Istoricul Cosmin Popa a vorbit, într-un nou episod din Historincul, despre condiția și rolul femeii în perioada comunistă din România, un statut puternic influențat de ideologia regimului și de cerințele economice și sociale ale statului totalitar. „Comunismul nu a reprezentat un progres semnificativ în privința egalității de șanse între femei și bărbați, dar a lăsat o moștenire culturală și mentală extrem de toxică, pe care o resimțim și astăzi cu mare acuitate”, a spus Popa în dialogul cu Iuliana Panache.
Episodul a debutat cu propunerea unui exercițiu de imaginație: să privim viața prin ochii unei femei obișnuite din România anilor ’80, asistentă medicală, mamă a doi copii, prinsă între responsabilitățile de la serviciu, grijile gospodăriei și presiunile regimului comunist.
Privită din afară, pare o figură obișnuită, dar dacă ne apropiem și privim din interiorul universului ei, descoperim o rutină solicitantă: zile care încep dis-de-dimineață, navete obositoare spre locul de muncă, cozi pentru alimente, îngrijorări legate de familie și locuință.
La locul de muncă, situația devine și mai dificilă. Provocările zilnice includ lipsa medicamentelor, care complică îngrijirea pacienților, ierarhiile profesionale rigide și toxice, precum și tensiunile constante din cadrul echipei medicale.
În cazul altor profesii, constrângerile zilnice iau alte forme, însă, indiferent de locul de muncă, pentru femeia din comunism responsabilitățile nu se opreau odată cu sfârșitul programului de lucru. Chiar dacă regimul promitea emanciparea economică și socială, realitatea era că femeia purta pe umeri două norme de muncă: una publică, la locul de muncă, și alta invizibilă, dar la fel de obositoare, acasă, spune Cosmin Popa.
„Dacă ar fi să coborâm într-adevăr în prozaicul existenței feminine, vom vedea că este o existență foarte mult complicată de tipul acela de societate. De ce? Pentru că asupra femeilor se exercitau mai multe tipuri de presiuni în comparație cu presiunile exercitate asupra bărbaților”, explică istoricul Cosmin Popa.
Pe de-o parte exista o presiune de ordin economic și social, iar de cealaltă parte una reproductivă. Femeia din perioada comunistă era „supusă unei legislații nataliste, cu începere în 1966, o legislație care, pe măsură ce vremea a trecut, s-a înăsprit”, spune Popa.
Reluarea politicilor de gen în perioada ceaușistă marchează un moment de cotitură în condiția femeii din România comunistă. Dacă anii ’50-’60 au adus progrese, de la alfabetizare, la accesul femeilor la educația superioară și integrarea lor în câmpul muncii, vara anului 1973 a schimbat direcția.
„În perioada Nicolae Ceaușescu, când acesta reia politica de gen în noua variantă, el are două mize. Prima și cea mai importantă dintre ele este să mascheze ascensiunea către posturi politice a Elenei Ceaușescu, să o încadreze într-un curent mai larg. A doua chestiune pe care o vizează Ceaușescu și o viza încă de la sfârșitul anilor 60 este rezolvarea deficitului de forță de muncă”, spune istoricul.
Iată ce mai puteți afla din Historincul. Femeia, eroina dramei regimului comunist
- Problema femeii, o moștenire toxică
- Greutățile întâmpinate de femei în acele timpuri
- Presiuni și opresiuni
- Ascensiunea politică a Elenei Ceaușescu
- Titluri de academician și cadouri scumpe
- Scandalul Venerica Pătru, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Vâlcea
- orme de rezistență
- Țări din blocul comunist care produceau anticoncepționale
- Monumentul dramei comuniste are chip de femeie
- Dispute în familia Ceaușescu
- Înăsprirea legii divorțului
- În loc de concluzie
Urmăriți un nou episod din seria Historincul.
