Cei 4 fantastici. Primii Pași / The Fantastic Four. First Steps (2025)
De câte ori merg la IMAX mă întreb de ce mă mai uit la filme altfel. De ce mai există filme altfel? Indiferent de gen, spectacolul la IMAX este de apreciat în sine. Mărimea ecranului, claritatea imaginii și sunetul, mai ales sunetul, nu pot fi întâlnite altfel. Îți sare popcornul din mână. Pentru mine experiența este completă la acest fel de cinematograf.
Joi seară am zis să ne rupem de lume și să vedem Cei 4 Fantastici. Primii pași (The Fantastic Four. First Steps). Și a meritat fiecare oră. Nu mă pricep la supereroi și la universurile lor concurente. Nici la benzi desenate, că atunci când să le prind gustul, Ceaușescu ne-a închis țara. Înțeleg că și The Fantastic Four face parte dintr-o astfel de serie, începută în 1982 și continuată cu mai mult sau mai puțin succes.
Dar filmul de acum este tare și m-a făcut să mă simt bine. Mai ales c-am accepat convenția. Un film SF, comic și cu aventuri, plasat într-un univers iluzoriu din anii 60. De aici și atracția: nave care circulă cu viteza luminii și aparate foto cu film și încărcare manuală. Eroi care au supercomputere, dar și landouri din anii 60. Superputeri la fiecare personaj, dar tratamente cu iod. Capacitatea de a teleporta o planetă, dar robotului de serviciu trebuie să-i schimbi hardul ca să poți să ieși cu el din casă.
Altfel, este tot ce știți din filmele astea: urmăriri cu nave, o dilemă constantă a sacrificiului pentru umanitate și efecte speciale colosale. La final, binele învinge, desigur cu o întorsătură.
Bonus: Vanessa Kirby este frumoasă de pici sau pică (e la fel de corect). Pedro Pascal este întins la maximum, la propriu, iar the feel good factor este omniprezent. Dacă mergeți cu copiii chiar o să fie o experiență vreme de două ceasuri.
Pentru cei cu adevărat competenți în materie sau pentru cei care vor să știe mai mult, aveți aici o cronică foarte serioasă în The Guardian Să mai zic că are 86 la sută pe Rotten Tomatoes?
Animale de Pradă / Dangerous Animals (2025)
Cu ce te mai poți răsfăța (curajos spus) la cinema dacă ai rămas peste vară în oraș? Animale de Pradă / Dangerous Animals. „Animale de pradă”, regizat de Sean Byrne și scris de Nick Lepard, este o reinterpretare a genului „shark movie”, unde rechinii devin unelte pentru un ucigaș în serie obsedat. Jai Courtney îl interpretează pe Tucker, un ghid marin aparent carismatic, care răpește turiști — majoritatea femei — pentru a le oferi rechinilor ca hrană, filmând scenele macabre pe VHS. Carevasăzică, îți asumi când mergi la filmul acesta. Ca să nu fie, însă, o demență completă, autorii au pus o doză inteligentă de umor negru și referințe către clasice precum „Jaws” sau „The Silence of the Lambs”.
Odată ce treci de șocul vizual, filmul duce la o bătălie între Tucker și Zephyr (Hassie Harrison) — o surferiță singuratică și nomadă, care improvizează planuri de evadare și, impulsionată de experiențele ei traumatice, reușește să transforme teroarea într-o luptă pentru supraviețuire. Am zis-o bine, ca în trailere? Am zis-o. Adevărul este că dacă nu-ți place genul și sângele pe pereți/cameră, mai bine stai acasă.
Nu, n-am convins-o pe Alina să meargă la filmul ăsta. În schimb, ei i-a plăcut acest film.
