De ce a ajuns Trump președintele SUA în anul 2024?

Alegerea lui Trump ca și președinte nu a fost întâmplătoare având în vedere felul în care au evoluat ultimele 5 alegeri prezidențiale. Nici anul 2016 și nici anul 2024 nu pot fi asociate ca fiind surprize politice. Donald Trump nu a câștigat alegerile în 2020 din cauza pandemiei și impactului economic asociat acesteia. Cred, la fel ca și Michael Moore, că în cazul în care pandemia nu ar fi existat, atunci Trump ar fi fost reales din nou președinte al Statelor Unite în anul 2020. Politica americană de-a lungul timpului, a presupus un boom economic pe termen scurt, atunci când republicanii au fost la putere, ulterior, democrații confruntându-se cu problemele create de scăderea taxelor și reducerea reglementării piețelor. Acest lucru, însă, nu îi exonerează pe democrați de aspectele legate de ineficiența, sau poate mai bine spus generozitatea, unor programe sociale care nu au fost și nu sunt specifice culturii americane.

Scăderea taxelor și dereglementarea piețelor a fost realizată și în primul mandat al lui Trump. După 2017,
măsurile luate i-au avantajat, în special, pe cei mai înstăriți indivizi ai societății. Acest lucru a permis creșterea semnificativă a acțiunilor, a crypto monedelor, a pieței imobiliare, și a NFT-urilor, sau a altor instrumente financiare, care sunt utilizate azi ca și pariurile sportive. Mai precis, au crescut toate clasele de active ”exotice”, punându-se astfel o presiune indirectă pe toate prețurile mărfurilor reale, justificarea fiind utilizarea lor ca și investiții, respectiv elemente care asigură diversificarea acestora, prin hedging. Anul 2018 a fost, probabil, cel mai bun an economic din istorie, la nivel global. Din nefericire, creșterea semnificativă a inflației, în aceea perioadă a determinat, în primul rând, banca centrală americană – FED -să crească dobânda de politică monetară pentru a limita sau chiar a reduce acest fenomen.

Această acțiune din partea lui Jay Powell nu a fost bine întâmpinată de Trump care și-a văzut economia scăzând. Ulterior, președintele american a făcut presiuni semnificative pentru reducerea costurilor de împrumut și revenirea la valorile reduse anterioare, ale principalului instrument pe care băncile centrale îl au, pentru stoparea sau scăderea inflației. Jay Powell s-a conformat, tocmai pentru că Trump își dorea să fie reales. Ceea ce nu s-a luat în calcul a fost acest “black swan event”: pandemia COVID-19. Această situație excepțională a determinat injecția, în economia mondială, a unor cantități uriașe de lichiditate, SUA fiind vârf de lance în acest aspect. Nici prin intermediul acestor inginerii financiare nu s-a putut preveni pierderea alegerilor de către Donald Trump, economia nereușind să revină pe făgașul normal până la alegerile din noiembrie 2020, în ciuda politicilor monetare și fiscale agresive de stimulare a economiei americane și globale.

Nu doar populație, ci și teritoriu

Ceea ce s-a expus mai sus justifică, într-o oarecare măsură, foarte succint, motivul pentru care Trump nu a
câștigat, în 2020, un al doilea mandat de președinte, dar nu justifică alegerea lui, în primă instanță, cu atât mai mult cea de-a două revenire a acestuia la Casa Albă. Afirmația conform căreia alegerea lui Trump nu a fost o surpriză, este susținută, cu precădere, de modalitatea în care este ales președintele Statelor Unite și anume de sistemul electoral american. O țară, indiferent despre care vorbim, nu înseamnă doar populație, ci și teritoriu. Acest aspect ar putea fi principalul factor care determină ceea ce vedem astăzi, un val de extremism care a cuprins practic tot ceea ce numim noi azi lumea liberă sau democrația. Totodată, acest fenomen a fost determinat și, cel mai probabil, ulterior amplificat, de politica fiscală și monetară.

În scopul susținerii punctului de vedere enunțat mai sus, în cele ce urmează se prezintă toate hărțile electorale, la nivel de county, pentru alegerea președintelui american începând cu 2008, acest an reprezentând un punct istoric de cotitură și poate, în parte, să justifice evoluția votului și a percepției electoratului până în prezent. Modalitatea în care s-a votat descrie destul de bine situația de astăzi, iar un factor determinant în acest sens, va fi prezentat în cadrul paragrafelor următoare.

În urma celor prezentate mai sus, se poate observa faptul că democrații au pierdut constant teren prin strategia lor de a se concentra doar pe alegătorii din orașele mari. Mai mult decât atât, politicile sociale, precum și campaniile de promovare, unele chiar agresive, a drepturilor unor minorități, care există și se pot desfășura cu precădere în mediul urban, acolo unde populația este mai educată și mai tolerantă, precum și mult mai preocupată de problemele cotidiene, decât cea din mediul rural și urbanul mic, au condus la o percepție de marginalizare a problemelor reale existente în restul comunităților cu excepția urbanului mare. Mai precis, această parte a populației s-a simțit asociată ca fiind neglijată în detrimentul comunităților de la urbanul mare, ca fiind rasistă, ca fiind înapoiată din punct de vedere educațional și, nu în ultimul rând, mult mai săracă, asistată social și necontribuind la dezvoltarea societății.

Imigrație și lipsa elitelor

Pe fondul conservatorismului, al tradițiilor și al credinței în Dumnezeu adânc înrădăcinată, dar și al rasismului, repulsia față de tot ceea ce înseamnă minorități și imigranți s-a amplificat. În această categorie ar putea să intre și intelectualitatea, care prin neimplicarea directă în problemele acestei categorii de oameni, dar oarecum și prin disprețul indirect pe care uneori îl arată sau care de cele mai multe ori este perceput greșit de către populația din rural și urbanul mic, determină orientarea acestor comunități către un lider autoritar, chiar dacă acesta nu se potrivește șablonului conservator impus.

În scopul clarificării celor menționate mai sus se adaugă faptul că, de cele mai multe ori, intelectualitatea este văzută și ca o amenințare la nivelul valorilor la care se raportează comunitățile din mediul rural și din ubanul mic. Atunci percepția acestor comunități este de aroganță a intelectualității, ceea ce poate duce violență. Neimplicarea directă în viața cotidiană și probleme reale a acestor comunități din partea intelectualității duce inevitabil la orientarea către un alt sistem de valori care este justificat prin apărarea conservatorismului autentic.

Totodată, nivelul de trai mai ridicat al celor care locuiesc în orașele mari este asociat de către aceste comunități marginalizate, ca efectuându-se cu un efort redus, cu puține compromisuri și cu beneficii câștigate pe spatele oamenilor care muncesc fizic și contribuie economic și financiar la bunăstarea orașelor mari, fără a putea să beneficieze de același sprijin la nivelul comunităților locale. La toate acestea se adaugă și lipsa de comunicare directă, motive suficiente pentru a determina amplificarea rupturii în cadrul populației.

Mai mult decât atât, exodul creierelor de la rural și urbanul mic spre urbanul mare (precum și spre urbanul mare al altor țări) a creat un vid de leadership, un vid de valori. În acest fel, modelul omului de succes s-a definit ca fiind acela care minte, care fură, care nu respectă legea și care are foarte mulți bani raportat la efortul depus, necontând modalitatea în care i-a obținut, și care invocă, în permanență, regulile morale care caracterizează societățiile conservatoare și, în primul rând, pe Dumnezeu. Un astfel de om conduce prin frică dând cu pumnul în masă, impunându-se prin forță.

O parte dintre acești baroni locali sunt capabili să strângă averi impresionante, iar ambiția îi impinge ulterior să ajungă la conducere, la nivel central. Prin depopularea masivă a zonelor din cadrul ruralului și urbanului mic se crează o lipsă de concurență la nivel local, fiind propulsați la nivel central oameni cu educație precară, oameni autoritari, fără o viziune, pe termen lung, a acțiunilor personale. Și dacă nu este vorba de propulsarea unor oameni noi, percepția vechilor demnitari este remodelată de către aceste personaje de la nivel local, în funcție de așteptările populației.

Educație și limbaj comercial

În momentul în care există o astfel de tendință de a împinge oameni de această factură la nivel central, care nu mai au adversar la nivel local și care se exprimă “comercial”, respectiv folosesc un limbaj care este specific acestui grup al populației, al nivelului de educație aferent, cât și al vieții cotidiene locale, este evident că la nivelul țării coeziunea mai multor grupuri care au un dușman comun este inevitabilă.

Mențiunea legată de educație nu face referire doar la nivelul pregătirii școlare, ci îndeosebi la setul de valori la care fiecare se raportează și, nu în ultimul rând, la nivelul de discernământ pe care un individ îl are. În concluzie, fără școală, fără o educație cât de cât bine fundamentată de acasă, o societate care poate fi asociată ca fiind normală și sănătoasă nu există.

Revenind la limbajul “comercial”, Trump vorbește și se comportă exact ca și oamenii de rând: mănâncă KFC și McDonalds, face comentarii misogine, disprețuiește oamenii cu handicap și cu defecte fizice, îi apreciază pe toți cei care un aspect fizic plăcut, înțelege forța fizică, respectiv mărimea testiculelor, dar, mai ales, al organului genital masculin, admirându-i pe aceia care excelează la acest capitol. Rațiunea și legea în această situație se caracterizează ca fiind non-valori, în timp ce volumul este cel care contează.

Mai mult decât atât, cel mai important lucru, poate pentru marea majoritate a populației, este faptul că nivelul de inteligență este direct proporțional cu averea, respectiv cu banii pe care îi faci. Mai precis, percepția acestor comunități este că omul cu banii cei mai mulți este și un geniu, acest lucru fiind, de altfel, menționat de mai multe ori de către Trump, la adresa propriei persoane. Acest aspect este, bineînțeles, cel mai important, marea majoritate a lumii acceptându-l ca fiind rețeta succesului suprem. Traiul opulent, prezentat pe toate ecranele și amplificat de social media, este singurul suficient de bun
să acopere necesitățile individului de azi și singurul apreciat de către marea majoritate a oamenilor. În același context, încrederea și dezinvoltura – pe care un om care minte și care nu știe să facă nimic poate să o transmită populației în raport cu rezolvarea unor probleme destul de complexe, în contrast cu reticența pe care o emană un intelectual atunci când vorbește despre eventualele soluții – sunt suficiente pentru a atrage de partea lui o masă semnificativă de indivizi, în scopul câștigării alegerilor electorale.

O parte dintre cele expuse mai sus, fac obiectul unei cărți care a fost scrisă în anul 2016 și înglobează un scenariu aproximativ asemănător lui Trump: The Politics of Resentment: Rural Consciousness in Wisconsin and the Rise of Scott Walker – Katherine J. Cramer. Alte surse care oferă o imagine sumară a celor expuse le regăsiți în: Scott Walker against the Teachers, interviuri acordate de Katherine J. Cramer la PBS , precum și aici, tot intr-o intervenție la PBS.

Lista prăbușirii

În completarea celor enunțate mai sus, impactul economic pe care l-a avut politica monetară de quantitive easing, respectiv politica fiscală americană, a fost determinant în crearea acestui crater între cei care au și cei care nu au. De cele mai multe ori, cei care nu au locuiesc în mediul rural și în urbanul mic, respectiv în zonele limitrofe orașelor mari sunt comunități care nu beneficiază de cele mai bune servicii:

• Servicii de sănătate: de cele mai multe ori spitalele din aceste zone sunt neglijate, profesioniștii sunt mai puțin pregătiți decât cei din orașele mari, iar resursele alocate, atât umane, cât și materiale, sunt
  mult mai reduse. Pentru persoanele aflate în comunitățile rurale și urbane mici există posibilitatea
  teoretică de face naveta pentru a beneficia de servicii medicale superioare. Există însă o serie de piedici în calea unei astfel de abordări, cum ar fi nivelul redus de educație, timpii lungi de așteptare, banii și imposibilitatea adaptării la un sistem care necesită o anumită birocrație, pe lângă setul de valori care poate fi în contradicție cu cel care este promovat în aceste comunități, respectiv o anumită reticență în interacțiunea cu jungla urbană și rapiditatea care descrie aceste procese, care nu îi fac eligibili pe cetățenii din mediul rural și urbanul mic la performarea într-un astfel de sistem;
• Sistemul de educație: diferențele foarte mari între posibilitățile pe care cei mai mulți copii și tineri le au, pregătirea și experiența cadrelor didactice, dar, mai ales, infrastructura și resursele școlilor, precum și timpul alocat fiecăruia. Un rol important este jucat și de nivelul de educație al părinților, respectiv de posibilitățile financiare ale acestora;
• Infrastructura: apă, gaze naturale, energie electrică, canalizare, internet, șosele – este evident că în lipsa acestora progresul și dezvoltarea este limitată;
• Diversitatea redusă a bunurilor și serviciilor existente pe piața în mediul rural și în urbanul mic, precum și prețurile mai mari la o calitate slabă;
• Venituri mult mai mici decât în urbanul mare și accesul dificil la lichiditate și finanțare;
• Multe altele printre care și posibilitățile reduse ale populației de a se apăra împotriva oricărui abuz.

Dacă vorbim strict de Statele Unite, se poate sumariza ceea ce s-a spus mai sus în câteva idei: cine este acela care are competențe reale și merge să trăiască la sat să fie medic, profesor sau inginer? Toți se vor înghesui acolo unde viața este mai bună și, anume, în orașul mare. Motivul pentru care părinții își trimit copii la școli bune în orașele mari este pentru a-și depăși condiția, pentru a trăi mai bine decât au făcut-o ei. Problema este că nimeni nu se mai întoarce. Deși acea legătură este destul de puternică la început, odată cu întemeierea unei afaceri, a unei familii sau urmarea unei cariere într-un anumit domeniu specializat, legătura dispare.

Mai mult decât atât, majoritatea locurilor de muncă din rural și urbanul mic au dispărut fie prin mutarea lor în alte locații unde costurile sunt mai mici, fie datorită mecanizăriiși automatizării muncii. În tot acest context, apar și piețele unde se vând volume mari de mărfuri pentru scăderea semnifică a prețului și creșterea accesului bunurilor de larg consum, iar ceea ce era o dată o legătură între producătorul care era și vânzător, respectiv cumpărătorul care era și clientul final, a dispărut. Cel care produce azi se axează, în special, pe volum și nu pe calitate.

Acesul la lichiditate permite achiziția mai multor bunuri de același tip, fără să fie afectată, în mod determinant, pe termen scurt, puterea de cumpărare. Pentru a vinde un produs pe o piață, producătorul trebuie să se zbată să îndeplinească cotele solicitate de către marii intermediari, iar pentru cumpărători nu mai contează atât de mult calitatea și sursa de proveniență, cât prețul cel mai mic la o cantitate cât mai mare. Acea legătură socială în care producătorul-vânzător și cumpărătorul-consumator final nu mai există. Înțelegerea nescrisă în care cel dintâi era obligat să producă un anumit nivel de calitate pentru a-și menține piața de desfacere, iar cel de-al doilea era suficient de fericit să plătească un preț mai mare pentru ca data viitoare să beneficieze de același produs a dispărut.

Comerțul de neînțeles

Importanța celor două categorii, în această situație, era oarecum recunoscută și respectată
reciproc. Existența unei relații sociale reale, de înțelegere și întrajutorare, în care producătorul-vânzător era dispus să ofere mai mult la același preț, astfel încât cumpărătorul-consumator final să fie mulțumi și invers, atunci când împrejurările necesitau o astfel de abordare, azi aproape că a dispărut. Empatia care se manifesta în relația dintre cele două categorii s-a stins o dată cu dezvoltarea tehnologică. În prezent, foarte multe achiziții se efectuează on-line, iar magazinele, chiar și cele mari, cum ar fi mall-urile, se închid pe rând, făcând loc depozitelor și interfețelor electronice sau operatorilor virtuali.

La toate acestea se adaugă faptul că mărfurile de azi se tranzacționează, cu preponderență, în mediul virtual pe markets. Desigur, piețele clasice nu au dispărut cu totul, dar sunt departe de nivelul la care erau înainte, iar costurile asociate sunt altele. Orașele mari sunt extrem de aglomerate și volumele mari vehiculate au determinat și apariția samsarilor în piețele clasice. Acea legătură între oameni practic a dispărut. Totul este astăzi mult mai scump, iar apariția unor produse, servicii noi și tendințe noi care descriu societatea actuală, a determinat consumatorul din urbanul mare să facă rabat la produsele de bază în detrimentul celor din entertaiment.

Eroul noului vis american

Este greu de crezut că Trump a văzut toate aceste schimbări. Este greu de crezut că Trump a văzut dincolo de el, dar fiind perceput ca un personaj de succes, a reușit să atragă de partea lui o masă semnificativă de oameni. Nu trebuie uitat faptul că actualul președinte american a apărut pe toate ecranele zeci de ani la rând și că a trăit toată viața lui pe datorie fiind susținut de banii tatălui său. În acest context, s-a expus în fața oamenilor ca un personaj care se comportă similar marilor mase și înțelege limbajul străzii, înțelege școala vieții, nu are diplome peste diplome care să îi ateste experiența și nu a învățat pentru a ajunge acolo unde este.

Tocmai de aceea, populația comunităților din mediu rural și din urbanul mic îl consideră ca fiind unul de-ai lor. Cu siguranță, umorul său bazat pe poreclele aplicate tuturor celor care îndrăznesc să îl conteste, într-o manieră absolut puerilă, dar care e pe înțelesul oamenilor, a ajutat foarte mult.

La începutul anilor 2000, când a dorit să candideze prima dată la președinția Statelor Unite Donald Trump a declarat că va face acest lucru din postura de democrat, considerând, cel mai probabil, că în cazul în care va face apel la talpa țării va câștiga. Sondajele arată că atunci nu ar fi avut nicio șansă să câștige votul celor mai defavorizate categorii, date fiind multitudinea de scandaluri legate de căsătoriile lui, modalitatea în care și-a înșelat prima soție și cum își făcea publicitate în cadrul marilor tabloide de scandal, pentru a prezenta o figură puternică de macho man.

Între timp aceste lucruri s-au schimbat, o serie de generații s-au schimbat, dar și mentalități, iar în anul 2016 Trump a găsit terenul propice pentru a face acest anunț de a candida la funcția de președinte. Inițial, cel mai probabil, această candidatură s-a dorit a fi un publicity stunt. Cu toate acestea, lumea s-a identificat cu umorul său de copil de școală primară și cu succesul unui om care, fără nici o pregătire și fără efort, sau mai precis doar având ”școala vieții”, a reușit să ajungă unde a ajuns, să își îndeplinească visul american.

Azi, visul american presupune a fi omul cel mai puternic din lume și cu averea cea mai mare, omul care să își permită să facă orice cu oricine, să aibă orice, fără să suporte consecințe legale. Așadar, visul american s-a transformat de la ”oricine care muncește și e cinstit poate reuși să ajungă ceea ce își dorește și să aibă un trai decent” la ”oricine poată să ajungă președinte dacă are bani, este expus pe toate ecranele și promite ceea ce vor să audă oamenii”.

Revenind la harta electorală detaliată din fig. 5, aferentă alegerilor prezindențiale din 2024, în comparație cu rezultatul înregistrat al celor două partide în anul 2008, se observă foarte clar faptul că populația de pe o mare suprafață a SUA a votat cu republicanii și Donald Trump, suprafața mărindu-se semnificativ în ultimii 16 ani. În acest context, afirmația ”o țară înseamnă și teritoriu” este extrem de actuală și de importantă, putându-se concluziona faptul că aproximativ 85% din suprafața SUA a votat pentru alegerea lui Trump, raportându-ne doar la teritoriu, nu la număr de cetățeni (*valoarea estimată este subiectivă și este posibil să fie amplificată în scopul susținerii argumentului).

Este posibil că în cazul unei hărți mai detaliate, la nivel de localități și zone metropolitane, chiar cartiere în orașele mari, ponderea să fie chiar mai mare. Această extindere la nivel de teritoriu este similară unui joc de GO, în care controlul unei suprafețe cât mai mari reprezintă rețeta succesului. Deși, Trump a câștigat votul popular la o diferență de doar 2,3 milioane de voturi, alegerea lui sugerează, evident, influența teritoriului și nu doar a populației, la nivel electoral. Ideile și percepția celor din mediul rural și de la urbanul mic se pot răspândi foarte repede în urbanul mare, începând cu zonele mărginașe ale acestuia.
Mai mult decât atât, populația din aceste zone consideră că nu este suficient de apreciată pentru aportul pe care îl aduce economiei în ansamblu. Acest sentiment de repulsie se extinde la nivelul comunităților din zonele limitrofe și sărace ale orașelor mari și ajunge până la urmă ca fiind acceptat peste tot.

Viteza propagării acestei noi mentalități este mult mai ridică în comunitățile cu densități mari de populație. În concluzie, dacă ne referim la resursele de energie, resursele legate de materii prime, respectiv de hrană, este nevoie de o locație adecvată, de o suprafață semnificativă pentru exploatarea, respectiv creșterea acestora. Deci este nevoie de teritoriu! La toate acestea, se adaugă și faptul că totul este profitabil doar dacă se produce în anumite cantități, tocmai datorită existenței comerțului global și a competitivității, care permite celor de la urbanul mare să aleagă să renunțe la o relație cu populația din mediul rural, prin justificarea unor costuri mai mici și a unor servicii, care par la prima vedere superioare, dar care sunt departe de acoperi necesarul de bază.

În concluzie, alegerea lui Trump este o consecință a dezvoltării, dar și a lipsei implicării în activitatea civică din partea celor care au plecat din comunitățile rurale și ale urbanului mic, către urbanul mare. Trebuie reținut faptul că acesta este un fenomen global care poate fi semnalat la nivelul majorității lumii libere, inclusiv la noi. Din nefericire, așa cum se poate constanta, Statele Unite ale Americii dau tonul…

*despre implicațiile alegerii lui Donald Trump președinte al Statelor Unite ale Americii mai puteți citi și aici.

Numele meu este Radu Bindiu și sunt auditor energetic în industrie, pasionat de energie, cu precădere piețe și impactul diverșilor factori la nivelul evoluției prețurilor. ”Politica americană modelează, în mare parte, în ziua de azi, lumea, iar impactul se poate observa și la noi. Comportamentul similar al popoarelor și promovarea demagogilor este un trend care s-a răspândit și la nivelul comunității locale din care mă trag. Am hotărât să mă implic! Toți ar trebui să o facem și sper să nu fie prea târziu.”