Cum încearcă Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) să se transforme din broscoiul cel urât al procesului electoral anulat de CCR în 2024 într-un ninja politic, folosind ca fumigenă Proiectul Legii Partidelor Politice?

La data de 21.08.2026 Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a publicat în transparență decizională proiectul Legii partidelor politice.

Discuția despre necesitatea și oportunitatea acestui proiect, trebuie făcută din  perspectiva  rolului, competențelor si responsabilităților AEP și de contextul generat de constatările CCR, consemnate în considerentele  Hotărârii nr. 32/ 6 decembrie 2024, prin care s-a anulat întregul proces electoral, cu privire la alegerile prezidentiale din 2024.

Rolul si competentele Autorității Electorale Permanente

Autoritatea Electorală Permanentă este o instituție administrativă autonomă, cu competență generală, care asigură, la nivel național,  aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale, a dispozițiilor legale privitoare la organizarea și desfășurarea alegerilor.

AEP își desfașoară activitatea cu respectarea principiilor independenței, imparțialității, legalității,  transparenței, eficienței, profesionalismului, responsabilității, sustenabilității, predictibilității și legitimității.

Instituția este condusă de un președinte cu rang de ministru, numit prin hotărâre comună a Senatului și a Camerei deputatilor și doi vicepreședinți, cu rang de secretar de stat, unul numit de Președintele României, iar celălalt de Primul ministru. Aceștia nu pot fi membri de partid.

Printre atribuțiile/ obligațiile esențiale, se numără și cele privind:

• prezentarea   Parlamentului,  în maxim 3 luni  de  la încheierea alegerilor pentru Senat și Camera deputaților, pentru Președintele României, pentru Parlamentul European și pentru autoritățile administrației publice locale, a unui raport asupra organizării și desfășurării alegerilor, cuprinzănd referiri la participarea la scrutin, modul de desfășurare a acestuia, abaterile și neajunsurile, inclusiv de ordin legislativ, constatate și rezultatul consultării; raportul se dă publicității sub forma unei cărți albe;
• asigurarea aplicării legislației privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale;
• asigurarea transparenței cheltuielilor efectuate pentru organizarea și desfășurarea alegerilor și referendumurilor;
• Hotărârea nr. 32/2014 a CCR a constatat factual urmatoarele :

“……14. În prezenta cauză, caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformați prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social media. Manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicității electorale conform Legii nr. 370/2004. În plus, candidatul a beneficiat și de un tratament preferențial pe platformele de social media, ceea ce a avut ca efect denaturarea manifestării de voință a alegătorilor.

15. Egalitatea șanselor trebuie garantată tuturor candidaților și partidelor și trebuie să stimuleze statul să adopte o atitudine obiectivă și imparțială față de ei și să aplice aceeași legislație în mod echitabil tuturor. Cheltuielile pentru publicitate electorală pot fi limitate pentru a garanta egalitatea șanselor [a se vedea și pct. 18 și 21 ale Raportului explicativ la Codul de bune practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002)]. Totodată, egalitatea de șanse trebuie evaluată și prin prisma comportamentului electoral al competitorilor, în privința utilizării rețelelor sociale, a noilor tehnologii, a sistemelor de inteligență artificială și a finanțării campaniei electorale.

16. În cauza de față, având în vedere prevederile art. 37 din Constituție, Curtea reține că a fost afectată egalitatea de șanse a competitorilor electorali, ceea ce reflectă o alterare a însuși dreptului de a fi ales. Neregularitățile din campania electorală s-au răsfrânt asupra competitorilor electorali, din moment ce au creat o inegalitate vădită între candidatul care a manipulat tehnologiile digitale și ceilalți candidați participanți în procesul electiv. Astfel, expunerea semnificativă a unui candidat a condus la reducerea direct proporțională a expunerii în media online a celorlalți candidați în procesul electoral. Or, utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale, atât de către candidați ori competitori electorali, cât și de către partide politice, susținători ori simpatizanții lor trebuie să fie transparentă pentru a garanta integritatea și imparțialitatea alegerilor. În caz contrar, alegătorii sunt împiedicați să își formeze o opinie despre candidați și alternativele electorale sau pot fi induși în eroare cu privire la identitatea și calitatea candidatului ori procedurile de vot. Prin urmare, utilizarea într-un proces electoral de către competitorii electorali, inclusiv de către partidele politice, a unor asemenea practici învestește autoritățile publice competente, potrivit legii, să verifice, să constate și, după caz, să sancționeze astfel de conduite.

17. Finanțarea legală și transparentă a campaniei electorale este un factor important în regularitatea procesului electoral, iar finanțarea activităților online trebuie, de asemenea, să fie transparentă (pct. 107 și 108 din Raportul explicativ la Codul de bune practici în materie electorală și pct. 46 din Declarația interpretativă a Codului de bună conduită în materie electorală privind tehnologiile digitale și inteligența artificială). Publicitatea electorală online trebuie întotdeauna să fie identificată ca atare și să fie transparentă atât în ceea ce privește identitatea sponsorului său, cât și cu privire la tehnica de diseminare utilizată. Platformele de socializare ar trebui să fie obligate să dezvăluie permanent datele privind publicitatea politică și sponsorii electorali (a se vedea și pct. 46 din Declarația interpretativă a Codului de bună conduită în materie electorală privind tehnologiile digitale și inteligența artificială).

18. În prezenta cauză, Curtea ia act de faptul că un candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale. Astfel, declarațiile depuse la Autoritatea Electorală Permanentă ale unuia dintre candidați referitoare la bugetul său de campanie, pe care l-a raportat ca fiind 0 lei, sunt în contradicție cu datele prezentate în „Notele de informare“ ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă și Serviciului Român de Informații. Or, este de notorietate că o campanie electorală presupune costuri și cheltuieli importante, iar situația analizată relevă o incongruență evidentă între amploarea campaniei desfășurate și inexistența asumată de candidat în privința cheltuielilor efectuate. A fost, astfel, încălcat principiul transparenței finanțării campaniei electorale, fiind induse suspiciuni cu privire corectitudinea desfășurării alegerilor.

19. Având în vedere cele expuse, Curtea anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024. Efectul prezentei hotărâri vizează toate operațiunile electorale desfășurate în temeiul celor două hotărâri ale Guvernului, inclusiv voturile deja exercitate în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin.”

***

Ce trebuia să facă Autoritatea Electorală Permanentă în considerarea obligațiilor ce decurg din propria responsabilitate  a compețentelor și în marja Hotărârii CCR?

Cel puțin câteva lucruri:

• un audit de performanță, pentru a stabili punctele slabe pentru care nu a reușit să prevină încălcările constatate de CCR;
• efectuarea de propuneri legislative pentru întărirea garanțiilor de autonomie și neutralitate politică;
• livrarea, de urgență, a rapoartelor pe anii 2023-2025 și publicarea în Monitorul Oficial sub forma Cărții Albe, în marja Hotărârii CCR.

***

În loc să livreze toate acestea, Autoritatea Electorală Permanentă promovează proiectul Legii partidelor politice cu scopul de a distrage atenția, printr-o tehnică de tip „red herring” (prin care vânătorii foloseau mirosul puternic al peștelui pentru restartarea mirosului câinilor de vânătoare)  de la propriul eșec instituțional în garantarea și organizarea alegerilor  libere prezidențiale din 2024,  mutând  discuția publică într-o zonă nerelevantă pentru misiunea sa.

***

La întrebarea: cum ajută pe AEP în creșterea performanței manageriale promovarea unui astfel de proiect și dacă el reprezentă o prioritate?

Răspunsul este simplu: nu ajută, dar îi permite acesteia să-și recupereze credibilitatea  și importanța strategică, prin extinderea inutilă a competențelor luate de la judecători.

Proiectul nu este necesar în această formă promovată și pentru faptul că, așa cum declară chiar ei  “despre noi” pe site-ul instituției:

…“de la înființarea sa,  in 2003, atribuțiile AEP s-au triplat prin efectul mai multor acte normative: L 334/2006, L 33/2207, L35/2008, L67/2004, L 215/2001, L 393/2004, L 208/2015, L 115/2015, L 215/2001 etc. “

La fel de adevărat este faptul că Autoritatea Electorală Permanentă are și rolul de a elabora propuneri și proiecte de acte normative, dar  aceste proiecte,  pentru a avea un impact asupra eficienței și rolului AEP în piața electorală, trebuie să aibă la bază o analiză temeinică de identificare a riscurilor zonei nereglementate, sau insuficient reglementate, care să pornească de la propriile constatări din practică.

Astfel, sunt notorii semnalările legate de riscul de reglementare insuficientă cu privire la:

• lipsa garanțiilor de imparțialitate și autonomie din Legea 208/2015, față de partidele politice aflate la putere, care, prin numirile politice, introduc elemente de influențare a neutralității instituționale a AEP.
• existența unei impunități date de  inexistența  totală a unor criterii elementare   de verificare a conformității destinației cheltuielilor provenite din banii publici, partidele care nu sunt  autorități contractante (pe subvenții, conform Legii 98/2016 privind achizițiile publice, care au transpus Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European si a Consiliului), ele fiind singurele care apreciază discreționar eficiența propriilor cheltuieli. Lipsa criteriilor fac ineficiente/ inutile controalele AEP si ale Curții de conturi,  subminind  principiile:  legalității,  egalității de șanse, transparenței veniturilor și cheltuielilor, integrității competiției politice și electorale, independenței partidelor politice și a candidaților față de finanțatori,  astfel cum sunt consemnate în Legea 334/2006;
• Necorelarea Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu  Legea nr. 334/2006. Aceasta din urmă, ca lege specială,  reglementează destinațiile cheltuielilor finanțate din subvenții acordate de la bugetul de stat partidelor politice, dar nu face referire la aspecte ce vizează drepturile salariale ale personalului angajat în cadrul partidului,  în situația în care acestea sunt plătite de la subvenții de la bugetul de stat. Norma juridică specială nu prevede un mod de asimilare și /sau de echivalare a funcțiilor ocupate de angajații partidelor politice cu funcțiile/ nivelul salariilor prevăzute de Legea cadru nr. 153 / 2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
• Legea 500/2002 privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, însă nu asigură o bază de susținere pentru restituirea sau regularizarea cu bugetul de stat a subvențiilor de la bugetul de stat rămase neutilizate la dispoziția partidelor politice, la finele anului financiar.  

***

Referiri concrete la proiectul de lege

Proiectul Legii partidelor politice pleacă din start cu ambiția de a nu efectua intervenții punctuale asupra Legii 14/2003 pe care o desconsideră total, prevăzând la art. 73 că: „ prezenta lege intră în vigoare în 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial  al României, dar nu mai devreme de 01.01.2027, respectiv la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea 14/2003.”

Câteva elemente tehnice și impactul acestora asupra libertății de asociere, egalității subiectelor de drept în fața legii și a competiției pluraliste:

• art. 1 din Proiect prevede o modificare majoră a statutului juridic al partidelor politice, care se modifică din persoane juridice de drept public ( asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot) în legea veche, în persoane juridice de drept privat (asociații cu caracter politic de utilitate publică constituite prin libera asociere a cetățenilor români cu drept de vot și a celorlate state membre ale Uniunii Europene care au domiciliul sau reședința în România și drept de vot).

Una dintre consecințele imediate este îndepărtarea definitivă a partidului politic ca subiect, de zona de verificare mai strictă a transparenței cheltuielilor, fie prin dobândirea ulterioară a calității de autoritate contractantă, fie prin crearea unor reguli stricte privind achizițiile publice din subvențiile care vin de la bugetul public.

• Deși nu este un proiect de modificare a propriei legi de funcționare și organizare, pare că titlul proiectului Legii partidelor ascunde chiar ,,vedeta” acestuia, care este Autoritatea Electorală Permanentă și  ambițiile sale de a deveni un super-organ administrativ,  cu puteri depline asupra destinelor existențiale ale acestor asociații politice de utilitate publică, cu precădere a partidelor mici.

Astfel, atribuțiile Autorității Electorale Permanente privind înființarea, organizarea și încetarea partidelor politice, se înmulțesc:

• La art. 46 alin. 4 și 7  se prevede: ‚…pentru înregistrarea unui partid politic se depun la AEP următoarele documente…. lista membrilor fondatori trebuie să cuprindă cel putin 100 de membri fondatori.”

Astfel, Autoritatea Electorală Permanentă își însusește calitatea  de instanță de judecată, aspect întărit și de:

art. 47 alin. 1: ”…cererile de înregistrare a partidelor politice se analizează de completuri constituite în cadrul AEP, formate din 5 membri desemnați prin hotărâre a AEP din rândul angajaților acesteia…”;

art. 49: ”…completul desemnat examinează cererea de înregistrare în ședință publică …după ședinta publică, completul întocmește un raport final, care cuprinde constatările rezultate din verificările efectuate, punctele de vedere și cererile de intervenție formulate,  precum și propunerea motivată de admitere sau de respingere a cererii de înregistrare, ….AEP se pronunță asupra cererii de înregistrare a partidului politic prin hotarâre,  la propunerea completului investit, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, ….împotriva hotărârii AEP se poate face plângere, în 10 zile de la data publicării hotararii …plângerea se soluționează de Curtea de Apel Bucuresti, …AEP procedează la înscrierea partidului politic în Registrul partidelor politice, la emiterea certificatului de înregistrare și la publicarea în Monitorul Oficial”.

În aceeași logică și aceeași procedură,  Autoritatea Electorală Permanentă se va ocupa și de  aspectele legate de reorganizarea partidelor, prin  fuziunea a două sau mai multe partide prin absorbție sau contopire, ori divizarea totală sau parțială a partidului, respectiv încetarea activității.

Cazul de inactivitate prevăzute de litera f care se coroborează cu art. 64 (AEP se poate autosesiza) si Art. 65, unde sunt enumerate situațiile de inactivitate:

1. nu a ținut nicio adunare generală timp de 4 ani;
2. nu are organe statutare de conducere sau acestea nu au fost alese ori reînnoite, potrivit statutului, timp de un an;
3. nu mai are sediul central ori nu a actualizat datele privind sediul central timp de un an;
4. nu a actualizat  datele privind conducerea partidului politic timp de 1 an;
5. nu a depus situațiile financiare anuale timp de 2 ani consecutivi;
6. Nu s-a putut efectua controlul finanțării partidului politic timp de 2 ani consecutivi.
7. Nu a desemnat candidați, singur sau in alianță, la doua scrutine succesive organizate la termen;
8. nu a îndeplinit obligația  prevazuta de art.74 alin 1 în termenul stabilit;

reprezintă temeiul unei adevarate bâte administrative în mâinile și la discreția AEP, care, în mod disproporționat, în raport de necesitatea acesteia, poate fi folosită  împotriva partidelor mici și fără resurse.  Obiectul principal de interes trebuie să-l reprezinte cele 7 partide parlamentare și subsidiar, cele circa 200 de partide active (într-o formă sau alta ) din totalul celor aproximativ 500, și nu diferența.

Aceasta nouă abilitate a AEP, de a dizolva, pentru inactivitate, partide mici, fără activitate și resurse, este una arbitrară, fiind susceptibilă de ingerințe în competiția electorală și a alterării principiului pluralismului.

În loc de concluzii:

Anularea corectă de către CCR, prin Hotărârea  nr. 32/ 6 decembrie 2024, a  întregului proces electoral privind alegerile prezidențiale din 2024, ar fi trebuit să atragă după sine, în mod subsecvent și cu caracter de urgență: o autoevaluare a eșecului AEP printr-un raport de audit de performanță, întărirea garanțiilor de autonomie și neutralitate politică a instituției, și apoi crearea premiselor pentru publicarea Cărții albe a acestor alegeri.

Esențial este faptul că efectele hotărârii CCR vizează toate operațiunile electorale desfășurate în temeiul celor două hotărâri ale Guvernului, inclusiv voturile deja exercitate în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin.

Hotărârea este opozabilă erga omnes, considerentele și dispozitivul fiind general obligatorii.

Democrația reprezintă un element fundamental al ordinii constituționale naționale și al patrimoniului constituțional european, iar dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca fiind expresia cea mai profundă a organizării unei societăți democratice, fiind esențial și determinant pentru sistemul democratic (CCR).

***

Toate acestea erau necesare pentru restabilirea încrederii cetățenilor în legitimitatea democratică a autorităților publice, în legalitatea și corectitudinea alegerilor, precum și înlăturarea oricăror suspiciuni de natura celor constatate de CCR.

***

În data de 27 august a avut loc o prima rundă de dezbatere cu partidele politice PSD, PNL, USR, POT, UDMR, SOS, AUR, cu Grupul minorităților naționale si Grupul Uniți pentru Romania pe acest proiect și nu am văzut în spațiul public, din respect pentru cetățenii votanți, vreo poziție relevantă pe acest proiect, de natură să faciliteze cetățenilor României înțelegerea motivelor pentru care s-a produs un regres al democrației, prin anularea alegerilor, dincolo de procesul electoral al unor voturi deja exprimate.

*Marius Vartic este un reputat fost magistrat român, cunoscut public în special pentru activitatea sa ca procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și pentru conducerea Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF). După încheierea activității de magistrat, Marius Vartic a rămas o prezență activă în spațiul public prin analize juridice și comentarii pe teme de actualitate.

**foto copertă: George Călin, Inquam Photos