Cei născuți înainte de 1989 își amintesc cu siguranță de imaginea omniprezentă a lui Nicolae Ceaușescu, afișată în toate instituțiile, de Cântarea României și de numeroasele omagii aduse „conducătorului iubit”. Acestea nu erau simple manifestări artistice sau de respect, ci componente ale cultului personalității care definea propaganda comunistă, după cum explică istoricul Cosmin Popa în cel mai recent episod din Historincul.
Modul în care Nicolae Ceaușescu și-a construit cultul personalității a mers mână în mână cu consolidarea dictaturii personale, spune Cosmin Popa în dialogul cu Iuliana Panache. Interesant de observat este că în România, în primii ani ai regimului Ceaușescu, a existat o „combinație rară de măsuri bine orchestrate de regim și bine puse în aplicare, care s-au întâlnit cu un entuziasm popular autentic”, explică el.
„Oamenii care au participat direct la apariția acestui cult al personalității au fost extrem de inteligenți, extrem de cultivați. Într-o primă etapă, cultul personalității s-a construit mai degrabă în spatele unui proces extrem de complicat care aducea în prim-plan tocmai principiul conducerii colective”, a spus Popa.
Istoricul susține că ceea ce s-a întâmplat a fost mai degrabă un cult al Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român, care, teoretic, „l-a adus la putere” pe Nicolae Ceaușescu.
„Între 1965-1967 avem o etapă foarte densă. Prima etapă a construcției acestui cult este exact asta, între 1965-1967, când Ceaușescu a reușit foarte repede să-și consolideze baza de putere, pornind de la câteva măsuri mai degrabă democratice și incluzive decât dictatoriale”, conform lui Cosmin Popa.
Așa cum explică istoricul, Ceaușescu controla încă din 1958 politica de cadre a partidului și, la momentul morții lui Gheorghiu-Dej, în primăvara anului 1965, era deja unul dintre cei mai influenți oameni din România.
Momentul anului 1967 marchează, în mod decisiv, începutul construcției oficiale a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, un proces care însă nu a pornit din neant, mai spune istoricul.
„S-au construit premisele acestui cult al personalității care s-a potrivit sau s-a suprapus foarte bine pe o popularitate autentică a lui Nicolae Ceaușescu pentru că încă de la venirea sa de la putere, a lăsat impresia că este partizanul unei abordări liberale a guvernării comuniste”, a precizat Cosmin Popa.
Acesta susține că măsurile luate de Ceaușescu reprezentau „o ruptură” față de cele întreprinse de Gheorghe Gheorghiu-Dej anterior. Odată ajuns la conducerea, Ceaușescu acționează rapid pentru a-și consolida autoritatea.
„Schimbă denumirea țării, în primul rând, din Republica Populară Română, până în Republica Socialistă Română. Schimbă numerotarea congreselor. […] Întreprinde modificări semnificative în construcția partidului, desființează biroul politic și înființează un comitet executiv al comitetului central și un prezidiu permanent care să exercite puterea, lărgește toate aceste organisme. Înființează în această perioadă o serie de organisme colective menite să conducă cercetarea științifică, agricultura, ulterior cultura”, a mai spus Cosmin Popa.
A fost Nicolae Ceaușescu un lider?
Întrebat de Iuliana Panache dacă, înainte de a fi un dictator sau o figură asociată cu un cult al personalității, Nicolae Ceaușescu a fost, în primă instanță, un lider, istoricul Cosmin Popa a spus „fără îndoială”.
„Ceea ce frapează la Ceaușescu este rapiditatea cu care își construiește această dictatură personală, care este însoțită ulterior de cultul personalității. Dar a fost un lider. Este o persoană deja puternică la momentul venirii sale la putere”, a spus el în cel mai recent episod din Historincul.
Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu a fost percepută de cei care se aflau în preajma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ca fiind un compromis făcut „în dauna a două personaje”: Gheorghe Apostol și Constantin Drăghici.
„Gheorghe Apostol […], cel căruia Dej i-a încredințat șefia partidului în momentul în care, pe fondul destalinizării, cumulul de funcții fusese interzis ca în toate țările comuniste europene. Al doilea personaj, ceva mai interesant, ceva mai complex, în pofida faptului că degajă un aer de primitivism, este Alexandru Drăghici, fostul ministru de Intern, un om puternic implicat în represiunea anilor ‘50”, a spus Cosmin Popa.
Iată ce mai puteți afla din Historincul. Ceaușescu, cultul personalității
- Cum apare cultul personalității
- Anii 65-67, măsuri democratice
- Cultul personalității e scris în ADN
- Schimbare de putere
- 1968 – un nou salt în popularitatea lui Ceaușescu
- Comunismul și mistificarea istoriei
- Modelul nord-coreean
- 1973, apariția cenaclului Flacăra condus de Adrian Păunescu
- ”Frigiderele erau goale, iar oamenii aveau inimile pline de mândrie națională”
- Noiembrie, ultimul bal
- Moștenitorul coroanei
- Începuturile tracomaniei
- În loc de concluzie
Urmăriți un nou episod din seria Historincul.
