rari. IORGA a fost unul dintre acei oameni.
Sunt mândru de o asemenea persoana inteligenta!
Dragă echipă Vorbitorincii,
Astăzi se împlinesc ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga – una dintre tragediile fondatoare ale modernității românești. Știm cu toții narațiunea generală, însă pe mine mă interesează detaliile reale, verificabile, nu versiunile ideologice.
Aș aprecia enorm dacă ați putea recomanda bibliografie solidă, românească sau internațională, despre:
1. Contextul real al României în toamna lui 1940
– relația Antonescu – Mișcarea Legionară
– fricțiunile interne din ML
– infiltrările sovietice/ germane în aparatul statului
2. Investigațiile istorice privind componența comandoului care l-a ucis pe Iorga
– sursele primare, nu literatura propagandistică
3. Analize moderne despre rolul serviciilor secrete în radicalizarea perioadei 1938–1941
(temă rar discutată, dar esențială)
4. Lucrări comparative despre modul în care alte state est-europene au trecut prin episoade similare.
Sunt un ascultător fidel și îmi doresc să pot citi nu doar poveștile „consacrate”, ci și cercetările reintrate în lumină după 1990.
Vă mulțumesc și apreciez munca voastră enorm.
Cu salut prietenesc,
Marin Florica
Stockholm
Bună seara,
Eu nu fac parte din echipa lor dar, dacă nu ați citit cartea lui Oliver Jens Schmitt despre Zelea Codreanu v-o recomand cu căldură, creează întâi contextul în care se afla țara și apoi vorbește despre mișcare și conducătorul lor.
https://humanitas.ro/humanitas/carte/corneliu-zelea-codreanu-0
Ați exprimat exact ce mă pregăteam și eu să întreb! Multă literatură, afirmații fără surse verificabile, lucruri scrise și rescrise în același ton etc.
Se stiu numele legionarilor care l-au ucis pe N Iorga! Sunt 6 legionari care au hotărât sa il „răzbune” pe Zelea Codreanu. Toți au fost judecati si condamnati, unii executati, altii au rămas in occident. Pentru ce sunt culpabilizati toți cei 4-500 000 de legionari, de ce sunt implicati TOȚI in aceasta crima? Pentri ca toate referirile se fac la „legionari”, adica in ansamblul / totalitatea lor, desi crima a fost făcuta de o facțiune REBELA, ȘASE OAMENI!!! . Nu cred ca 6 oameni, judecati, condamnati si executați de proprii camarazi definesc intreaga miscare legionara din România. Nu sunt legionar, nu sunt simpatizant, dar ma revolta ca oameni de cultura importanti pentru perioada respectiva sunt interzisi de Institutul Wiesel – (5-6 evrei, o factiune care incearca să interzică, să scoată din istorie, SĂ UCIDĂ, de fapt, cativa scriitori si poeti -Sfinții Închisorilor- pentru ca au avut simpatii legionare) o factiune asemanatoare cu cea a legionarilor care l-au ucis pe Iorga, doar ca Institutul Wiesel nu foloseste gloanțe, ci banii contribuabililor pentru a „ingropa” o mică parte din istoria si cultura românească. Parte care daca ar fi studiată și explicată CORECT și coerent, ar duce la o înțelegere mao buna a tensiunilor acelui moment istoric si la reducerea posibilitații ca acele greșeli sa fie repetate!