Eu nu contez. Tu nu contezi. Dar NOI contăm. Societatea și deciziile pe care le luăm împreună contează.
Numele meu nu este atât de important. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce trebuie să înțelegem împreună, ca societate.
Sunt un om obișnuit, cu vederi de centru, ușor implicat în ceea ce numim mișcare politică. Simpatizez partidele liberale, dar nu despre politică este vorba aici. Spun asta doar pentru că, la fel ca mulți dintre voi, nu am avut parte de o educație socială și politică solidă. Iar asta se vede – România oscilează constant între valorile Occidentului și mentalitățile Estului.
Ca o paranteză: pentru cei care spun că „vântul bate din Est„, eu întreb altceva – dacă ridicăm pânzele, nu putem ajunge în Occident? De ce insistăm să mergem împotriva curentului?
Sunt aici să recunosc ceva greu de spus public: nu sunt genul de om pe care societatea îl aplaudă. Am vicii, am păcate. Am fost catalogat drept rasist sau xenofob. Și poate, într-o formă, sunt.
Și totuși, cred că am o înțelegere mai profundă pentru diversitate – fie ea de etnie, culoare, sex sau orientare politică – decât mulți dintre acei progresiști de vitrină. Trăim într-o epocă în care oamenii adoptă concepte și ideologii care „sună bine„, dar fără să le înțeleagă cu adevărat. Fără să le analizeze critic.
Ceea ce mă doare cel mai tare este lipsa noastră de empatie. Suntem un popor orgolios, am devenit o societate de „hateri„, mereu pregătiți să judecăm, să arătăm cu degetul, nepăsătoare la cei din jur, fără să realizăm că respectivii suntem chiar noi: copiii noștri, părinții noștri, prietenii noștri, etc.
Așa rasist cum sunt eu, să știi că ascult manele, muzică țigănească și… pe Connect-R. Și da, nu dau tare ca să audă vecinii, chiar mă feresc să audă cineva, pentru că voi fi judecat – și asta este un lucru foarte neplăcut.
Și totuși, sunt multe manele bune. Cu versuri decente. Cu melodii bine lucrate. Cântate de oameni talentați.
Desigur, ai dreptate: există manele în care se promovează opulența, lipsa de respect față de femei, limbajul vulgar și anti-valori. Mă deranjează și pe mine. Mai ales când respectivele personaje joacă un rol, iar tot ce au în videoclip sau în viața reală este închiriat cu ziua sau luat în rate.
Dar același lucru îl regăsim și în pop, rap, trap, muzică ușoară românească. Tot acolo sunt versuri despre bani, amante si amanti, putere, aroganță, superficialitate.
Să blamezi o întreagă categorie muzicală și socială din cauza unora care cântă inepții cred că este indiferență și răutate. Lucruri care ne fac rău nouă tuturor. Pentru că, vrei tu sau nu, acești oameni sunt români, au buletin românesc, votează și, posibil, să îți fie vecini.
Ce rost are o atitudine negativă asupra etniei rrome, când asta nu îi va oprii să fie români? De ce nu crezi că este mai bine să discuți normal, fără răutate sau jigniri?
Conform Recensământului din 2021, 569.500 de persoane s-au declarat de etnie romă, adică 3,4% din populație. Dar estimările reale vorbesc de 1-2 milioane, între 5 și 10% din populația țării.
Ce facem cu acest adevăr? Îi ignorăm? Îi marginalizăm? Îi izolăm?
Sau înțelegem că nu putem evolua ca societate dacă 10% dintre noi sunt ținuți la marginea drumului, fără acces la educație, fără încredere în sine, fără șanse reale?
De ce nu alegem să acceptăm acești oameni în societate, să nu îi mai izolăm și să evoluăm împreună ca popor, în loc să folosim scuze meschine pentru care îi marginalizăm, le limităm accesul la educație și, automat, limităm evoluția a aproximativ 10% din societatea română (în cel mai bun caz)? Acești oameni au reale talente, și mulți dintre ei știu meserii rare, sunt muncitori și respectuoși.
Sigur că, fiind o populație care în urmă cu mulți ani a fost traficată ca sclavi de către boierime și, mai ales, de Biserica Română, ei nu au același procentaj de indivizi „evoluați” ca restul societății române. Dar, comparativ cu o societate occidentală, nici noi nu avem un număr prea mare de indivizi educați și cu capacitate de înțelegere a unor domenii esențiale pentru bunăstarea lor, precum: politică, economie, administrație sau un spirit critic, care se dezvoltă doar în timp, cu un efort aplicat de absorbție a informațiilor (considerate de mulți plictisitoare).
Este mai simplu să rulăm, ca la păcănele, „shorturile” pe TikTok sau alte platforme și să stăm hipnotizați cu ochii în ecran, desensibilizându-ne, limitând timpul petrecut în realitate și – ceea ce cred că este cel mai important – timpul nostru offline. Acel timp în care „nu te gândești la nimic”, dar care îți dă idei geniale.
Poate e util să mai „facem pe prostul” ca să ne odihnim creierul și să ne dăm șansa să ne auzim gândurile – acele gânduri care ne definesc ca indivizi.
Doar deconectați de la matrix, în offline avem posibilitatea să fim oameni, să gândim și să reușim să îi înțelegem pe ceilalți: orice ar fi ei – simioniști, sorosiști, progresiști, naționaliști, romi, maghiari sau români.
Nu uita: nu este despre mine sau despre tine, este despre noi.
Și dacă doar (împreună) noi contăm, atunci…
Ne mai urăști așa de tare?
*Bogdan Adrian Mohora are 37 de ani, e născut în București, dar locuiește în Ilfov. Este absolvent al unor studii în domeniul Informaticii în sistem privat și activează ca antreprenor în sectorul IT.
** Poți citi și alte opinii ale tinerilor scriitorinci aici.
*** sursa foto: www.shutterstock.com
