Naționaliști globaliști

Călin Georgescu și George Simion se prezintă publicului drept naționaliști, patrioți neînfricați și opozanți ai „globalismului” și ai „elitelor internaționale”. Însă, la o privire mai atentă, devine evident că aceștia nu sunt deloc în afara curentului globalist, ci parte a unei rețele internaționale bine structurate, care promovează o nouă formă de globalism: una suveranistă, iliberală și profund coordonată.

O rețea globală cu față suveranistă

Această mișcare este reprezentată de figuri precum Donald Trump, JD Vance, Javier Milei, Nigel Farage sau Vladimir Putin — lideri care, în ciuda diferențelor de context național, împărtășesc aceeași viziune asupra lumii și folosesc același arsenal retoric și aceleași metode pentru a o impune.

Anti-elite, conspirații și simboluri recognoscibile

Această mișcare globală se definește printr-o retorică „anti-elite”, conservatoare. Deși se declară adversari ai oricărui tip de control global, acești actori politici participă la aceleași conferințe internaționale (precum CPAC), difuzează aceleași mesaje, utilizează aceleași simboluri (de la celebra drujbă a lui Milei, devenită emblemă a „tăierii sistemului”, la sloganurile Make X Great Again) și promovează aceleași teme conspiraționiste.

În acest sens, Georgescu și Simion nu sunt excepții locale, ci exponenți ai unei rețele globaliste alternative, care folosește naționalismul nu ca scop, ci ca instrument de influență geopolitică.

Instrumentele rețelei: cum influențează societatea

Această rețea globală nu se limitează la declarații și lozinci. Ea are efecte concrete asupra societății:

1. Atacă presa independentă – Demonizează jurnaliștii critici, cultivă ura față de mass-media tradițională și promovează canale alternative de propagandă.
2. Slăbesc încrederea în instituții – Lovesc constant în justiție, educație, parlament și alte instituții-cheie, pentru a crea confuzie și neîncredere în democrația liberală.
3. Răspândesc conspirații – De la „statul paralel” la „dictatura sanitară” sau „guvernul mondial”, hrănesc neîncrederea și radicalizează segmente mari din populație.
4. Infiltrează societatea civilă – Susțin ONG-uri, institute sau publicații care par apolitice, dar care difuzează constant teme specifice propagandei lor.
5. Organizează proteste destabilizatoare – Protestele sunt instrumentalizate nu pentru reforme democratice, ci pentru a slăbi guvernele și a genera haos, adesea prin instigatori sau scenarii regizate.
6. Atacă minoritățile și drepturile fundamentale – Direcționează furia populară împotriva unor grupuri vulnerabile, cultivând frica și intoleranța.
7. Introduc regimuri autoritare – Chiar dacă se declară „anti-sistem”, scopul lor final este înlocuirea ordinii democratice cu una autoritară, concentrată în mâinile unui lider „salvator”.

Concluzie

În concluzie, nu avem de-a face cu niște lideri autohtoni izolați, ci cu pioni ai unei rețele globale care vrea să înlocuiască vechiul globalism — bazat pe drepturile omului și cooperare internațională — cu un globalism suveranist, autoritar și iliberal.

Un globalism care promovează forța în locul dialogului, loialitatea față de lider în locul legii, instinctul în locul rațiunii, excluziunea în locul diversității.

Această rețea folosește naționalismul nu pentru a apăra interesele reale ale cetățenilor, ci pentru a legitima un model de societate în care libertatea este condiționată, iar adevărul este monopolizat de putere.

De aceea, este esențial să privim dincolo de mască și să înțelegem legăturile internaționale care dau coerență și forță acestei ideologii.
Altfel, riscăm să cădem în capcana unei revolte manipulate, vândută ca eliberare, dar construită pe frică, ură și control.

*găsiți și alte articole semnate de Lorand Balint pe Vorbitorincii aici.