Am testat noua cursă directă București – Erevan

Zilele trecute am inaugurat primul zbor direct București – Erevan. Da, a băgat Wizz duminica trecută. În ciuda a ceea ce mă așteptam io, durează aproape 4h. Ceea ce mi s-a părut multișor. Aveam senzația că Armenia e mai hop-țop, peste gârlă.

De fapt, am aterizat în zonă cu un bagaj întreg de prejudecăți. Nu știu de ce aveam impresia că ei o duc ceva mai bine ca noi. Probabil din cauza armenilor bogați care mișună prin toată lumea. Sau a proverbialei experiențe în negustorie, de care încă fac toți mare caz.

In realitate, #Armenia, #Georgia și #Azerbaidjan sunt trei țări mici, toate foste republici sovietice, de la poalele Munților Caucaz. Lumea îi cam ia la pachet, “țările caucaziene”, ceea ce îi enervează profund, dacă-i întrebi.

Armenii sunt creștini ortodocși: “prima țară din lume care a adoptat creștinismul oficial”, ia, restu plecați pe la scările voastre de bloc! Sunt vecini la nord cu georgienii, mari creștini și ei, vezi crucile alea de pe steag , dar in jos au o mare de musulmani: Turcia, Iran și Azerbaidjan. Știi “Aberbaidjan”. Cu care tocmai le-a făcut “pace” Trump mai alaltăieri.

Granițe deschise au doar jos cu Iran, și sus cu Georgia. Pe ăștia din urmă îi și invidiază puțin. Dacă mă întrebi pe mine, motivul e parcursul lor european mult mai avansat. Dacă îi întrebi pe ei, e pentru că cică “georgienii sunt mândri, mai cu nasul pe sus”.

Tot dacă-i întrebi pe ei, armenii n-au nicio treabă cu țările caucaziene, istoric ei provenind dinspre perşi, adică ar fi mai legați de Iran, vecinul din sud. Cu turcii se tot încearcă ceva ceva, de când s-au desprins de sovietici, dar e mult de muncă pe granița vestică. Nimeni n-a uitat de genocidul din 1915. Iar turcii le-au mai luat apoi (mă rog, rușii au decis pentru armeni) și muntele Ararat, simbolul lor național, care și dă cam toate numele de orice produs din Armenia. Munte care se vede bine din Erevan și la care toți se înclină ca la Mecca. De vecinii azeri, cu care tocmai au încheiat (forțat) un conflict sângeros, nu mai zic nimic că e clar.

Asa, luată în mare, Armenia e, de fapt, capitala Erevan, unde locuiesc 2 din cele 3 milioane din totalul populației (diaspora lor are fuckin 7-8 milioane!).

Și ei și georgienii sunt dintotdeauna tătici pe vinuri, respectiv coniace. Pe care-l exportă în mare măsură în Rusia. De care Rusie sunt toți încă foarte dependenți. Când au venit sovieticii, ca să nu se complice, pe armeni i-au pus să facă doar coniac , iar pe georgieni doar vin Acum ambele state încearcă să se repoziționeze ca producători tradiționali de ambele. Chiar recomand să vizitezi și niște podgorii, cu degustare.

Mie Erevanul mi-a adus aminte de Chișinău. Mi se pare un termen bun de comparație, dacă n-ai absolut nicio idee de zona asta de lume.

Dacă tot ajungi în #Erevan merită să bagi un cap și la vecinii lor din #Tbilisi. E cam 4-5 h cu masina, drum frumi, mai oprești, mai vizitezi o biserică din sec. III, mai vorbești cu șoferul armean – fost profesor de istorie, barman prin Rusia niște ani, acum șofer și ghid. Care îți va spune la un moment dat cât de mult îi invidiază pe români pentru parcursul lor post ‘90. Și cum se uitau ei la tv cu invidie la mulțimile ieșite în București, la protestele pro democrație și UE, în timp ce ei abia adunau câteva sute de inși.

Adevărul e că aproape jumătate din plăcerea acestor incursiuni prin spațiile astea o reprezintă socializarea. Atât cu localnicii, care sunt foarte deschiși, în ciuda avertismentelor de pe Google, că cică să n-atingi subiecte sensibile precum Rusia, Nagorno-Karabah, respectiv Osethia-Abhazia. Dar și cu străinii. E interesant să afli cum vede lucrurile un neamț, un turc sau un polonez, din grupul de la tururile ghidate luate prin oraș. Sau la cooking class-ul de gătit merdenelele alea ale lor cu brânză.

Alte observații, valabile pentru ambele țări:

Internetul e bun (dacă vrei să lucrezi remote). Pentru date am folosit eSIM-uri AirAlo. Prin hoteluri am întâlnit o mulțime de ruși, fie turiști, că ajung ușor de sus, prin Georgia, fie bărbați care lucrează online și fug de război. Numai în Georgia sunt spre exemplu 250.000 de ruși veniți în ultimii 2-3 ani, față de 3.7 milioane câți sunt georgienii de toți. Ambele orașe sunt mici, le cam faci perpedes. În Erevan e doar Yandex, însă în Tbilisi ai Bolt. Prin centrul turistic prețurile sunt cam ca prin București sau ceva mai jos. (Ceea ce pentru ei e supernașpa, că salariul lor mediu e cca 400 euro). Evident dacă o iei pe străduțe mănânci si cu 15-20 de lei. Se plătește cu cardul. Din Tbilisi poti lua o excursie cu autocarul la Munții Caucaz. Cam 4 ore dus, 4 întors, recomand.

Limbile sunt ceva de coșmar. Nici nu încercați. Armeana măcar e ceva ramură specială, derivată din indo-europeană, dar georgiana e inventată de ei, unică în lume, n-are nicio rudă nicăieri. Nu seamănă nimic cu nimic. Engleza în schimb se vorbește ok în horeca și cu tinerii de pe stradă. Vârstnicii mai încearcă să te dea pe rusă, dar se lasă repede păgubași.

*preluare text Facebook, cu acordul autorului